Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 993/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.993
Sedința publică de la 08 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta debitoare - INTERNATIONAL SRL împotriva încheierii interlocutorii de la data de 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 01.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 08.10.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 19.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de recurs formulată de recurenta - INTERNATIONAL SRL împotriva încheierii din 21.05.2008 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 33 alineatul 2 teza a II a din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul - sindic a apreciat că excepția invocată nu este relevantă solutionarii cauzei avand in vedere ca introducerea cererii de catre un creditor nu determina automat deschiderea procedurii insolventei. Debitorul se poate apara fata de orice solicitare in acest sens, beneficiind de toate mijloacele si garantiile procedurale legale care conditioneaza desfasurarea unui proces echitabil. El poate contesta si dovedi inexistenta starii de insolventa, iar daca judecatorul sindic va constata ca nu este in incetare de plati, respinge cererea creditorului, continuand procedura numai daca se constata netemeinicia contestatiei. Prezumtia legala de insolventa nu determina automat deschiderea procedurii prevazuta de legea 85/2006, debitorul avand posibilitatea sa conteste existenta starii de insolvență.
Dispozitia prevazuta la art 33 alin 4 din legea 85/2006 are in vedere interdictia institutita pentru debitorul caruia i-a fost respinsa contestatia privind starea de insolventa de a mai solicita reorganizarea judiciara. Desi debitorul nu mai are acest drept, administratorul judiciar sau creditorii vor putea propune reorganizarea, astfel incat sa fie evitat falimentul.
În susținerea recursului formulat, recurenta contestatoare arată că atâta vreme cât soluția asupra contestației formulată de recurentă în cauză, este un atribut exclusiv al instanței, fiind generată de aprecierea intimatei a probatoriului administrat în situația respingerii contestației, se va dispune concomitent și deschiderea procedurii generale a insolvenței, împrejurare care circumstanțiază că actul interesul în promovarea excepției la un moment anterior pronunțării, având în vedere și caracterul executoriu al hotărârii conform articolului 12 din legea nr.85/2006.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și aplicarea greșită a dispozițiilor legii nr. 47/1992, având în vedere că în aprecierea temeiniciei cererii de sesizare a instanței de constituționalitate, instanța are competență numai să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile articolului 29 alineatele 1 și 3 din Legea nr.47/1992.
În speță, dispoziția legală criticată ca neconstituțională, pe de o parte, are legătură determinantă cu modalitatea de soluționare a cauzei, iar pe de altă parte, nu a fost constatată ca neconstituțională, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Deși Curtea constituțională a mai fost sesizată pentru aprecierea dispoziției criticate, aceasta nu a fost niciodată investită cu o astfel de motivare pentru neconstituționalitate, vizând aprecierea acesteia și din perspectiva dreptului comunitar obligatoriu și pertinent.
La data de 1.10.2008, recurenta a depus precizări ale motivelor de recurs, în vederea înlăturării efectelor puterii lucrului judecat generat de soluționarea anterioară în fața instanței de constituționalitate a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 33 alineat 2 teza a II a din Legea nr.85/2006, invocând dispozițiile articolului 6 alineat 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, raportat la articolul 6.1.13 CEDO, articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și la principiul privind libertatea de a presta servicii.
De asemenea face precizări referitoare la jurisprudența Curții Europene de Justiție referitoare la puterea de lucru judecat și la forța obligatorie a dreptului comunitar.
Solicită sesizarea Curții Constituționale apreciind că deși Curtea s-a mai pronunțat pe aspectul invocat în excepția de neconstituționalitate nu s-a avut niciodată în vedere motivarea raportată la normele de drept comunitar.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea din 21.05.2008, judecătorul - sindic din cadrul tribunalului București - Secția a VII a Comercială a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 33 alineat 2 teza a II a din legea nr.85/2006, excepția ridicată de - INTERNAȚIONAL SRL în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B și contestația formulată în temeiul articolului 33 alineat 2 din Legea nr.85/2006 de către debitoarea - INTERNAȚIONAL SRL.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că articolul 33 alineat 2 teza a II a din Legea nr.85/2006 este neconstituțională în raport de articolul 45, articolele 15, 16,21 și 44 alineat 2 din Constituția României, precum și cu cele ale articolului 6 paragraf 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană articolului 6,1 și 13 din CEDO și articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Se arată că în situația respingerii contestației formulată în temeiul articolului 33 alineat 2 din legea nr.85/2006 se dispune concomitent și asupra deschiderii procedurii generale a insolvenței, debitorul pierzând dreptul de mai propune un plan de reorganizare, împrejurare în care se forțează achiesarea debitorului la punctul de vedere al creditorului pentru a nu risca să piardă șansa planului de reorganizare.
Curtea, văzând motivele de recurs invocate (depășirea atribuțiilor judecătorești și aplicarea greșită a legii 77/1992) constată următoarele:
Conform articolului 29 alineat 1 și 3 din Legea nr.47/1992, instanța trebuie să verifice îndeplinirea concomitentă a următoarelor condiții: excepția invocată să aibă legătură cu cauza, respectiv să se verifice dacă prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Prevederile articolului 33 alineat 2 (teza I și II din Legea nr.85/2006) au mai făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate, fiind respinse de către Curtea Constituțională, cea mai recentă fiind decizia 658/10.06.2008 prin care Curtea a constatat următoarele: (în raport cu textele din Constituție invocate și referitoare la teza a II a din articolul 33 alineat 2): "Interzicerea dreptului debitorului căruia i s-a respins contestația stării de insolvență de a mai solita reorganizarea judiciară, nu echivalează cu discriminarea acestuia, mai ales că un plan de reorganizare va putea fi propus în condițiile articolului 33 alineat 4 din Legea nr.85/2006.
Referitor la invocarea articolului 21 alineat 3 din Constituția privind judecarea proceselor în mod echitabil și în termen rezonabil, principiu consfințit și de articolul 6 paragraf 1 CEDO, faptul că legiuitorul a impus anume condiții prin Legea nr.85/2006 se datorează situației deosebite pe care o reprezintă starea de insolvență.
De asemenea Curtea Constituțională a mai reținut cu acea ocazie că invocarea dispozițiilor articolului 16 din nu are aplicabilitate în cauză; în acest sens fiind și decizia 1138/2007.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că, "potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, În vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor".
Curtea a mai reținut că "garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiu lui unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariția totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluției cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluției de deschidere a procedurii insolventei, contestare care Însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse În decizia anterioară își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ce privește invocarea normelor de drept comunitar și jurisprudența J referitoare la autoritatea de lucru judecat; există și interpretarea potrivit cu care "obligativitatea sesizării nu apare însă ca un automatism, tribunalul ce judecă nefiind ținut la a adresa o sesizare, îndată ce necesitatea formulării este invocată de părți, instanța națională își păstrează competența de a aprecia asupra pertinenței și utilității unei răspuns pentru soluționarea litigiului".
Astfel, s-a statuat că instanța este în drept să se abținută la a sesiza Curtea dacă apreciază că întrebarea (excepția) este nerelevantă pentru soluționarea litigiului. De asemenea existența unuiprecedentexonerează instanța de a mai sesiza Curtea, chiar dacă circumstanțele speței nu sunt identice ci doar similare (cauzele conexate 28-20/62, Da, Hotărârea din 27 martie 1963).
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat și apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 29 alineatele 1 și 3 din legea nr.47/1992, condiții necesare pentru sesizarea Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta debitoare - INTERNATIONAL SRL, împotriva încheierii interlocutorii de la data de 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 8.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
21.10.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Decebal Taragan
