Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 92/R-
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A - prin Cabinet avocat, din B, nr. 21,. 12,. 1,. 36, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 810/F din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea COM TURISM, cu sediul în P, str. - - (varianta III) nr. 36, județul A - prin lichidator judiciar, cu sediul în P, str. - -. nr. 9, -. A,. 20, județul A, și administratorul special, domiciliat în B,-, -. 1,. 21, sector 3 sau C,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare făcută la cererea reprezentantului lichidatorului, au răspuns recurentul, personal, și pentru lichidator
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, achitată conform chitanței nr. -/29.01.2009, și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită acordarea unui termen de judecată în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu intimatul, întrucât acesta nu a fost citat la adresa corectă din C, județul
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât intimatul a fost citat atât la adresa din B, cât și la adresa din C (filele 1237 și 1249) și dispune lăsarea dosarului la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns avocat pentru recurentul, avocat pentru intimatul și pentru lichidator
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială nr. -/30.01.2009, dovada achitării taxei judiciare de timbru și anexele 1 și 2, despre care precizează că, din eroare, nu au fost atașate la cererea de recurs.
Apărătorul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială nr. 32/2009 și arată că nu i-au fost comunicate motivele de recurs.
Se comunică apărătorului intimatului un exemplar al motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului arată că administratorul judiciar nu are calitatea de a pune concluzii în dosar.
Instanța apreciază că lichidatorul are calitatea de a pune concluzii în dosar.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației și admiterii la masa credală a creanței deținute de recurent în cuantum de 1.200.000 lei.
Arată că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului contestatorului ca neîntemeiată, deși aceasta era însoțită de act medical doveditor, și a acordat părților cuvântul pe fond, astfel încăclându-se dreptul la apărare al contestatorului. De asemenea, a fost încălcat principiul contradictorialității, întrucât instanța de fond nu a pus în discuția părților probele aflate la dosarul cauzei.
Precizează că instanța de fond a apreciat pe baza unui act nul de drept, făcând astfel referire la Chitanța din data de 15.10.2004, care încalcă dispozițiile art. 3 alin. 6 coroborat cu art. 8 lit. k din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și combaterea spălării banilor.
De asemenea, Acordul încheiat la 27.09.2006 este nul, pentru că este încheiat de către după data deschiderii procedurii falimentului, dată de la care singura persoană abilitată să reprezinte debitoarea era lichidatorul judiciar.
Subliniază că pretențiile recurentului-contestator sunt dovedite prin chitanțele și facturile existente la dosar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar. Arată că primul motiv de recurs este neîntemeiat, având în vedere că recurentul ar fi avut timp să depună la dosar înscrisuri în dovedirea cauzei, întrucât procesul s-a desfășurat pe o perioadă de 6 luni, iar în momentul respingerii cererii de amânare formulată de apărătorul contestatorului, s-a amânat pronunțarea pentru a-i da acestuia posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, astfel că nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului-contestator. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că și acesta este neîntemeiat, având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că recurentul a efectuat lucrările pentru care solicită plata sumei de 1.200.000 lei.
Apărătorul intimatului achiesează la concluziile reprezentantei lichidatorului judiciar, subliniind că nu s-au încălcat nici dreptul la apărare al contestatorului și nici principiul contradictorialității și că recurentul-contestator a semnat de primire pentru suma de 1.200.000 lei, de unde rezultă că a primit măcar o parte din această sumă.
CURTEA
Asupra recursului, constată:
La data de 12,02.2007, în dosarul de insolvență nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, privind pe debitoarea-falită SC COM TURISM SRL, a formulat cerere de înscriere la masa credală cu creanța de 1.200.000 lei noi, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție, renovări, îmbunătățiri interioare și exterioare la imobilul din P,-, III, Lucrările au fost efectuate în baza convenției încheiate cu la data de 11.10.2004 și s-au desfășurat până în anul 2006. În cursul anului 2006 a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului construcție care s-a reîntors în patrimoniul debitoarei falite SC Com Turism SRL. Aceasta și-a mărit însă patrimoniul, întrucât imobilul s-a reîntors cu o valoare sporită dată de construcțiile, amenajările și îmbunătățirile executate de către și care nu i-au fost plătite acestuia.
