Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2475/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.86
Ședința publică de la 28.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2569/26.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților la acest termen.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 3445/25.09.2007 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în baza articolului 33 alineat 5 din Legea nr.85/2006 a respins ca nefondată cererea creditorului - - în contradictoriu cu debitorul - SRL, reținând că debitorul nu a formulat contestație în cauză dar și că reclamantul creditor nu a înscris penalitățile contractuale în factură pentru a putea fi verificate și, eventual, contestate de către debitor.
Pe lângă factura emisă la 20.08.2004 în sumă totală de 11.243.407 lei, neachitată la scadență, creditorul a mai anexat o modalitate de calcul a penalităților de întârziere și pentru alte facturi nedepuse la dosar.
A mai apreciat instanța de fond că facturile proforme nr.677 și 678 din 26.04.2007 au fost emise de LL CONSULTANȚĂ ȘI RECUPERĂRI SRL cu încălcarea mandatului dat de către creditor, creditorul nefăcând nici dovada emiterii unor facturi care să cuprindă penalitățile contractuale prevăzute la articolul 9.1. și 9.2. și nici a denunțării contractului, astfel încât debitorul datorează creditoarei suma de 1.124,34 lei, care nu satisface exigențele articolului 3 alineat 1 punctul 6 și 12 din Legea nr.85/2006, fiind sub valoarea pragului de 10.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea reclamantă - - prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 21.11.2007.
În motivarea recursului creditoarea a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a dat o interpretare eronată atât înscrisurilor aflate la dosarul de fond, cât și prevederilor legale privind procedura insolvenței.
Astfel, recurenta arată că facturile emise sunt tipizate, potrivit nr. 2264 din 27.11.2001, se emit într-un singur exemplar original fiecărui abonat, celelalte exemplare care se arhivează la prestatorul de servicii telecomunicații fiind copii electronice conform cu originalul, întocmai ca și factura depusă la dosarul cauzei de către creditoarea recurentă.
În cuprinsul acestei facturi se specifică cuantumul generic al penalităților de întârziere, în valoare de 1% pe zi de întârziere, fiind imposibil a se calcula și factura valoarea penalităților întrucât nu se poate ști la ce dată abonatul va achita factura emisă.
În plus, cum nu sunt plăți purtătoare de, prestatorul de servicii nu este obligat să factureze valoarea penalităților.
În cadrul derulării contractului de prestări servicii telefonie mobilă, contract cu derulare succesivă, mai arată recurenta, nu subzistă obligației instituită de codul fiscal a semnării de primire și acceptare a facturilor fiscale emise de prestator beneficiarului serviciului, această acceptare fiind dată prin semnarea contractului de prestări servicii.
Instanța de fond nu a solicitat recurentei facturile fiscale emise și achitate cu întârziere de către debitoare, mulțumindu-se a reține, eronat, că aceasta nu există motiv pentru care creanța nu ar fi dovedită integral, valoarea atestată fiind sub pragul valoric prevăzut de lege.
Cât privește dreptul mandatarului LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL de a emite facturi proforme în numele mandantului, recurenta susține că acest drept este acordat prin Condițiile generale ale Contractului de mandat unde acest drept este prevăzut expres.
În plus, factura proforma este un document emis în avans de către prestator, prin care beneficiarul serviciului este înștiințat de cuantumul sumei de plată și în baza căruia acesta poate face operațiuni bancare, fapt prevăzut și de articolul 155 cod fiscal.
În fine, recurenta a susținut și că debitoarea intimată nu a contestat creanța pretinsă și a încetat plățile mai mult de 30 de zile, ceea ce este suficient pentru a opera prevederile Legii nr. 85/2006.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 3041, articolului 312 alineat 3 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului, recurenta creditoare a depus înscrisuri: nr.2264/27.11.2001, facturi emise pe perioada 20.11.2003 - iulie 2004, Condițiile generale ale mandatului acordat LL Consultanță & Recuperări SRL.
Debitoarea intimată, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
În practica judiciară s-a statuat că o creanță este certă, lichidă și exigibilă dacă este consemnată într-o factură fiscală, chiar dacă nu poartă antetul debitorului și nu atestă primirea mărfii (serviciului) de către acesta, dar facturile emise sunt redactate pe formularul tipizat, sunt înseriate și completate la toate rubricile, situație ce se regăsește și în cauza de față, recurenta creditoare făcând dovada că facturile emise pentru serviciile prestate sunt conforme cu nr.2264/27.11.2001.
De asemenea, susținerile recurentei în ceea ce privește menționarea penalităților în facturile emise este corectă, facturile conținând clauza penală inserată în contractul încheiat între părți, pentru cuantumul de 1% din valoarea debitorului pe zi întârziere, deoarece facturile nefiind achitate, prestatorul nu poate cunoaște întinderea perioadei de întârziere la plată.
Și în ceea ce privește împuternicirea mandatarului LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL de a emite facturi proforma, aprecierea instanței de fond, că emiterea acestor facturi s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului, este greșită, deoarece, prim condițiile generale ale mandatului (fila 15) mandatarul a fost abilitat în acest sens.
Pe de altă parte, Curtea reține că aceste aspecte privind împuternicirea mandatului de a emite facturi proforma, facturile emise și neachitate pentru care s-au calculat penalități de întârziere de 1% ce fac parte din totalul creanței pretinse de către recurentă au fost dovedite de către recurenta creditoare cu ocazia promovării căii de atac a recursului, deși obligația creditoarei era de a depune odată cu cererea sa de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 și înscrisurile atașate cererii din care rezultă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în caz contrar Judecătorul - sindic fiind lipsit de elementele necesare pentru a putea aprecia dacă cuantumul creanței întrunește cerințele valorii prag.
În fine, în ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei intimate, sarcina creditorului este de a dovedi că posedă o creanță certă, lichidă, exigibilă în cuantumul valoric prevăzut de lege de mai mult de 30 de zile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Cum creditorul a dovedit elementele obiective ale stării de insolvență (existența creanței certe, lichide și exigibile), revin debitorului sarcina răsturnării prezumției de insolvență prin contestația la cererea creditorului, în speță însă debitoarea neformulând contestație care să justifice cauza care a determinat neplata sumei de bani datorate-lipsa fondurilor bănești, prezumția de insolvență în sarcina sa nu a fost înlăturată.
Pe de altă parte, Judecătorul - sindic, în scopul prevenirii unor abuzuri, al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor, îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea la depunerea unei cauțiuni, debitorul însă nu a formulat cereri nici în acest sens, înțelegând să adopte o atitudine pasivă.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2,3 Cod procedură civilă, admite recursul.
Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că admite cererea creditoarei și trimite dosarul aceleiași instanțe Judecătorul - sindic - Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în vederea deschiderii prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2569/26.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifica în tot sentința comercială atacata în sensul că admite cererea creditoarei și trimite dosarul judecătorului sindic _ Tribunalul București, în vederea deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
3.03.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
