Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.77
Ședința publică de la 24.01.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții creditori AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C împotriva sentinței comerciale nr.134/07.05.2007 pronunțată Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații creditori AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ B, SA AGENȚIA I, SC MUNTENIA SA A și BRD GENERALE și intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței lipsa relațiilor solicitate recurentei creditoare.
Curtea revine asupra dispozițiilor privind relațiile solicitate recurentei creditoare AVAS întrucât ele se află la filele 21-26 ale dosarului instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 134/7.05.2007, Tribunalul Teleormana respins ca nefondate obiecțiunile la Raportul final formulate de Direcția Regională Vamală C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
A aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și în conformitate cu articolul 132 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a închis procedura falimentului debitorului SOCIETATEA AGRICOLĂ și a dispus cuvenitele măsuri.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătorul - sindic a reținut că au fost comunicate creditoarelor raportul final și bilanțul general, iar cu privire la obiecțiunile formulate la raportul final a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât lichidatorul a identificat în patrimoniul debitoarei doar imobilul adjudecat lui, restul bunurilor debitoarei fiind supuse executării silite de către creditori, anterior deschiderii procedurii.
Prin urmare, în lipsa altor bunuri ce puteau fi supuse valorificării, lichidatorul nu avea ce alt demers să facă pentru continuarea procedurii.
Cu privire la angajarea răspunderii materiale a organelor de conducere, tribunalul a reținut că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat unor cauze obiective și nu unor cauze subiective determinate de un angajament defectuos.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, recurenta apreciind hotărârea nelegală ca urmare a aplicării greșite a legii (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă), susține că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei deși creanța sa trebuia să fie înregistrată în evidențele debitoarei deoarece reprezintă creanța CAS și creanță preluată de la Banca Agricolă.
În acest sens, recurenta susține că s-au încălcat de către administratorul judiciar dispozițiile articolului 61 și respectiv articolul 108 și articolul 109 din Legea nr.85/2001 privind notificarea creditorilor înregistrați în evidențele debitoarei și articolul 129(1) din aceeași lege privind comunicarea raportului final și a bilanțului general.
În aceste condiții, susține recurenta că închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei, încalcă scopul Legii nr. 85/2006, reprezentat de satisfacerea intereselor creditorilor.
Recurenta Direcția Regională Vamală C, reiterând conținutul obiecțiunilor depuse la instanța de fond (filele 34-35 dosar nr-), susține în esență că, din raportul final nu rezultă efectuarea vreunui demers în vederea realizării scopului legii adică cea a acoperirii pasivului debitoarei cu îndestularea cel puțin în parte a creditorilor (articolul 2 din Legea nr.85/2006).
Arată recurenta că în ce privesc cauzele care au dus la faliment, lichidatorul judiciar nu a luat în considerare situația în care membrii organelor de conducere ar fi vinovați de continuarea activității care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Învederează recurenta că autorității vamale nu i s-au comunicat de instanța de judecată sau notificat de lichidator datele cu privire la hotărârea prin care Judecătorul - sindic a acceptat oferta de preț a cumpărătorului clădirii.
Se susține de recurenți și că anterior prezentării raportului final, lichidatorul nu a depus la dosarul cauzei și nici nu a afișat la ușa instanței planul de distribuire și raportul asupra fondurilor obținute în cursul procedurii de lichidare și nici nu a notificat Autoritatea Vamală în acest sens, încălcându-se dispozițiile articolului 122(2) din Legea nr.85/2006, situație în care nu i s-a acordat posibilitatea de a formula contestație împotriva panului și raportului.
În fine, recurenta învederează instanței de recurs faptul că soluția de respingere a obiecțiunilor formulate de Autoritatea Vamală și închiderea procedurii s-a făcut de Judecătorul - sindic cu încălcarea scopului legii nr. 85/2006.
În drept recursul a fost întemeiat pe articolul 3041Cod procedură civilă, articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă în considerarea faptului că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivarea soluției este superficială.