Lichidatorul judiciar SC, verificând creanța a respins-o arătând, prin tabelul suplimentar completator depus la dosarul cauzei la termenul din data de 14.03.2007, că este decăzut din dreptul de a-și mai înscrie creanța, că acesta și-a încasat creanța de 1.200.000 lei potrivit "chitanței" depuse la dosar și că imobilul-clădire nu a fost restituit în integralitatea sa debitoarei falite, care nici nu este parte în convenția invocată de către.
La data de 20.03.2007, a formulat contestație împotriva tabelului suplimentar completator.
În motivarea contestației creditorul a arătat că în mod greșit s-a apreciat că este decăzut din dreptul de a-și înscrie creanța în tabel, întrucât nu a fost notificat în mod legal. Astfel, lichidatorul judiciar a notificat SC Total SA (al cărei asociat și administrator este ), iar nu pe creditorul persoană fizică.
În ce privește faptul că suma de 1.200.000 lei a fost încasată prin chitanța existentă la dosar, contestatorul a arătat că același lichidator a respins cererea de declarație de creanță a numiților și, care au solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.200.000 lei, cu motivarea că chitanța respectivă nu face dovada plății sumei respective. Deci motivarea lichidatorului în cazul declarației de creanță a lui este neîntemeiată.
De asemenea, contestatorul a arătat că imobilul-clădire asupra căruia au fost executate lucrări de îmbunătățiri a dobândit un spor de valoare, motiv pentru care contestatorul trebuia înscris la masa credală cu suma investită.
Prin sentința comercială nr. 499/F/09.05.2007 judecătorul sindic s-a respins contestația.
Prin decizia nr.1194/R/C/23.XI.2007 Curtea de Apel Piteștia admis recursul contestatorului, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, arătând, în esență, că prin efectul anulării transferului patrimonial, bunul a reintrat în masa activelor societății debitoare și a fost valorificat având înglobate și lucrările ce se pretinde că i-au sporit valoarea.
O astfel de situație de fapt poate constitui o îmbogățire fără justă cauză și instanța de fond era datoare să verifice pretențiile așa cum au fost formulate și nu să le înlăture prin lipsa unui "raport comercial" dintre părți.
S-a mai arătat că declarația de creanță nu poate fi considerată tardivă, atâta vreme cât nu s-a depus dovada notificării personale a creditorului și nici a publicării acestei notificări.
În rejudecare, prin sentința nr.810/13.10.2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa respins ca neîntemeiată contestația formulată de.
În motivarea soluției, s-a reținut că, u ocazia rejudecării cauzei, contestatorul nu a mai administrat alte probe cu excepția înscrisurilor depuse deja la dosar. Pentru societatea debitoare lichidatorul judiciar a administrat proba cu interogatoriu pentru contestator și cum acesta nu a recunoscut semnătura de pe 2 înscrisuri sub semnătură privată, s-a cerut și încuviințat și o expertiză grafică. În momentul administrării interogatoriului, contestatorului i s-au prezentat două înscrisuri, unul numit "Chitanță" din 15.2004, iar altul numit "Acord" din 27.09.2006 cu privire la care acesta a precizat că nu sunt semnate de el, iar înscrisul "Acord" îl vede pentru prima oară.
Din cele două acte rezultă că la 15.2004 prin înscrisul "Chitanță" contestatorul a primit de la suma de 12 miliarde lei vechi pentru demararea investiției la apartamentele și garsonierele de la etajele 1,2,3,4 ale imobilului situat în- din P, iar prin înscrisul "Acord", încheiat la 27.09.2006 între aceleași părți, aceștia au precizat că nu mai există pretenții reciproce prezente sau viitoare decurgând din contractele de antrepriză încheiate la 11 și 12 oct. 2004.
Raportul de expertiză criminalistică având ca obiectiv să se stabilească dacă semnătura de pe cele două înscrisuri aparține contestatorului, a concluzionat că semnăturile de pe înscrisul denumit "Chitanță" și de pe "Acodul" din 27.09.2006 aparțin contestatorului.
