Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 798/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.798R
Ședința publică de la 26 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL B, împotriva sentinței comerciale nr.130F/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL ȚĂNDĂREI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare.
Pe cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare Curtea, deliberând, respinge această cerere, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.156 pr.civ.
Având în vedere faptul că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea introductivă înregistrată în data de 05.02.2008 la ribunalul Ialomița creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, reglementată prin Legea nr.85/2006, împotriva debitorului, invocând față de acesta o creanță în sumă de 1.688.286,56 lei, reprezentând penalități conform facturilor fiscale nr.-/19.11.2007 și -/19.11.2007, calculate conform prevederilor art.3 pct.8 din contractul de vânzare-cumpărare nr.398/10.07.2007 încheiat între părți.
Debitorul a formulat contestație împotriva cererii introductive a creditorului, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința comercială nr.130F pronunțată la data de 21.03.2008 în dosarul nr- (număr vechi 77/COM/2008), Tribunalul Ialomița, prin judecătorul sindic, a respins excepția tardivității formulării contestației ca neîntemeiată, în baza art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 a admis contestația debitorului, a respins cererea introductivă a creditorului ca neîntemeiată și a obligat creditorul la plata către debitor a sumei de 40,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut, în principal, în ceea ce privește excepția tardivității contestației, că la 22.02.2008 debitorul a depus în termen contestația, deși nu fusese încă citat legal cu copie de pe cererea introductivă.
Pe fondul cauzei, între părțile în cauză s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare nr.389 din 10.07.2006, cu o durată de 12 luni, potrivit căruia debitorul se obliga să livreze o cantitate de 2.000 litri de lapte zilnic, la prețul prevăzut de art.8 din contract și în condițiile de facturare de la pct.10 din același contract.
Din economia contractului rezultă că părțile nu au convenit asupra unei clauze penale care să acționeze atunci când vânzătorul nu își îndeplinește obligația de livrare. În lipsa clauzei penale creditorul nu poate pretinde angajarea răspunderii debitorului obligației de livrare, sub forma penalităților așa cum tinde creditorul prin emiterea facturilor - și - din 19.11.2007 pentru suma totală de 1.688.286,56 lei.
Neexistând dovezi și suport legal cu privire la creanța invocată de reclamantă, aceasta nu este certă sau exigibilă, în condițiile art.379 alin.3 Cod procedură civilă.
Refuzul nejustificat al debitorului de a plăti în termen de 30 de zile o sumă nedatorată nu poate constitui motiv de a susține că acesta se află în stare de insolvență și, deci, nu sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul dispunerii deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că deși în cuprinsul sentinței pronunțate tribunalul a precizat că sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii, în final a dispus respingerea cererii introductive.
Tribunalul a constatat procedura îndeplinită în lipsa creditorului care a cerut judecarea în lipsă, dar a cordat cuvântul pe excepția tardivității contestației și a reținut că nu mai sunt cereri de formulat, deși creditorul invocase și excepția netimbrării contestației. Debitorul a timbrat contestația la termenul la care tribunalul a rămas în pronunțare asupra cauzei.
În dovedirea deținerii unor disponibilități bănești debitorul a depus dovada derulării prin cont a unor sume de bani. Față de creditor administratorul debitorului a susținut în scris că datorită deciziei prin care le-a fost sistată colectarea laptelui este în imposibilitate de a încasa debitele. Indiferent de sumele deținute în cont dacă debitorul nu face plata unei creanțe, se deschide procedura insolvenței. În același sens trebuie avut în vedere și că tribunalul a reținut refuzul debitorului de a onora facturile emise de creditor, iar debitorul este în insolvență din moment de nu a plătit debitul în 30 de zile.
De asemenea, tribunalul a reținut în mod greșit că în contractul părților nu ar exista o formulă privind modul de calcul al penalităților, deși în art.8 alin.2 din cap.III al contractului se face expres mențiunea sub acest aspect. În raport cu contractul părților, facturile emise, calculul penalităților, corespondența purtată cu debitorul, creditorul a dovedit creanța și suportul legal al acesteia, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, potrivit art.379 Cod procedură civilă (nefiind contestată de debitor).
În vederea dovedirii susținerilor sale recurenta a depus înscrisuri la dosar.
Intimata-debitoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu prevederile art.3 pct.6 raportat la pct.12 și alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, condițiile legale a căror îndeplinire în mod cumulativ atrag deschiderea procedurii insolvenței se referă la existența împotriva debitorului a unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile și, respectiv, la existența stării de insolvență a debitorului.
Referitor la prima condiție menționată în speță creditorul a pretins creanța în sumă de 1.688.286,56 lei cu titlu de penalități calculate potrivit art.3 pct.8 din contractul nr.389/10.07.2006 încheiat între părți, conform căruia în cazul în care vânzătorul, debitorul în cauză, întrerupe livrarea laptelui către cumpărător (creditorul), i se aplica o penalizare calculată pe baza formulei convenite de părți, ceea ce înseamnă că părțile au convenit plata unei penalități pentru nelivrarea laptelui.
Creditorul a calculat penalitatea pe perioada iulie 2006 - iulie 2008. În fapt, însă, se dovedește că până la data de 16.08.2007, deși debitorul și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, creditorul nu și-a îndeplinit propria obligație privind plata prețului, datorând o sumă de 18.372,08 lei. În condițiile în care nu îi erau plătite livrările, ceea ce implica excepția de neexecutare a contractului de către cumpărător, vânzătorul a sistat livrările, netrebuind să își îndeplinească în continuare propria obligație contractuală dacă creditorul nu își îndeplinește obligația care îi revenea. Pe cale de consecință, din moment ce întreruperea livrării a fost justificată din partea debitorului, în baza excepției de neexecutare a contractului, nu mai poate fi reținută incidența în cauză a prevederilor art.3 pct.8 din contract, în sensul calculării unei penalități în sarcina debitorului. Astfel, chiar dacă s-a reținut în mod greșit de către tribunal inexistența în contract a unei clauze penale, considerentele acestuia privind nedatorarea vreunei sume de către debitor cu titlu de penalități rămân pe deplin valabile.
În ceea ce privește a doua condiție legală pentru deschiderea procedurii de insolvență, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă insuficiența fondurilor bănești ale debitoarei pentru plata unui debit exigibil. Potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvența este prezumată când debitorul nu a plătit o creanță după 30 de zile de la scadență, dar, după cum s-a arătat, în cauză nu se datorează vreo penalitate de către debitor și, oricum, insolvența este prezumată în ipoteza menționată până la proba contrară, pe care debitorul a administrat-
Celelalte susțineri ale recurentei privind insinuările acesteia cu privire la o lipsă de imparțialitate din partea primei instanțe la judecarea cauzei în lipsa îndeplinirii legale a procedurii de citare sau la timbrarea cererii abia la termenul de judecată, fără a se mai pune în discuție și excepția de netimbrare sunt neîntemeiate, neputându-se reține, prin urmare, sub aspect procedural, vreo vătămare a creditorului.
Față de neîndeplinirea cerințelor legale pentru deschiderea procedurii, hotărârea recurată trebuie considerată temeinică și legală sub aspectul respingerii cererii introductive a creditorului, urmând a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B, împotriva sentinței comerciale nr.130F din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Țăndărei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I - - - veronica
Grefier,
- -
Red.Jud. - 9.07.2008
Tehnored. - 14.07.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița - Secția Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
