Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 809/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Număr în format vechi734/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.809

Ședința publică de la 25.05.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu

JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu

JUDECĂTOR 3: Maria Speranța

Grefier

*************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimații - CAS SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.902/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocați cu împuternicire avocațială la fila 7 dosar și care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că a fost atașată dovada de comunicare a sentinței.

Recurentul prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, două seturi de acte și copia xerox a recipisei de consemnare a cauțiunii nr.-/1/2.04.2009 pentru suma de 1,532.00 lei, învederând că recursul este în stare de judecată din punctul său de vedere și nu mai insistă în cererea de suspendare a executării.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta prin avocați, având pe rând cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect, fără cheltuieli de judecată, învederând că debitul a fost achitat.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 902 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- s-a dispus admiterea cererii creditoarei - SRL împotriva debitoarei - SRL și în consecință s-a dispus în baza art. 31 alin.1 raportat la alin.1 alin.2 lit.c pct.4 din Legea nr.85/2006, începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei,numirea lichidatorului judiciar al acestei debitoare, respectiv. De asemenea, judecătorul sindic a fixat un termen de 10 zile pentru predarea gestiunii averii debitoarei, a dispus notificarea tuturor creditorilor conform art.107 alin.2 lit. e din Legea nr.85/2006, a debitoarei și a Oficiului Registrului Comerțului B,notificare care să cuprindă termenele prevăzute de lege pentru efectuarea operațiunilor specifice procedurii insolvenței.

Judecătorul sindic a pus în vedere lichidatorului judiciar îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de Legea nr.85/2006 și a dispus întocmirea unui program de administrare a lichidării.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că cererea reclamantei creditoare întrunește elementele prevăzute de art. 31 alin.1 din Legea nr.85/2006, că reclamanta a depus în dovedirea creanței documentația justificativă prevăzută de art.31 alin 2 din lege, iar cuantumul creanței este superior valorii prag de 10.000 RON, conform art.3 alin.1 pct.12 din Lege abr.85/2006. de asemenea, judecătorul sindic a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin.2 lit.b pct.4 din Legea nr.85/2006 în sensul aplicării procedurii simplificate împotriva debitoarei, deoarece aceasta și-a schimbat sediul social și acesta nu mai corespunde adresei de la.

În finalul considerentelor judecătorul sindic însă face referire la dispozițiile art.5 din HG nr.460/2005, art.2 Anexa 2.4 din Ordinul nr.1692/C/2006 al Ministrului Justiției, arătând că hotărârea de deschidere a procedurii generale de insolvență și observație se va publica în Buletinul procedurilor de insolvență.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.

În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece citarea recurentei s-a realizat în mod nelegal la o altă adresă decât cea cu care societatea figurează la Registrul Comerțului precum și pentru motivul că suma de 15.324,82 lei pretinsă de creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii a fost achitată prin ordinul de plată nr.255/12.08.2008.

De asemenea, recurenta arată că aceasta înregistrează o cifră de afaceri care o include în categoria marilor contribuabili, neavând datori către bugetul de stat, așa cum rezultă din rezultatele controlului de fond efectuat la finele anului 2008.

În completarea acestor motive de recurs, recurenta a depus la data de 20.03.2009 motive de recurs suplimentare, în termenul legal prevăzut de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin care a invocat următoarele critici:

În primul rând, recurenta a solicitat suspendarea sentinței recurate până la soluționarea recursului arătând că împrejurarea continuării aplicării procedurii înainte de soluționarea irevocabilă prezentei cauze ar avea efecte negative asupra activității sale, beneficiarii contractelor pe care recurenta le are în derulare cu aceștia putând denunța contractele pe motivul declanșării procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006.

Pe fond, recurenta invocă două critici, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, în sensul că recurenta debitoare nu se află în stare de insolvență, aceasta achitând creanța creditoarei care a formulat cererea de deschidere a procedurii, prin ordinul de plată nr. 255 din 12.08.2008, iar pe de altă parte pentru că societatea deține resurse financiare necesare achitării debitelor curente.