Ori, prin declarația de creanță prin care acesta solicita înscrierea la masa credală cu suma de 1.200.000 lei(ron) se susține că lucrările executate la imobil au fost suportate ca și cost de contestator și reprezintă contravaloare materiale și manoperă, astfel încât, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Însă, suma cu care petentul s-a înscris la masa credală de 1.200.000 lei (ron) se regăsește în chitanța din 15.2004 care atestă prin chiar semnătura contestatorului faptul că acesta a primit suma de la, iar, ulterior, prin înscrisul numit "Acord", contestatorul și au declarat că nu mai au nici un fel de pretenții legate de contractele de antrepriză încheiate la 11 și 12 octombrie 2004, deci cu câteva zile înaintea întocmirii chitanței care atestă primirea sumei.
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatorul care, invocând dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Astfel, sentința a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, recunoscut contestatorului prin art.24 din Constituția României și art.156 Cod pr.civilă. Cauza a fost soluționată deși la dosar a existat o cerere de amânare formulată de apărătorul contestatorului, care nu s-a putut prezenta la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Judecătorul sindic a încălcat și principiul contradictorialității pentru că nu a pus în discuția părților probele aflate deja la dosarul cauzei și nu a dat posibilitatea de a se propune noi probe de către contestator, prin avocat. La termenul din 06.10.2008 nu a fost administrată proba cu înscrisuri potrivit art.169 Cod pr.civilă, așa cum fusese încuviințată de către instanță, probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Înscrisurile "chitanță din 15.10.2004" și "acord din 27.09.2006" care au stat la baza sentinței recurate nu au fost puse niciodată în discuția părților.
2. Chitanța din 15.10.2004, invocată de lichidatorul judiciar ca dovadă a plății sumei de 1.200.000 lei, este nulă de drept, întrucât are alt obiect decât Contractul de antrepriză încheiat la data de 12.10.2004 între - în calitate de antreprenor - și - în calitate de beneficiar și proprietar al imobilului. Astfel, obligațiile din cele două înscrisuri nu se confundă.
Pe de altă parte, chitanța din 15.10.2004 are autoritate și putere de lucru judecat și nu mai poate fi invocată ca mijloc de plată a sumei de 1.200.000 lei, întrucât, inițial, lichidatorul judiciar a respins o cerere de creanță întemeiată pe această chitanță pentru că actul nu ar face dovada plății sumei și pentru că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.1180 Cod civil.
Astfel, lichidatorul judiciar nu poate avea în prezent o părere contradictorie celei exprimate inițial, iar chitanța din data de 15.10.2004 nu îndeplinește condițiile legale, întrucât nu cuprinde mențiunea "bun și aprobat", iar suma nu este scrisă în litere. Contestatorului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.1180 alin.2 Cod civil, întrucât - ca persoană fizică - nu este comerciant.
Chitanța este nulă de drept și pentru că a fost încheiată cu încălcarea dispozițiilor art.3 alin.6 coroborat cu art.8 lit.k din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și combaterea spălării banilor. Tranzacția la care se referă chitanța nu a fost raportată Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor și ca atare nu îndeplinește condițiile legale ca mijloc - instrument de plată și nu poate fi considerată ca atare de către instanță.
Și "acordul" din data de 27.09.2006 este nul în raport de dispozițiile art.46 și 47 din Legea nr.85/2006, pentru că la acel moment nu o putea reprezenta pe debitoarea falită în relația cu terții, întrucât debitoarea era deja în insolvență.
3. Creanța contestatorului este certă conform contractului de antrepriză și procesului-verbal de executare silită, este lichidă și este exigibilă. Din procesul verbal de executare silită rezultă că antreprenorul a efectuat lucrări la imobilul construcție chiar după ce, prin sentința nr.62/F/2006, imobilul a reintrat în patrimoniul debitoarei SC COM TURISM SRL. Ca atare, imobilul s-a întors în patrimoniul debitoarei-falite împreună cu lucrările efectuate de către contestator, în valoare de 1.200.000 lei, care nu au fost achitate nici de fostul proprietar, nici de debitoarea care a reprimit imobilul. Din probe rezultă că, de la data ieșirii clădirii din patrimoniul debitoarei, respectiv 7.10.2004, și până la data reintrării acesteia în același patrimoniu, respectiv 01.02.2006, imobilul a suportat lucrări de îmbunătățire și completare efectuate de contestator și neachitate acestuia.
