Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 966/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 966
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva încheierii nr. 1361 din 8 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată INTERNAȚIONAL A, reprezentată prin lichidator judiciar EXPERT A, cu creditoarea intimată LEASING ROMÂNIA și cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru lichidatorul judiciar EXPERT A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care, reprezentanta lichidatorului judecător arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentanta lichidatorului judecător, consilier juridic solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1361 din 8 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus scoaterea dosarului de pe rol.
A dispus Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei INTERNATIONAL A înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului A sub nr. J-.
A obligat debitoarea INTERNATIONAL A să plătească fostului administrator judiciar EXPERT A suma de 1.000 lei pe perioada 4 februarie 2008 - 15 aprilie 2008, reprezentând onorariu administrator precum și suma de 130,2 lei reprezentând cheltuieli privind publicarea notificării în Buletinul insolvenței și timbrele poștale.
A dispus descărcarea administratorului judiciar de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința comercială nr.162 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arada fost admisă cererea creditoarei LEASING ROMÂNIA pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006,împotriva debitoarei INTERNATIONAL A, fiind deschisă procedura generală prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei și desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei Societatea Profesională Expert A, cu obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.85/2006 și cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Pentru pronunța această soluție, s- apreciat că, societatea creditoare are calitatea de creditor îndreptățit în condițiile art. 31 alin.1 raportat la art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, deținând împotriva debitoarei o creanță certă lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea, care prin Decizia nr. 361/15.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost admis, fiind modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii creditoarei, întrucât prin Ordinul de plată nr. 3/25.02.2008, debitoarea a achitat debitul din litigiu către creditoare, astfel că aceasta nu se mai află în stare de insolvență în sensul art. 3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Față de această decizie irevocabilă, judecătorul sindic a dispus scoaterea dosarului de pe rol și a dispus Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei.
Cu privire la onorariul solicitat de administrator, s-a reținut că, cererea creditoarei a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 21 noiembrie 2007, hotărârea de deschidere a procedurii fiind pronunțată la 04 februarie 2008, iar prin Ordinul de plată nr. 3/25.02.2008, debitoarea a achitat debitul din litigiu către creditoare.
S-a susținut că art.149 din Legea insolvenței, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului d procedură civilă.
Astfel, art.723 alin.1 Cod procedură civilă prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Pe de altă parte, art. 4 alin. 4 din aceeași lege permite utilizarea fondului de lichidare, doar în cazul lipsei de disponibilități din contul debitoarei, ori prin plata făcută la 25.02.2008, evident că debitoarea are disponibilități.
Pentru considerentele expuse, în cauză nefiind incidente nici una din situațiile prevăzute de art. 4 din Legea insolvenței, și având în vedere că debitoarea în intervalul 21.11.2007 - 04.02.2008, nu plătit creanța scadentă creditoarei, s-a reținut culpa acesteia în cauzarea cheltuielilor din prezentul dosar constând, în concret în onorariul administratorului, asimilat cu cheltuieli de judecată, astfel că, instanța a obligat să plătească fostului administrator judiciar Societatea Profesională Expert A, suma de 1.000 lei pe perioada 4 februarie 2008 - 15 aprilie 2008, reprezentând onorariu administrator precum și suma de 130,2 lei, reprezentând cheltuieli privind publicarea notificării în Buletinul insolvenței și timbrele poștale.
În baza art. 136 din Legea nr.85/2006, instanța a descărcat administratorul judiciar de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Pe parcursul perioadei scurse de la deschidere și până la pronunțarea hotărârii, recurenta consideră că lichidatorul judiciar nu a procedat la întocmirea Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență potrivit art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
S-a susținut că potrivit art. 131 Legea nr. 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
S-a motivat că, potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
S-a susținut că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
S-a susținut că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății. Astfel, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, să întocmească și să depună la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În concluzie, având în vedere cele expuse, precum și faptul că nu a fost întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de deschidere a procedurii insolvenței, recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul dispunerii administratorului judiciar a întocmi Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de deschidere a procedurii precum și a atragerii răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 304 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată, prima instanță judecător sindic a dispus scoaterea cauzei de pe rol și radierea mențiunii de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei INTERNATIONAL
La pronunțarea hotărârii, Tribunalul - judecător sindic a avut în vedere decizia civilă nr. 361 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- prin care s-a admis recursul declarat de debitoarea INTERNATIONAL A împotriva sentinței comerciale nr. 162 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a modificat hotărârea recurată în sensul că s-a respins cererea formulată de creditoarea LEASING ROMÂNIA împotriva debitoarei INTERNATIONAL având ca obiect deschiderea procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aai nvocat motive străine de obiectul cauzei criticând încheierea nr. 1361 din 8 iulie 2007 judecătorului sindic, prin prisma dispozițiilor art. 59 alin. 1 art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare de la filele 200 dosar de fond, rezultă că recurentei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A i-a fost comunicată încheierea recurată în data de 28 iulie 2008, iar aceasta nici nu a invocat neprimirea hotărârii respective.
Cu toate acestea creditoarea recurentă a făcut referire la aspecte care nu au legătură cu speța de față.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva încheierii nr. 1361 din 8 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată INTERNAȚIONAL A, reprezentată prin lichidator judiciar EXPERT A, cu creditoarea intimată LEASING ROMÂNIA și cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva încheierii nr. 1361 din 8 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată INTERNAȚIONAL A, reprezentată prin lichidator judiciar EXPERT A, cu creditoarea intimată LEASING ROMÂNIA și cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /10.12.2008
Dact. /11.12.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