Examinând recursul formulat de Direcția Regională Vamală C în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor în raport de motivele invocate, actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate:
Dincolo de faptul că recurenta a reiterat în recurs, conținutul integral al obiecțiunilor depuse în fața instanței de fond și care au fost cenzurate de Judecătorul - sindic în considerentele hotărârii atacate, dar majoritatea criticilor sunt aduse lichidatorului judiciar sub aspectul activității acestuia, conținutului raportului final și preliminar întocmit de lichidator cât și încălcării dispozițiilor legale.
Singura critică adusă hotărârii atacate este prezentată în finalul motivării în fapt a recursului, în sensul că prin respingerea obiecțiunilor formulate și închiderea procedurii insolvenței, Judecătorul - sindic a încălcat scopul legii, adică instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În plus, la prezentarea motivării în drept în raport de articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă, recurenta a precizat că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că motivarea soluției din dispozitiv este superficială.
În aceste condiții, constatându-se că nu există decât aceste două motive de critică ale sentinței atacate, Curtea apreciază că toate celelalte susțineri reprezintă argumente în sprijinul motivelor de recurs, situație în care va proceda la gruparea argumentelor pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Primul motiv de recurs în sensul criticii aduse sentinței atacate și care vizează încălcarea de către Judecătorul - sindic al scopului legii prevăzut de articolul 2 din Legea nr.85/2006 este nefondat.
Respingerea obiecțiunilor (astfel cum au fost formulate) și închiderea procedurii falimentului nu echivalează cu încălcarea scopului legii așa cum este definit de articolul 2 din Legea nr.85/2006.
Încălcarea scopului legii presupune neluarea măsurilor care să corespundă acestui scop peparcursul desfășurării procedurii.
Ori, dincolo de faptul că prin pronunțarea sentinței comerciale nr. 73/11.04.2005 prin care s-a deschis procedura de reorganizare judiciară și a falimentului debitoarei SA cât și prin încheierea din 18.07.2005 care a dispus intrarea în faliment a debitoarei, au fost luate măsurile primare atingerii scopului legii, dar creditoarea recurentă în afară de cererea depusă la 25.07.2005 (fila 172 dosar fond) prin care a solicitat instanței să dispună administratorului judiciar întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor insolvenței în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt, nu a înțeles nici să se prezinte la termene și nici să conteste rapoartele lichidatorului conform articolului 25(2) din Legea nr.64/1995 în vigoare pe perioada desfășurării procedurii (până la 20.07.2006 când a intrat în vigoare Legea nr.85/2006).
Așa fiind, nu se poate reține că în cauză nu s-au luat măsuri în vederea atingerii scopului legii, în raport de susținerile creditoarei recurente.
Argumentul privind lipsa comunicării hotărârii sau notificării de către lichidator a datelor cu privire la hotărârea instanței prin care s-a acceptat oferta de cumpărare a clădirii fierăriei prezentată de a, este neîntemeiat, în raport de încheierea instanței de fond de la 21.11.2005 (filele 226- 232) și lipsa temeiului legal cu privire la obligația comunicării/notificării acesteia către creditori, alții decât cei cu garanții reale asupra bunului (articolul 116(3) din Legea nr.64/1995).
Cât privește argumentul întemeiat pe articolul 122 (2) din Legea nr.85/2006, Curtea constatând că această situație nu a făcut obiectul obiecțiunilor asupra cărora s-a pronunțat sentința atacată, apreciază, conform articolului 294 Cod procedură civilă, că nu poate fi invocat direct în recursul îndreptat împotriva hotărârii prin care Judecătorul - sindic s-a pronmunțat asupra obiecțiunilor.