Examinând sentința prin prisma motivelor de drept și de fapt invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. În ce privește nerespectarea dreptului la apărare al recurentului contestator și nerespectarea de către judecătorul sindic a principiului contradictorialității procesului civil, Curtea constată că susținerile din recurs nu sunt întemeiate.
Astfel, este adevărat că la termenul din data de 06.10.2008, când au fost închise dezbaterile în fața instanței și s-a acordat cuvântul pe fond părților cauzei, la dosar a existat o cerere de amânare a judecății formulată de către avocatul, în calitate de apărător ales al contestatorului, care a invocat imposibilitatea de prezentare la judecată din motive medicale. În acest sens avocatul a anexat la cerere adeverința medicală eliberată la 03.10.2008 de dr. din Curtea de Din actul medical rezultă că avocatului i se recomandă, pentru afecțiunea constatată, repaus la pat, fără a se arăta perioada necesară refacerii acestuia. Prin urmare, întrucât din actul medical nu rezultă că imposibilitatea de prezentare a avocatului la judecată pentru motive medicale s-a extins până în ziua de 6.10.2008, inclusiv, în mod corect judecătorul sindic nu a dispus amânarea judecății potrivit art. 156 alin. 1.proc.civ. o astfel de cerere de amânare nefiind temeinic motivată.
Totodată, având în vedere absența avocatului contestatorului și pentru ca acesta să poată depune concluzii scrise, în baza art. 156 alin. 2.proc.civ. judecătorul sindic a amânat pronunțarea la data de 13.10.2008.
Curtea constată, de asemenea, că la termenul din data de 11.02.2008, judecătorul sindic a acordat contestatorului cuvântul asupra probelor pe care înțelege să-și întemeieze contestația, iar acesta, prin apărător, a arătat că nu solicită alte probe în afară de înscrisurile deja depuse la dosar. La același termen a fost încuviințată proba cu interogatoriu și proba cu înscrisuri solicitată de lichidatorul judiciar pentru debitoarea falită, probe puse în discuția părților și față de administrarea cărora apărătorul contestatorului a declarat că se opune.
La termenul din data de 25 februarie 2008, judecătorul sindic a administrat proba cu interogatoriu și proba cu înscrisuri susarătate și a pus în discuție, la cererea lichidatorului, efectuarea unei expertize grafologice asupra înscrisurilor "Chitanță din 15.10.2004" și "Acord din 27.09.2006", prorogând pronunțarea asupra expertizei după depunerea la dosar a originalelor înscrisurilor.
La termenul din data de 10.03.2008, judecătorul sindic a dispus efectuarea expertizei grafologice și a luat probe de scris de la contestatorul.
La data de 6.10.2008, în prezența contestatorului care a depus cerere de amânare din partea avocatului său așa cum s-a arătat anterior, a fost pus în discuție raportul de expertiză criminalistică dispus anterior, părțile prezente declarând că nu mai au de formulat probe sau cereri noi. Pentru respectivul termen de judecată nu a fost stabilită discutarea sau administrarea probei cu înscrisuri, iar recurentul a cunoscut aceasta de vreme ce a fost prezent personal și asistat la termenul anterior din data de 30.06.2008 când, în vederea efectuării expertizei criminalistice, au fost depuse la dosar originalele actelor ce urmau a fi expertizate și a fost amânată judecata pentru întocmirea raportului de expertiză.
Din tot parcursul procedurii, așa cum s-a arătat anterior, rezultă că judecătorul sindic a respectat întru-totul principiul contradictorialității procesului civil și nu a luat măsuri despre care părțile să nu aibă cunoștință și asupra cărora să nu fi avut posibilitatea să-și spună părerea.
2. În ce privește nulitatea chitanței din data de 15.10.2004, Curtea constată că motivele invocate de recurent nu sunt fondate.
