Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 899/R-COM
Ședința publică din 07 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat de creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în Pitești,-, județul împotriva sentinței nr. 584/F/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare - cu sediul în Pitești,-, Județul A, intimata - debitoareC- cu sediul în comuna, sat de, nr. 542, Județul, PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL - cu sediul în Pitești,-, Județul A și lichidatorul SC EXPERT - cu sediul în Pitești, str. -, nr. 2.. 1,. 17, Județ A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - creditoare în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei - creditoare, având cuvântul arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - creditoare, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și înscrierea creanței A, în tabelul definitiv cu suma de 903.255 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.032.2007, în calitate de administrator special al debitorului SC "" SRL a formulat contestație împotriva creanței aparținând creditorului DGFP înscrisă de lichidatorul judiciar în tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea contestației, petentul arată că la data deschiderii falimentului, creditoarea DGFP Aaf ost înscrisă în tabelul definitiv cu o creanță de 2.549.364 lei creanță care nu este reală întrucât contestatorul a formulat către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor plângere împotriva procesului verbal de inspecție fiscală (avut în vedere de lichidator la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor) contestație admisă prin desființarea parțială a procesului verbal, reținându-se doar suma de 96.767 lei.
Prin sentința comercială nr. 1049/F/8.11.2007, Tribunalul Comercial Argeșa admis în parte contestația formulată de, dispunând înscrierea în tabelul definitiv a sumei de 96767 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, recurs admis prin decizia nr. 53/R-C/18.01.2008.
A reținut instanța de control că nu se pot determina cu exactitate sumele datorate bugetului general consolidat al statului fără efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească cu precizie suma ce mai poate fi înscrisă în tabel ca urmare a desființării parțiale a procesului verbal de control nr. 12225/27.07.2004.
În fond după casare, în baza probelor administrate, respectiv proba cu acte și expertiză.
Prin sentința comercială nr. 584/F/10 Iunie 2009 judecătorul sindic a admis în parte contestația formulată de în calitate de administrator special al debitorului SC ""SRL împotriva creanței creditorului DIRECTIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A și a dispus înscrierea DGFP A în tabelul definitiv cu suma de 314.900 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 456/F pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșa fost deschisă procedura reorganizării judiciare împotriva debitorului SC ""SRL, iar prin sentința comercială nr. 645/F a Tribunalului Comercial Argeșs -a dispus intrarea societății debitoare în procedura simplificată de faliment.
A fost numit lichidator judiciar care a notificat deschiderea procedurii și a întocmit tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor.
La data de 4.12.2006 s-a depus și afișat tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitorului, tabel în care DGFP Aaf ost înscrisă cu o creanță privilegiată în cuantum de -,00 lei, creanță rezultată din procesul verbal nr. 12225/27.07.2004.
Împotriva acestui proces verbal de control, a formulat contestație la organele de inspecție fiscală, iar prin decizia nr. 263/13.09.2007 a fost admisă contestația, desființat parțial procesul verbal atacat, menținându-se suma totală de 96767 lei reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere. Această decizie l-a îndreptățit pe administratorul special al debitoarei ca în baza prevederilor art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care stipulează că după expirarea termenului contestațiilor prevăzute de art. 73 alin.2 și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe, sau unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii unui fals, dol sau erori esențiale care au determinat admiterea creanței precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, să formuleze contestație la tabelul definitiv.
A considerat instanța că în raport de acest text de lege decizia nr. 263 din 13.09.2007 pronunțată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrație Fiscală, poate fi considerată titlu hotărâtor.
În ceea ce privește cuantumul creanței acesta a fost stabilit prin raportul de expertiză depus la data de 27.05.2009, respectiv - lei, sumă ce a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea contestației.
În motivare s-a arătat că prin sentința nr.456/F/14.9.2006 s-a deschis procedura generală a insolvenței debitoarei SC SRL, recurenta înregistrând o creanță în cuantum de 2.549.364.lei RON.
Prin sentința 645/F/9.02.2006, s-a deschis procedura falimentului, creanța recurentei fiind înscrisă în tabelul creanțelor, împotriva acestuia fiind formulată contestație, soluționată prin sentința nr.1049/F/8.11.2007, prin care s-a dispus înscrierea creanței în cuantum de 96.767 lei, instanța admițând recursul prin decizia nr.53/RC/18.01.2008, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile.
În rejudecare s-a dispus efectuarea expertizei cu obiectivul stabilirii sumei ce poate fi înscrisă în tabel ca urmare a desființării parțiale a procesului-verbal de control nr.12225/27.04.2004.
A rezultat suma de 314.900 lei, concluziile expertizei fiind preluate în sentința atacată, deși, creanța DGFP A este de 903.255 lei.
Se susține că, instanța nu a motivat soluția pronunțată și nu a ținut seama de faptul că expertiza s-a întocmit fără ca expertul contabil să se prezinte și la sediul pentru verificarea dosarului fiscal al societății contestatoare.