A doua critică invocată prin completarea motivelor de recurs privește greșita aplicare a prevederilor art.1 alin.2 lit.c pct.4 din Legea nr.85/206,coroborate cu dispozițiile art.107 alin 2 din Legea nr.85/2006, decurgând din reținerea greșită împrejurării că debitoarea nu ar avea un sediu social sau că acesta nu corespunde adresei din Registrul comerțului.

În acest sens, recurenta susține că aceasta deține un sediu social în --11 cam.1sector 2, așa cum rezultă din certificatul de înregistrare seria B nr.- din 14.07.2008.

Chiar dacă în prezent acest sediu este supus unor lucrări de renovare sau reamenajare a spațiului, faptul că agentul procedural (factorul poștal) nu a găsit pe nimeni la adresa acestui sediu,nu înseamnă că acesta a făcut vreun demers pentru a putea plica mențiunea pe dovada de citare "destinatar mutat. Noul locatar nu permite afișarea". Recurenta este deținătoarea legală a acestui spațiu, iar factorul poștal este posibil să fi făcut o confuzie înțelegând solicitarea muncitorilor constructori ca o interzicere a afișări acestei citații.

În ce privește cererea de suspendare a executării sentinței recurate, Curtea constată că aceasta nu a fost timbrată, astfel că în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1007, care stabilește sancțiunea nulității pentru netimbrarea oricărei cereri, deoarece instanța nu poate fi legal sesizată cu o cerere cu privire la care nu s-a achitat taxa de timbru datorată pentru aceasta, potrivit legii, va anula această cerere ca netimbrată.

Pe fondul recursului, Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile și a probelor administrate în cauză, dar și sub toate aspectele de nelegalitate, în condițiile art. 3041din pr. civ. apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În primul rând, trebuie reținut că hotărârea recurată prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului în temeiul art. 31 alin. 1 rap. la art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că debitoarea și-a schimbat sediul social și acesta nu mai corespunde adresei de la ORC, este nelegală deoarece debitoarea nu apare că și-ar fi schimbat sediul, iar durata contractului de comodat ce a stat la baza stabilirii acelui sediu din B,--11 sector 3, Camera 1 fost stabilită de la 07.07.2008 până la 06.07.2013 ( a se vedea extrasul din Registrul Comerțului din 29.08.2008 - fila 12 din dosarul Tribunalului).

În atare situație nu se poate considera că debitoarea nu mai are un sediu social sau că acesta nu mai corespunde cu situația publicată la Registrul Comerțului, simpla împrejurare că dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a restituit cu mențiunea " destinatar mutat" ( fila 18 din dosarul Tribunalului) neechivalând în nici un caz cu situația prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c ) pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a fi în situația prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. 2 lit.c) pct. 4 din lege este necesar să se stabilească în baza unor probe certe căsediul debitoarei nu mai există( în speță sediul acesteia exista și durata contractului ce a stat la baza stabilirii sediului expira în anul 2013) sau căacesta nu corespunde adresei din registrul comerțului.În ce privește această din urmă situație, mai ales în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, era necesar să se stabilească faptul că debitoarea are un alt sediu (anume) care este diferit de cel din Registrul Comerțului.

Or, mențiunea agentului pe dovada de citare nu este bazată pe elemente de dovadă privind existența unui alt sediu, iar faptul efectiv al mutării sediului nu poate fi socotit ca probat doar în temeiul acestei mențiuni.

Sancțiunea deschiderii procedurii simplificate a insolvenței prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din lege este foarte gravă, iar aplicarea sa trebuie făcută restrictiv numai în acele situații în care dovezile privind sediul debitoarei sunt certe.

