Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.868
Ședința Publică de la 1.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.39F din 5.02.2009 și a încheierii din 15.01.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar. A fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
În considerentele încheierii s-a arătat că, luându-se în discuție raportul final de lichidare a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar, raport prin care s-a solicitat închiderea procedurii de faliment, creditoarea a formulat obiecțiuni invocând că lichidatorul nu a întocmit un raport amănunțit cu privire la starea de insolvență și persoanele responsabile de acesta.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a precizat că raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei a fost întocmit de către administratorul judiciar.
Judecătorul sindic a constatat neîntemeiate obiecțiunile aduse raportului final, arătând că singura obiecție a creditoarei o constituie faptul că lichidatorul nu a cerut atragerea răspunderii organelor de conducere. A fost apreciată ca fiind corectă atitudinea lichidatorului judiciar deoarece angajarea răspunderii nu se poate face decât în cazurile și condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar din probe și evaluarea activității debitoarei nu rezultă indicii care să atragă incidența vreunui caz din textul de lege menționat. Mai mult, deși avea posibilitatea legală, creditoarea nu și-a arătat disponibilitatea de a promova personal o acțiune pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În baza art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 au fost respinse obiecțiunile creditoarei și a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar.
Prin sentința comercială nr. 39/F/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă s-a dispus, în temeiul art. 131 și art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei C, precum și radierea debitoarei din registrul comerțului. În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și, în temeiul art. 135 din lege, s-a dispus notificarea prezentei sentințe A fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar și a fost aprobată plata către acesta a sumei de 7.000 lei reprezentând onorariul din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 02.02.2009, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței ca urmare a aprobării raportului final de lichidare.
Judecătorul sindic a constatat că s-a întocmit raportul final de lichidare, iar prin încheierea din 15.01.2009 s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea la raport și s-a aprobat raportul conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței. De asemenea, a reținut că această creditoare nu a solicitat autorizarea să introducă cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Deoarece prin raportul final lichidatorul judiciar a reținut că nu există bunuri în averea debitorului, că insolvabilitatea este evidentă, iar continuarea procedurii ar determina acumularea de accesorii, constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr. 553/17.03.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic, în baza art. 131 și art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2008, a dispus închiderea procedurii falimentului.
Împotriva încheierii din ședința din data de 15.01. 2009 și a sentinței comerciale nr. 39/F/ 05.02.2009 pronunțate în dosarul nr- a declarat recurs recurenta-creditoare
Aceasta a criticat încheierea de ședință invocând următoarele motive de recurs:
1) Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ceea ce privește creanța bugetară înscrisă de și preluată de, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de lege. Nu au fost aplicate corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea debitoarei din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Printre atribuțiile lichidatorului constă și cea referitoare la întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare. Nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui astfel de raport, iar descrierea situației economice și financiare a societății nu echivalează cu indicarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți.
2) Lichidatorul judiciar se limitează la a indica așa-zisele "cauze" ale încetării de plăți, cu caracter de generalitate, care ar putea constitui cauze ale insolvenței tuturor societăților comerciale. Aceste situații nu pot constitui cauze ale încetării de plăți, ci cel mult condiții externe care ar fi putut favoriza dezvoltarea adevăratelor cauze ale ajungerii debitoarei în insolvență comercială. Nicăieri în cadrul raportului prezentat de lichidatorul judiciar nu sunt analizate cauzele ajungerii debitoarei în încetare de plăți, lichidatorul judiciar rezumându-se la prezentarea acestor condiții externe.
3) Prin aprobarea raportului final în forma propusă, creditorii au fost puși în imposibilitate de a-și recupera creanțele înscrise în tabelul creditorilor, nefiind parcurse toate etapele lichidării judiciare, neexistând calea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale direct de către creditorii interesați, în lipsa demersurilor întreprinse în acest sens de către lichidatorul judiciar. Deoarece lichidatorul a omis să acționeze în instanță persoanele care se fac vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, a solicitat autorizarea instanței de judecată de a se formula de către comitetul creditorilor cererea întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Instanța de judecată investită cu soluționarea cererii nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7, art. 304 pct. 9, ale art. 3041.pr.civ. și pe cele ale art.12, art. 138 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 39/F/05.02.2009 s-a susținut că măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală, deoarece această procedură poate fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a obiecțiunilor formulate de către În cazul de față obiecțiunile nu au fost soluționate definitiv și irevocabil existând suficiente elemente care să conducă la admiterea recursului formulat de către Până la soluționarea definitivă și irevocabilă a obiecțiunilor formulate de împotriva raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar nu se poate închide procedura falimentului,
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu sunt fondate.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2009, se constată că prin raportul de activitate depus de către lichidatorul judiciar la data de 28.10.2008, a fost analizată activitatea debitoarei și s-au expus cauzele apariției stării de insolvență. Aceste cauze constau în principal în neîncasarea sumelor cuvenite pentru serviciile prestate, incapacitatea de plată a clienților, alți factori conjuncturali constând în lipsa de contracte ferme și lipsa de experiență a administratorului societății debitoare.
Nu este astfel întemeiată susținerea recurentei în sensul că lichidatorul judiciar nu a evidențiat cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvență sau că cele redate de acesta ar avea caracter de generalități, ele fiind o concluzie a analizării activității debitoarei în baza documentelor contabile ale acesteia.
Cu privire la atragerea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, lichidatorul judiciar nu a considerat că administratorul statutar al societății se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006 și nu a formulat o acțiune în conformitate cu prevederile acestui text de lege. Neformularea de către lichidator a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 s-a întemeiat pe faptul că ajungerea debitoarei în stare de insolvență se datorează unor cauze obiective și nu faptei culpabile a administratorului
Nu se poate reține susținerea recurentei cu privire la omisiunea lichidatorului judiciar de a analiza cauzele insolvenței și de a formula acțiune în răspundere împotriva persoanelor vinovate de această stare de insolvență, deoarece au fost analizate aceste cauze și s-a ajuns la concluzia că nu sunt persoane a căror răspundere poate fi atrasă în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 39/F/2009, se constată că prin raportul final de activitate, lichidatorul judiciar a arătat că societatea debitoare nu are bunuri sau venituri urmăribile și din a căror valorificare să se poată acoperi din pasivul său.
În aceste condiții, devin aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrele în care este înmatriculat".
Din cuprinsul acestui text de lege se deduce că închiderea procedurii insolvenței se poate realiza "în orice stadiu" al acesteia, deci chiar dacă nu au fost soluționate în mod irevocabil obiecțiunile creditorului la raportul final al lichidatorului judiciar. De altfel, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dispune că "hotărârile judecătorului sindic sunt definitive și executorii", de unde rezultă că ele pot fi puse în aplicare, iar procedura poate continua fără a se aștepta soluționarea recursului declarat împotriva lor.
Pentru aceste motive, se constată că recursurile declarate de recurenta nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.39F din 5.02.2009 și a încheierii din 15.01.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Alecsandrina Rădulescu
