Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 905/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 905
Ședința publică din 21 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -. Al., nr. 50, sector 1 și Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, cu sediul în L,--3, județul T împotriva sentinței civile nr. 954 din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Timiș privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T, Calea Martirilor, nr. 100,. A, județul
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 954/8.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a dispus nchiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, radierea din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități, notificarea sentinței debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență,
Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și dispunerea continuării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu motivare că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze în cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă;
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Instanța de fond nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 129 din Legea nr. 85/2006, neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final, astfel că hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond;
După întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia. Legea nr. 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile legale prin aceste omisiuni;
Potrivit art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";
Simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute;
Potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale, prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției;
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată, Legea contabilității;
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și potrivit art. 73 alin. 2 acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 81/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului;
Mai mult, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat iar instanța trebuie să aibă în vedere și art. 1540 cod civil în sensul că mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea mandatului și în cazul în care mandatul este oneros, răspunderea se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei;
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului;
Art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și atrag răspunderea personală a celui ce le‑a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea;
Culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de T către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Că împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice L solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, pentru obligațiile neacoperite prin lichidare, cu motivarea că:
Prin hotărârea atacată a fost închisă procedura insolvenței față de societatea debitoare fără a se dispune atragerea răspunderii administratorilor societății deși prin cererea de înscriere a creanței depusă la dosar s-a arătat că se impune antrenarea răspunderii administratorilor raportat la prevederile art. 138 din legea insolvenței;
În exercitarea atribuțiilor sale lichidatorul judiciar are obligația de a întocmi un raport amănunțit cu privire la cauzele insolvenței astfel cum prevede art. 5 alin. 1 lit. a din legea insolvenței și de asemenea, conform art. 129 alin. 1 din legea insolvenței, avea obligația de a întocmi și comunica un raport final privind debitoarea;
Întrucât aceste acte nu au fost întocmite și comunicate astfel cum prevede legea, spre a putea fi eventual contestate cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.138 din Legea insolvenței, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în vederea îndeplinirii acestor cerințe legale;
În cazul în care se va aprecia că nu se impune a casa cu trimitere, se solicită modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune atragerea răspunderii administratorilor societății pentru obligațiile neacoperite prin lichidare deoarece aceștia nu au depus în termen legal actele contabile ale societății, îngreunând astfel procedura;
Nedepunerea actelor în termen face incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din legea insolvenței, "au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";
În lipsa sancționării de către instanțele de judecată a acestei atitudini a administratorilor întreaga procedură a insolvenței este lăsată fără finalitate;
Între obligațiile neachitate ale societății se regăsesc și cele cu reținere la sursă, fapt ce face aplicabile și prevederile art. 138 alin. 1 lit. c și f din legea insolvenței deoarece administratorii societății au reținut de la salariați aceste obligații, fără a le vira către bugetele corespunzătoare, acestea fiind folosite în interes personal printr-o defectuoasă administrare a societății.
Văzând că în cauză nu s‑a formulat întâmpinare cu privire la motivele de recurs,
Reținând în ce privește recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - că potrivit art. 129 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului‑sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea trebuind să fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului, judecătorul‑sindic având sarcina de a convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, ocazie cu care creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, obiecții care se soluționează de către judecătorul‑sindic cu ocazia ședinței iar după aprobarea raportului final al lichidatorului, acesta trebuie să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, conform art. 130 din lege,
Că însă, în mod evident, nu aceasta este situația în speță, închiderea procedurii intervenind deoarece în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri și unicul creditor, în mod necontestat, nu s‑a oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, în condițiile art. 131 din lege,
Considerând că, în atare situație, dispozițiile art. 129 referitoare la convocarea adunării generale a creditorilor în vederea formulării de obiecțiuni la raportul final nu sunt incidente,
Că, pe de altă parte, în măsura în care prima instanță nu a fost sesizată cu o cerere privind suportarea unei părți a pasivului societății de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în mod justificat a procedat la închiderea procedurii fără a se pronunța cu privire la acest aspect și în consecință, că motivele invocate în recurs cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 precum și dispozițiilor generale și speciale referitoare la obligația ținerii evidenței contabile și regulile aplicabile răspunderii mandatarilor și a administratorului social nu sunt concludente și pertinente cauzei,
Considerând, în ce privește recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, pe de o parte, că în condițiile deja menționate trebuie înlăturate motivele referitoare la modul de aplicare a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006,
Că, pe de altă parte, în măsura în care creditoarea recurentă era nesatisfăcută de modul în care lichidatorul judiciar și‑a îndeplinit obligațiile trebuia eventual să solicite înlocuirea acestuia sau să facă demersurile legale în vederea suplinirii pretinselor deficiențe prin administrarea de probe suplimentare și promovarea, în condițiile legii, a unei cereri pentru atragerea răspunderii, că însă criticile formulate cu privire la conduita lichidatorului judiciar nu pot fi reținute ca motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate,
Că, sub un alt aspect, potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele anume prevăzute de lege, poate fi exercitată numai în cadrul procedurii insolvenței, la sesizarea administratorului judiciar sau a lichidatorului, a comitetului creditorilor sau a creditorilor personal, când comitetul nu a putut fi constituit, astfel ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de aceștia, umele depuse intrând în averea debitorului spre a fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare în vederea continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului,
Că o astfel de cerere nu poate fi formulată și soluționată decât anterior pronunțării în primă instanță a hotărârii de închidere a procedurii deoarece prin hotărârea respectivă judecătorul‑sindic este descărcat, sub condiția rămânerii irevocabile a hotărârii, de îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedură, potrivit art. 136 din lege,
Că o atare cerere, în mod sumar formulată de către creditoarea recurentă prin declarația de recurs, nu constituie un motiv pertinent de recurs împotriva hotărârii prin care, în temeiul art. 131 din lege, s‑a dispus închiderea procedurii,
Că astfel, ambele recursuri fiind neîntemeiate, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respinse,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -. Al., nr. 50, sector 1 și Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, cu sediul în L,--3, județul T împotriva sentinței civile nr. 954 din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Timiș privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în T, Calea Martirilor, nr. 100,. A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Tehnored.
2 ex./19.11.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
