Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 89
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de debitoarea G, cu sediul ales la.PA., și Asociații, cu sediul în G, dul - nr.5, -.1,.2, împotriva încheierii din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare ROMÂNIA B, cu sediul în B, str.- nr.4 și intimatul de pe lângă Tribunalul Galați cu sediul în G,-, având ca obiect procedura insolvenței /2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-debitoare av., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Mai arată că intimata-creditoare a depus la dosar întâmpinare.
Se procedează la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinarea sus arătată către apărătorul recurentei care nu solicită termen pentru a lua la cunoștință de aceasta.
Apărătorul recurentei depune la dosar contractul de asistență juridică nr.77/29.09.2009 și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei arată că instanța de fond nu a ținut seama de criteriile la care se referă art.274 alin.3 pr.civ. respectiv de valoarea pricinii și de munca depusă de avocat și a redus la J cheltuielile de judecată, respectiv din onorariul achitat de pârâtă. Mai arată că în dosarul de față s-au formulat toate apărările necesare, s-au formulat întâmpinări și probe și că, culpa nu aparține apărătorului pentru pierderea procesului, motiv pentru care solicită admiterea recursului de față și pe cale de consecință obligarea România la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată către, pe care le-a efectuat cu prezenta cauză.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, creditoarea România Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei G, arătând că are o creanță certă lichidă și exigibilă constând în suma de 69.775,75 lei, preț, și suma de 14184,00 lei, penalități de întârziere iar debitoarea a încetat plățile de mai mult de 30 de zile.
În drept, a invocat disp.art.5 pct.1 lit.a și art. 31 din Legea 85/2006.
Debitoarea G, în temeiul art. 33 alin.3 din Legea 85/2006 formulat contestație împotriva cererii introductive, solicitând în primul rând, obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței pretinse, conform art.33 alin.3 din Legea 85/2006.
În motivarea contestației a susținut, în esență, că nu numai că România nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul disp.art.379 pr. civ. dar creanța pretinsă împotriva debitoarei nici nu există.
Concret, debitoarea a acționat ca un comisionar al producătorului România, iar toate mărfurile predate de creditoare au fost revândute către beneficiarii finali, plata acestora fiind efectuată de debitoare fie prin ordine de plată, fie prin transmiterea prin gir a CEC-urilor emise de terții beneficiari.
Marfa care a determinat nașterea prezentului litigiu a fost revândută către Prim, iar aceasta din urmă emis un număr de 3 (trei) CEC-uri, transmise prin gir de către debitoarea - contestatoare către creditoarea România
A mai arătat debitoarea-contestatoare că emiterea CEC-urilor sau transmiterea acestuia nu duce la stingerea raporturilor fundamentale, dar că în speță, nu s-a promovat o acțiune în regres, în condițiile art.43-51 din Legea 59/1934, după cum creditoarea nu a urmat nici prevederile art.45 alin.1 și 5 din Legea CEC-ului pentru a da posibilitatea debitoarei să -și conserve la rândul ei, eventualele acțiuni în regres împotriva emitentului CEC-ului, Prim (aflată, în prezent, în procedura insolvenței).
În fine, a mai susținut contestatoarea că nu se află în stare de insolvență, întrucât efectuează toate plățile curente și nu are alte datorii, către terți.
În drept, a invocat disp. art.31 și art.2 pct.6 din Legea 85/2006, art.33 pct.3 din Legea 85/2006 și art.274 pr. civ.
În dovedirea contestației, debitoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri (filele 136 - 187 dosar fond).
Prin cererea depusă la dosar la data de 20.11.2009, creditoarea a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
La termenul din 24.11.2009, debitoarea, prin avocat, a fost de acord cu cererea creditoarei, însă a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens factura seria - nr.402/18.11.2009 și ordinele de plată nr.162/23.11.2009 și /23.11.2009.
Prin încheierea din 24.11.2009, JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin l-sindic a luat act de renunțarea creditoarei la judecată.
A obligat creditoarea către debitoare la plata sumei de 4750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut că, față de prevederile art.246 alin.3 pr.civ. și de stadiul soluționării cauzei se impune obligarea creditoarei la plata a Jd in cheltuielile de judecată efectuate de debitoare, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs debitoarea G, înregistrat sub nr- - supliment 2 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Încheierea recurată fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:
Potrivit Statutului profesiei de avocat, onorariul se stabilește între părți, ținând seamă de anumite criterii: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului, natura și dificultatea cazului
Deși prevederile art. 274 alin.3 pr.civ. permiteau instanței să micșoreze onorariul avocatului, judecătorul-sindic a ignorat criteriile stabilite de acest text de lege, respectiv valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că la data renunțării la judecată, cauza era în stare de judecată iar debitoarea fusese reprezentată la toate cele trei termene anterioare, că anterior declanșării litigiului judiciar, avocații acordaseră asistență juridică, concretizată în notificările aflate la dosar și încercările de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, iar ulterior debitoarea formulat contestație, a formulat probatorii.