Sunt invocate prevederile art.66 din Legea nr.85/2006, susținându-se că instanța nu a ținut cont de deciziile emise de recurentă în completarea deciziei 263/2007, care nu au fost contestate potrivit prevederilor Codului d e procedură fiscală.
Se susține că obiecțiunile la raportul de expertiză nu au fost soluționate în raport de dispozițiile legale, expertul prezentând un punct de vedere netemeinic și nemotivat. Nu rezultă că debitoarea nu ar fi desfășurat activitate între 1.05.2004 și 30.06.2004, așa cum greșit a reținut expertul.
De asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că decizia 1153/6.12.2007, nu a fost contestată devenind astfel titlu executoriu, iar despre decizia nr.1158/7.12.2007, nu se vorbește nimic.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Argumentele referitoare la nerespectarea procedurii de întocmire a raportului de expertiză, nu pot fi reținute având în vedere faptul că expertul a încunoștințat părțile despre desfășurarea expertizei (311 dosar fond), expertul nefiind chemat potrivit dispozițiilor art.208 și urm. proc.civ să se deplaseze la sediul pârâtei pentru a analiza dosarul fiscal al debitoarei. Raportul a fost depus la dosar la 11.06.2008, recurenta având posibilitatea să formuleze obiecțiuni ( 326 la 08.10.2008) respinse de către instanță la 08.10.2008, deoarece priveau numai neverificarea dosarului fiscal al debitoarei.
După amânarea pronunțării creditoarea a depus însă înscrisuri care au determinat instanța să repună cauza pe rol, aceasta primind termen la 26.11.2008.
Rezultă astfel atitudinea oscilantă a creditoarei și pasivitatea sa în îndeplinirea obligațiilor procesuale (depunerea înscrisurilor necesare efectuării expertizei a dosar), însă instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru aflarea adevărului, revenind cu adresă la expert pentru efectuarea lucrării, ținând seama și de aceste înscrisuri.
Raportul a fost depus la dosar la 21.01.2009, s-au formulat din nou obiecțiuni (395) admise prin încheierea din 11.03.2009, completarea fiind depusă la 27.05.2009.
La 3.06.2009, după depunerea completării în termen legal, creditoarea nu a mai fost prezentă în instanță și nu a formulat obiecțiuni, instanța amânând chiar pronunțarea fără ca DGFP A să conteste raportul depus.
Or, potrivit art.103 proc.civ. eexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Contestarea raportului de expertiză și eventuala invocare a unor cauze de nulitate a acestuia trebuia făcută la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Este cert, însă că în cauză față de atitudinea procesuală a creditoarei, aceasta nu a înțeles să mai conteste raportul de expertiză rezultând implicit însușirea concluziilor acestuia și imposibilitatea contestării sale direct în recurs, creditoarea fiind decăzută din acest drept.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste aspecte se constată că procesul verbal din 27.07.2004, a fost desființat parțial, rămânând numai o creanță în sumă de 314.900 lei, întocmirea altor acte de control, ulterior acestei desființări, neavând relevanță în condițiile în care la 9.11.2006, debitoarea a intrat în faliment.
Cele două acte de control ulterioare (nr.13111/6.12.2007 și 13120/7.12.2007), au avut în vedere aceeași perioadă care a fost verificată anterior (01.04.2002-30.04.2004), verificare soldată cu întocmirea actului de control 12225/27.07.2004, desființat parțial. Or, potrivit art. 105 alin.3 proc.fisc. nspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării, reverificarea fiind posibilă dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Al doilea control fiscal a fost efectuat după ce persoana juridică a intrat în faliment, astfel că toate comunicările actelor de inspecție fiscală și a deciziilor (nr.25/22.02.2008 350-353) urmau să se facă față de persoana juridică prin lichidator, desemnat la 09.11.2006, în condițiile Legii nr.85/2006. De la data deschiderii procedurii de faliment dreptul de administrare al debitorului încetează de drept, potrivit art. 47 alin. 4 din nr. 85/2006.
Numai astfel, devenea posibilă contestarea actelor fiscale de către debitor în instanță, chiar și procedura administrativă în temeiul art.205 și urm. proc.fisc, urmând să se desfășoare în contradictoriu cu persoana juridică prin lichidator. Or, la fila 342, în raportul de inspecție fiscală din 03.12.2007, se face vorbire despre discuția cu contribuabilul prin reprezentant, iar nu prin lichidator, cum era legal potrivit art. 18 alin. 1 teza a doua din nr. 85/2006, iar decizia nr. 25/2008 nu
menționează starea de faliment a societății, actele fiscale nefiind comunicate conform legii pentru curgerea termenului de contestare în instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 312.proc.civ. rap. la art. 8 din nr. 85/2006 instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în Pitești,-, județul împotriva sentinței nr. 584/F/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare - cu sediul în Pitești,-, Județul A, intimata - debitoareC- cu sediul în comuna, sat de, nr. 542, Județul, PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL - cu sediul în Pitești,-, Județul A și lichidatorul SC EXPERT - cu sediul în Pitești, str. -, nr. 2.. 1,. 17, Județ A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/6 ex.
16.10.2009
Jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