Contractul de antrepriză intervenit între - ca antreprenor - și - în calitate de client și proprietar al construcție - a vizat finalizarea de către antreprenor a lucrărilor la imobilul clientului din-, III, P, prin adăugarea etajului 4, adăugarea zidăriei la pereții etajelor 2 și 3, turnarea plăcii peste etajul 3 și compartimentarea parterului și a celor patru etaje în locuințe "ce vor fi vândute sub formă de garsoniere și apartamente cu două camere", pentru prețul de 18 miliarde lei vechi (1.800.000 lei noi).
Chitanța din 15.10.2004 se referă la primirea de către de la a sumei de 12 miliarde lei vechi pentru demararea investiției la apartamentele și garsonierele de la etajele 1, 2, 3 și 4 ale imobilului din-, III,
În mod evident chitanța din 15.10.2004 nu poate fi apreciată ca fiind un act juridic nou creator de obligații în sarcina lui și a lui sau un act care stinge un alt raport juridic existent între și în legătură cu același imobil din str.- -, dar independent de contractul de antrepriză din data de 12.10.2004. Chitanța respectivă este, fără dubiu, referitoare la obligațiile asumate de părți prin contractul de antrepriză.
Împrejurarea că, luând în discuție cererea de creanță formulată de și, lichidatorul judiciar a apreciat că respectiva chitanță nu poate face dovada plății sumei de 1.200.000 lei noi pentru că nu îndeplinește cerințele art.1180 Cod civil, apreciere care nu a fost cenzurată de judecătorul sindic întrucât și au renunțat la judecarea contestației lor, nu are relevanță în reținerea chitanței ca mijloc de probă pentru plata sumei sus-arătate în rejudecarea cauzei dintre și.
Chitanța, nefiind un act care consacră obligații de plată a unei sume de bani, nu este ținută pentru valabilitate de îndeplinirea condițiilor art.1180 alin. 1 Cod civil. Prin urmare, nu are relevanță pentru acest act înscrierea sumei de către debitor în litere și cuprinderea mențiunii "bun și aprobat". Chitanța este un înscris care constată executarea unei obligații de plată a unei sume de bani, iar nu unul care naște o astfel de obligație.
Nici motivul privind încheierea chitanței cu încălcarea Legii nr.656/2002 nu va fi reținut, întrucât, pe de o parte, chitanța nu reprezintă tranzacția în sine intervenită între părți (aceasta fiind Contractul de antrepriză), iar pe de altă parte Legea nr. 656/2002 nu sancționează cu nulitatea de drept actele juridice încheiate fără raportarea lor către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În privința Acordului din 27.09.2006 intervenit între și și prin care aceștia au declarat că între ei "nu mai există pretenții reciproce prezente sau viitoare decurgând din contractele de antrepriză din 11.10.2004 și 12.10.2004", întrucât "situația financiară dintre ei este reglementată și clarificată în mod definitiv", Curtea constată că acesta nu contravine dispozițiilor art. 46 și 47 din Legea nr.85/2006, întrucât actul respectiv nu a fost încheiat de în calitate de reprezentant al debitoarei falite SC COM TURISM SRL, ci în numele său propriu și în calitatea sa de parte contractantă în contractele de antrepriză sus-arătate.
3. Creanța recurentului nu există față de debitoarea falită, întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile reținute de judecătorul sindic și asumate prin semnătură de către, acesta a dobândit satisfacerea pretențiilor sale legate de investițiile la imobilul reîntors în patrimoniul debitoarei falite de la cel cu care a contractat efectuarea respectivelor investiții. Prin urmare, nu se poate reține că debitoarea falită s-a îmbogățit fără justa cauză în dauna recurentului.
Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A - prin Cabinet avocat, din B, nr. 21,. 12,. 1,. 36, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 810/F din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea COM TURISM, cu sediul în P, str. - - (varianta III) nr. 36, județul A - prin lichidator judiciar, cu sediul în P, str. - -. nr. 9, -. A,. 20, județul A, și administratorul special, domiciliat în B,-, -. 1,. 21, sector 3 sau C,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
12.02.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ingrid Emina Giosanu