Abia după formularea de apărări și probatorii în dosar, creditoarea a renunțat la judecată pentru a eluda dispoziția instanței de plată a cauțiunii.
În consecință, debitoarea-recurentă a solicitat modificarea încheierii recurate în sensul obligării creditoarei la plata în integralitate cheltuielilor de judecată efectuate de
În dovedirea recursului, debitoarea a depus la dosar copia contractului de asistență juridică nr.77/20.09.2009.
Prin întâmpinare, creditoarea-intimată România Bas olicitat respingerea recursului susținând, în esență, că această cale de atac nu este motivată în drept, prin neindicarea motivelor de modificare sau casare expres prevăzute de art.304 pr.civ. contrar prevederilor art.306 pr.civ. și, că, prin cererea de recurs, nu se pot invoca decât motive de nelegalitate și nu de netemeinicie, cum greșit a procedat recurenta-debitoare.
Pe fondul cauzei intimata a susținut că toate cererile anterioare litigiului judiciar nu sunt redactate sau semnate de avocat.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înainte de a intra în analiza propriu-zisă a motivelor de recurs, reține că, în speță este vorba de un recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel. Așa fiind sunt aplicabile prevederile art.304 indice 1.pr.civ. potrivit cărora recursul nu este limitat la motivele de casare prev. de art.304 pr.civ. instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pe de altă parte, dezvoltarea motivelor de recurs permite în speță, încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art.304 pr.civ. Concret este incident motivul prev. de art.304 pct. 9.pr.civ. hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art.274 alin.3 pr.civ.
Judecătorul-sindic, făcând aplicarea disp.art.246 alin.3 pr.civ. raportat la art.274 alin.3 pr.civ. luat act de renunțarea creditoarei la judecată și a obligat-o pe aceasta, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată micșorând însă onorariul avocatului la
Or, potrivit art.274 alin.3 pr.civ. judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Textul face referire și la "tabelul onorariilor minimale", care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă.
Onorariul în speță a fost stabilit " partes" conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin.3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Judecătorul sindic, procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de debitoare, a ignorat, practic, criteriile stabilite de art. 274 alin.3 pr.civ. respectiv valoarea pricinii (în speță, de 83.959,75 lei) și munca depusă de avocat, ținând cont numai de soluția pronunțată (încheiere de renunțare la judecată).
Astfel, nu a verificat proporționalitatea onorariului de avocat cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării debitoarei.
Aceasta din urmă a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii (filele 99-106 dosar fond), contestație consistentă nu numai sub aspect cantitativ, ci și sub aspectul complexității și dificultății problemelor de drept invocate. Debitoarea, în dovedirea contestației, a administrat proba cu înscrisuri (filele 136-187 dosar fond).
Faptul că, după trei termene de judecată creditoarea a înțeles să renunțe la judecata cererii de deschidere a procedurii, prev. de Legea 85/2006, nu este o împrejurare ce putea fi prevăzută de debitoare și de natură a diminua volumul de muncă al avocatului.
Prevederile art.274 alin.3 pr.civ. au fost stipulate în adevăr, în scopul de preveni abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată în timpul litigiului judiciar.
Însă, în cauză, onorariul stabilit de debitoare și avocatul acesteia (de 8000 lei, plus potrivit art. 2 din contractul nr.77/29.09.2009) nu este exagerat, în raport cu natura cauzei și volumul de muncă depus de apărător.
Ca atare, societatea debitoare este îndreptățită să își recupereze integral cheltuielile de judecată, atâta vreme cât nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi stabilit cu avocatul un onorariu exagerat.
Așa fiind, constată că judecătorul-sindic a soluționat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată cu încălcarea legii (art.274 alin.3 pr.civ.).
În consecință, potrivit art.312 alin.1 rap. la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul obligării creditoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de debitoare, în integralitatea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea, prin reprezentant legal și prin reprezentant convențional av. împotriva încheierii din 24.11.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
Modifică, în parte, încheierea recurată în sensul că:
Obligă pe creditoarea România către debitoarea la plata sumei de 9520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
fond: /red./tehnored./25.03.2010/5 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Mariana Ghena, Rodica Dorin
