Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928

DOSAR Nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 869

Ședința publică din 23 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu

JUDECĂTOR 2: Mircea Boar

JUDECĂTOR 3: Csaba

GREFIER: -

S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 328 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentantă prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență

La apelul nominal nu se prezintă părțile.

Procedura este completă.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 22 iunie 2009, creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aad epus prin registratura instanței note de ședință cu privire la excepția tardivității, invocată de instanță la termenul anterior, la care a anexat în copie xerox dovada de înregistrare a sentinței atacate la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A ce a fost comunicată de către Tribunalul Arad.

Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 328 din 25 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A și radierea acesteia din registrul comerțului.

Totodată, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a notificat sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 136 din Legea nr. 85/2006 a dispus descărcarea lichidatorului judiciar Casa de Insolvență A de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.

De asemenea, instanța a dispus afișarea sentinței în extras la sediul Tribunalului Arad si publicarea prezentei în Buletinul Insolvenței Comerciale, precum și plata din fondul de lichidării potrivit art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006 a onorariului acestuia în cuantum de 3.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 2 decembrie 2008, lichidatorul judiciar Casa de Insolvență L A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu procedura, iar creditorii din procedură nu și-au exprimat intenția de a avansa sume pentru continuarea procedurii până la împlinirea termenului limită notificat de lichidator.

De asemenea, s-a constatat că procedura a fost deschisă prin încheierea nr. 507 din 16 aprilie 2008 fiind desemnat ca și lichidator judiciar Casa de Insolvență L

Judecătorul sindic văzând că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu procedura, iar creditorii din procedură nu și-au exprimat intenția de a avansa sume pentru continuarea procedurii până la împlinirea termenului limită notificat de lichidator, că nici creditorul majoritar al debitorului, Administrația Finanțelor Publice A, nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, în baza art. 131 din legea insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

În motivarea recursului se arată scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată provocarea stării de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic, închiderea procedurii.

Judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în cazul de față, creditoarea recurentă consideră că nu s-a depus toate diligentele în vederea identificării eventualelor bunuri ale debitoarei atâta timp cât împotriva fostului administrator al societății nu a fost făcută o acțiune de atragerea răspunderii conf. art.138 din Legea nr. 85/2006.

S-a susținut că pe de altă parte, lichidatorul judiciar în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, în acest sens se impuneau verificări la registrul de Carte Funciară de pe lângă Judecătorie, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, bunuri personale ale peroanelor răspunzătoare de starea firmei.

S-a arătat că în conformitate cu prevederile art.5 din Legea nr.85/2006, organele care aplică procedura instituită de lege sunt judecătorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură. în acest sens se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți de pasiv.

S-a menționat că raportul final si bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă si din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței - Legea nr. 85/2006 comentată pe articole. Editura, 2006, pag.318).

Față de argumentația sa care se sprijină pe bazele legal instituite prin Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că nu sunt incidente prevederile art.131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligentele în vederea identificării tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, că nu s-a atras răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență conf. art. 138 din Legea nr.85/2006, instituția recurentă solicită instanței admiterea recursului său așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 328/25.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic, în dosar nr- a Tribunalului Arad ca fiind netemeinică și nelegală și continuarea procedurilor în conformitate cu Legea nr. 85/2006.

În drept, recurenta a invocat art. 3 (26), art. 5, art. 25(a), art. 131 și art. 138 din Legea nr. 85/2006 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată Casa de Insolvență L a solicitat respingerea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului ca nefondat și nelegal.

Creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aad epus note de ședință cu privire la excepția tardivității invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din data de 19 mai 2009, solicitând respingerea acesteia, considerând că a formulat recursul în termen legal.

Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, în conformitate cu prevederile art. 3041, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate ridicată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din 19 mai 2009, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, motiv pentru care îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.

În speță, fiind vorba despre un litigiu comercial având ca obiect procedura insolvenței, termenul de recurs este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, în conformitate cu care urtea de apel va fi instanță de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Cum împotriva încheierilor judecătorului-sindic prin care se soluționează contestațiile formulate de participanții la procedura de executare colectivă față de rapoartele de activitate întocmite de practicienii în insolvență Legea nr. 85/2006 nu prevede un alt termen de recurs, este evident faptul că asemenea hotărâri pot fi atacate de părțile implicate în proces și nemulțumite de soluția instanței numai cu recurs și doar în termen de 10 zile de la comunicare, ceste dispoziții legale fiind imperative, neputându-se deroga de la aplicarea lor.

Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Din actele dosarului rezultă că hotărârea instanței de fond, ce a fost pronunțată în data de 25 februarie 2009, fost comunicată recurentei la 26 martie 2009 (fila 200 dosar de fond), ceea ce înseamnă că termenul până la care partea putea formula recurs s-a împlinit la 6 aprilie, ultima zi când se mai putea declara recurs în cauză, nerespectarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe pentru declararea acestei căi de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate de către instanța de control judiciar criticile aduse sentinței atacate.

Susținerile recurentei din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar în 22 iunie 2009 (fila 11), în sensul că sentința de închidere a procedurii insolvenței pentru debitoarea a fost înregistrată la instituția sa la data de 31 martie 2009, nu pot fi primite.

Pentru calcularea termenului de recurs prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, instanța ia în considerare data comunicării hotărârii atacate conform procesului verbal de predare din data de 26 martie 2009, semnat de primire de reprezentantul serviciului de registratură al recurentei (de la fila 200 dosar) și nu data intrării la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aac orespondenței.

Raportat la data de 10 aprilie 2009, data depunerii recursului la Tribunalul Arad, aceasta este tardiv.

Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea să respingă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 328 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 328 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR

în concediu de odihnă, semnează

PREȘEDINTE SECȚIE

GREFIER

Red. /15.07.2009

Dact. /15.07.2009 -2 ex.

Primă instanță - Tribunalul Arad

Judecător -

Președinte:Maria Ofelia Gavrilescu
Judecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Timisoara