Celelalte argumente care vizează cauzele insolvenței debitorului cât și neluarea în considerare de lichidator a situației membrilor organelor de conducere care au continuat o activitate ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți, vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Cauzele ajungerii societății în încetare de plăți au fost susținute de lichidatorul judiciar încă din raportul de la 18.07.2005 (fila 109 dosar fond), când s-a constatat și că societatea și-a încetat activitatea din anul 2002, raport necontestat de creditoarea recurentă, iar în ce privește atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, nimic nu a împiedicat creditoarea să formuleze cerere în condițiile articolului 137 din Legea nr.64/1995 sau articolului 138(3) din Legea nr.85/2007 după intrarea în vigoare a acestei legi la 20.07.2006.
În fine, motivul de recurs întemeiat pe articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă nu este fondat în raport de arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea Judecătorului - sindic în pronunțarea hotărârii atacate.
Așa fiind, față de motivele de recurs astfel cum au fost formulare, Curtea apreciază că recursul este nefondat, nesubzistând motive de modificare ale sentinței conform articolului 304 punctul 7, articolului 307 punctul 9 și articolului 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă, în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 75 alineatele 1 și 3 și articolului 107 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data deschiderii procedurii împotriva debitoarei Societatea Agricolă -, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar, respectiv lichidatorul judiciar trebuie să notifice toți creditorii, debitorul și oficiul registrului comerțului sau, după caz,registrul societăților agricoleunde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii. Notificarea se va publica și într-unziar de largă circulație( a se vedea și articolul 61 și articolul 108 din Legea nr.85/2006).
Din actele dosarului de fond, rezultă că prin sentința comercială nr. 73/11.04.2005 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a deschis procedura de reorganizare judiciară și falimentului debitoarei SA (fila 81 dosar 3/S/2005), iar prin Încheierea comercială nr. 214/18.07.2005 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei (fila 158 dosar 3/S/2005).
Încheierea de intrare în faliment a fost comunicată de Tribunalul Teleorman lichidatorului judiciar, de pe lângă Tribunalul Teleorman și Serviciul de cadastru și publicitate Imobiliară T (filele 160-162 dosar 3/S/2005).
Încheierea nr. 214/18.07.2005 comunicată de pe lângă Tribunalul Teleormana fost restituită tribunalului cu mențiunea că "societățile agricole nu se înscriu în Registrul Comerțului (filele 174-175 dosar 3/S/2005).
Singura publicație în presă/notificare a creditorilor, efectuată de administratorul judiciar este cea de la data de 7.07.2005 înpublicația locală- Ziarul Tul (fila 203 dosar 3/S/2005), notificare anterioară deschiderii procedurii falimentului care a avut loc la 18.07.2005.
Notificarea deschiderii procedurii falimentului trebuia notificată creditorilor, debitorului, registrului societăților agricole (având în vedere că debitorul în cauza de față este societate agricolă) și într-un ziar de largă circulație, iar în cauza de față cerințele prevăzute de articolul 107 din Legea nr.64/1995 (în actuala redactare articolul 108 din Legea nr.85/2006) nu s-au îndeplinit în ce privește notificarea registrului societăților agricole și publicarea într-un ziar de largă circulație.
Or, cerințele efectuării notificării sunt cumulative, iar neîndeplinirea atrage sancțiunea nulității, putând fi invocată de orice persoană interesată.
În aceste condiții, cum lipsa notificării legale prevăzută de articolul 107 din Legea nr.64/1995, respectiv articolul 108 din Legea nr.85/2006 atrage nulitatea hotărârii judecătorului sindic și cum prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a dovedit că este în categoria persoanelor interesate, respectiv este potențial creditor al SA, Curtea urmează să admiră recursul în temeiul articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă, să caseze hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În fond, după casare, urmează ca Judecătorul - sindic să aibă în vedere respectarea dispozițiilor prevăzute de articolul 108 din Legea nr.85/2006 sub aspectul notificării legale a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, conform articolului 315 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.134/07.05.2007 pronunțată Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații creditori AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ B, SA AGENȚIA I, SC MUNTENIA SA A și BRD GENERALE și intimata debitoare SOCIETATEA AGRICOLĂ prin lichidator judiciar.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul formulat de DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
25.02.2008
Tribunalul Teleorman
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Georgeta Guranda
