Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 875/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.875R

Ședința publică de la 09.09.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Mincu

JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar

JUDECĂTOR 3: Mioara Badea

GREFIER - -

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-debitoare, împotriva sentinței comerciale nr.1948/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare și intimata-administrator judiciar al debitoarei, ȘI ASOCIAȚII

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-debitoare prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2008, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta-debitoare nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de recurs și cererii de suspendare a executării hotărârii recurate.

Recurenta-debitoare, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 RON aferentă cererii de suspendare a executării hotărârii recurate; taxă judiciară de timbru în valoare de 20 RON aferentă cererii de recurs și timbru judiciar în valoare de 1 RON aferent ambelor cererii.

Curtea, ia act de legala timbrare atât a cererii de recurs, cât și a cererii de suspendare a executării hotărârii recurate în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către recurenta-debitoare prin apărător.

Recurenta-debitoare, prin avocat, arată că nu solicită probe în susținerea recursului și întrucât apreciază cauza în stare de judecată, consideră cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul atât asupra cererii de recurs, cât și asupra cererii de suspendare a executării hotărârii.

Recurenta-debitoare, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, prin admiterea contestației, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii. Arată că societatea recurentă nu se află în starea de insolvență prezumată astfel cum a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosarul de fond din care rezultă că societatea a realizat profit și că până la deschiderea procedurii a efectuat plăți în valoare de peste 880.000 RON. Mai arată că a fost achitat în totalitate debitul. Solicită respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect, fără cheltuieli de judecată.

Curtea, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra cererii de recurs de față,

Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.1948/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea Farmaceutica B și în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitorului

Pentru a pronunța astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a reținut în esență că, probele fac dovada îndeplinirii prevederilor referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, debitoarea neprobând contrariul.

Împotriva sentinței precitate a formulat recurs debitoarea solicitând suspendarea executării sentinței comerciale atacate până la soluționarea recursului, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta susține că suspendarea executării hotărârii se justifică prin aceea că societatea recurată nu se află în stare de insolvență prezumată potrivit cu prevederile art.3 din Legea nr.85/2006, deoarece întârzierea la plată s-a produs datorită neplății la timp a debitelor datorate acesteia de către

Altfel deschiderea procedurii insolvenței aduce recurentei un prejudiciu mare pentru că nu mai poate desfășura activitate comercială și se aduce atingere imaginii societății.

Pe de altă parte până la deschiderea procedurii recurenta a recuperat o parte din debit și ar fi achitat creditoarei întreg debitul potrivit documentelor anexate.

Recurenta redă punctul de vedere exprimat în doctrina de specialitate cu privire la faptul că suspendarea ar trebui să operezeope legisși solicită fixarea unei cauțiuni potrivit art.300 alin.3 Cod procedură civilă.

Pe fondul contestației, judecătorul sindic ar fi dat o interpretare eronată unor anumite probe. În concret, recurenta redă cifrele de afaceri și profitul pe anii 2005 - 2007 și concluzionează că societatea recurentă nu este în stare de insolvență, desfășoară activitate comercială, profitabilă, faptul întârzierilor la plată fiind datorate sincopelor din sistemul în care își desfășoară activitatea. Recurenta susține că extrasele de cont fac dovada că a achitat în primele patru luni ale anului 2008 plăți în valoare de peste 880.000 lei către furnizorii săi și că din această sumă creditoarei i-a achitat integral suma de 302.791,83 RON.

Recurenta redă opinia exprimată în doctrină și jurisprudență privind faptul că nu se află în stare de insolvență debitorul care dispune de fonduri suficiente să își plătească datoria dar refuză chiar și cu rea credință.

Altfel, în ceea ce o privește recurenta a făcut dovada bunei credințe în derularea raporturilor contractuale iar pe timpul soluționării cauzei a achitat creditoarei întreg debitul.

În drept se invocă dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006, art.300 alin.2 Cod procedură civilă.

Ca probe s-au propus înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu suma de 30 lei (RON) taxă judiciară de timbru și cu 1 leu (RON) timbru judiciar.

Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține situația de mai jos.

1. În privința cererii de suspendare privind executarea sentinței recurate până la soluționarea recursului, având în vedere că la termenul de azi cauza se află în stare de judecată, Curtea a luat act de cererea recurentei prin apărător ales că această cerere a rămas fără obiect în care sens o va respinge.

2. Pe fond, recurenta nu a probat susținerile sale potrivit cu prevederile art.1169 cod civil în sensul că ar fi achitat debitul integral către creditoarea intimată pe parcursul soluționării litigiului.

Altfel, recurenta nu a probat că în speță ar fi aplicabilă teoria susținută în doctrină și jurisprudență în sensul că, nu se află în stare de insolvență debitoarea care dispune de fonduri suficiente dar, refuză chiar și cu rea credință să își plătească datoria.

Ba dimpotrivă, recurenta recunoaște că starea de incapacitate de plată este cauzată de neplata la timp de către de la care ar avea de recuperat sume importante.

Or recurenta trebuia să întreprindă toate măsurile legale pentru recuperarea la timp a sumelor respective de la debitorul său și să evite declanșarea procedurii de insolvență.

de afaceri și profitul net la care se referă recurenta nu înlătură starea de insolvență în care se află pentru neplata debitului datorat și recunoscut către intimată.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de B, împotriva sentinței comerciale nr.1948/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Farmaceutica B și și Asociații - Administrator judiciar al B, ca nefondat.

Respinge cererea privind suspendarea executării ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.Jud. - 15.09.2008

Tehnored. - 17.09.2008

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială

Președinte-Judecător sindic:

Președinte:Elena Mincu
Judecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 875/2008. Curtea de Apel Bucuresti