Hotărârea recurată este nelegală și pentru motivul că deși face referire la deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei, conform art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din Legea nr. 85/2006, în dispozitiv judecătorul sindic dispune " începerea procedurii falimentului", ceea ce echivalează cu o confuzie între cei doi termeni explicați de dispozițiile art. 3 pct. 23 și pct. 25 din Legea nr. 85/2006. Era necesară distincția între cele două expresii deoarece nu întotdeauna procedura simplificată conduce la intrarea directă în procedura falimentului ( art. 3 pct. 25 din lege reglementând: " procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. 2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 60 de zile, perioadă în care vot fi analizate elementele arătate la art. 1 alin. 2 lit. c) și d)".

Or, judecătorul sindic nu a arătat dacă intrarea în faliment se face odată cu deschiderea procedurii simplificate ( de vreme ce acesta nu a mai dispus prin dispozitiv deschiderea acestei proceduri ), iar despre eventuala perioadă de observație în care s-ar fi putut verifica elementele prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din lege nu se face vorbire.

Mai mult, confuzia cuprinsă în considerentele hotărârii precum și contradicția între considerente și dispozitiv rezultă și din mențiunea nefirească făcută în penultimul alineat al considerentelor, la "hotărârea de deschidere a procedurii generale de insolvență și observație", ceea ce conduce din nou la modificarea hotărârii.

În fine, în raport și de motivul de recurs privind achitarea creanței către creditoarea ce a formulat cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, Curtea constată că și sub acest aspect se impune admiterea recursului, deoarece prin Ordinul de plată nr. 255/12.08.2008 - fila 23 din dosarul Curții de Apel) aceasta a achitat integral creanța în cuantum de 15.324, 82 lei, adică întreaga creanță pretinsă de creditoare prin cererea introductivă.

Practic, judecătorul sindic nu a verificat și nu a motivat îndeplinirea dispozițiilor art.3 alin 1 pct.1 literele a și b din Legea nr.85/2006, în condițiile în care starea de insolvență reprezintă acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Or, față de probele administrate în faza de judecată a recursului, din care rezultă atât împrejurarea că datoria către creditoarea ce a formulat cererea introductivă a fost achitată, iar debitoarea a efectuat permanent plăți către creditorii și în perioada anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii, împrejurări consemnate chiar și de lichidatorul judiciar în raportul de activitate depus la dosar (fila 66 din dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială) rezultă că debitoarea nu se află în stare de insolvență cum greșit a considerat judecătorul sindic.

În ce privește susținerea recurentei formulată în cadrul concluziilor pe fondul recursului, în sensul că cererea ar fi rămas fără obiect, Curtea urmează să nu o primească deoarece procedura insolvenței are un caracter concursual și colectiv și față de caracterul executoriu al hotărârii recurate prin care s-a decis intrarea în faliment, plata creanței nu atrage rămânerea fără obiect a procedurii ( care după deschidere un caracter extins și cu privire la alți creditori ce au fost notificați de către lichidatorul judiciar), ci presupune doar rejudecarea cererii de deschidere, în raport de motivele invocate în recurs, apreciate conform celor reținute mai sus ca fiind fondate. Cu alte cuvinte, nu este vorba de soluționarea cererii de deschidere a procedurii în temeiul unei excepții procesuale conform art. 137 alin. 1 din pr. civ. ci de judecarea fondului acestei cereri.

Întrucât pe de o parte judecătorul sindic a făcut o aplicare greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din pr. civ. și a dispus în mod nelegal intrarea debitoarei în procedura falimentului, iar procedura a continuat după pronunțarea hotărârii, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge cererea creditoarei, urmând a trimite dosarul judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurenta - SRL.

Admite recursul declarat de recurenta - debitoare - SRL, în contradictoriu cu intimații - CAS SRL și intimatul lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.902/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.

Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 ca neîntemeiată.

Trimite dosarului judecătorului sindic în vederea închiderii procedurii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 25.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red. Jud.

Tehnored.A:

2 ex.

Sentința comercială nr. 902 din 18.02.2009

Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială,

Dosar nr-

Judecător sindic:

Președinte:Elisabeta Roșu
Judecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 809/2009. Curtea de Apel Bucuresti