Radiere sediu social expirat, secundar. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 741
Ședința publică de la 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții, și, împotriva sentinței comerciale nr. 2148/02.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, prin Oficiul Național al Registrului Comerțului.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, recurenții au depus la dosar o cerere prin care au solicitat să li se comunice întâmpinarea formulată de către intimat.
Constatând că intimatul nu a formulat întâmpinare și că recurenții au solicitat judecata cauzei și în eventualitatea lipsei lor de la dezbateri, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2148/02.10.2007, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și acțiunea formulată de către reclamanții și, în nume personal și ca reprezentanți ai, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, reprezentat prin Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri, prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a înregistrării din oficiu efectuată în registrul comerțului la 19.03.2003 cu privire la procedura reorganizării și falimentului desfășurată împotriva
Analizând actele dosarului, în raport cu finalitatea urmărită de reclamanți și dispozițiile aplicabile materiei, instanța de fond a calificat cererea de chemare în judecată ca pe una de radiere a unei mențiuni din registrul comerțului, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, text legal în raport de care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului, a stabilit că reclamanții au calitate procesuală activă, dar a respins pe fond cererea, apreciind că nu este îndeplinită cel puțin una dintre cele trei condiții cumulative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 26/1990, respectiv existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza radierii. În acest context, prima instanță a subliniat că mențiunea a cărei radiere este pretinsă, vizând deschiderea procedurii colective împotriva, a fost înscrisă în registrul comerțului în temeiul sentinței comerciale nr. 226/2003 a Tribunalului Călărași, care nu a fost modificată sau casată în vreuna dintre căile de atac reglementate legal.
Împotriva acestei sentințe, și, în nume personal și ca reprezentanți ai, au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
După detalierea succesiunii actelor juridice efectuate în legătură cu, apelanții au arătat că înțeleg să promoveze calea de atac a apelului, iar nu recursul, cum în mod nelegal a menționat Tribunalul Călărași în dispozitivul hotărârii atacate.
În acest sens, apelanții au subliniat că doresc să formuleze "un apel și nicidecum recurs", deoarece în opinia lor obiectul cererii cu care instanța a fost învestită este constatarea nulității absolute a unui act juridic, iar nu o încheiere a judecătorului delegat la Registrul Comerțului.
Un alt motiv de nulitate a hotărârii atacate este, în opinia apelanților, schimbarea nejustificată și discreționară, de către instanța de fond, a obiectului cauzei din constatarea nulității absolute a unui act juridic în radierea unei mențiuni din registrul comerțului, în condițiile în care această schimbare s-a realizat în procesul de deliberare, fără să fie pusă în discuția părților, în condițiile în care la termenul de judecată din 02.10.2007 reclamanții au lipsit de la judecată.
S-a arătat în plus că schimbarea obiectului litigiului și a cauzei juridice a acestuia reprezintă atât o încălcare a principiului disponibilității procesului civil, cât și o depășire a limitelor învestirii, în raport cu dispozițiile art. 129 alin. 6.proc.civ. Totodată, apelanții consideră că în măsura în care obiectul litigiului se circumscrie la radierea unei mențiuni din registrul comerțului, tribunalul nu era competent să soluționeze cauza în primă instanță, ci judecătorul delegat la. care trebuia să se pronunțe printr-o încheiere supusă recursului.
Apelanții au susținut că, în condițiile în care Tribunalul Călărașia soluționat o cu totul altă cerere decât cea cu care a fost sesizat, se impune constatarea că, practic, prima instanță de fond nu a soluționat și nu a luat nici o dispoziție cu privire la cererea de anulare a actului juridic.
Apelanții au arătat că, în mod nelegal a fost înscrisă în registrul comerțului mențiunea deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva, fapt ceea ce face ca înscrierea ulterioară a radierii acestei societăți să fie precedată de un act nul, situație în care, având în vedere efectul nulității începând cu prima înscriere, toate celelalte sunt lovite de nulitate.
În consecință, apelanții au afirmat că toate aceste înscrieri sunt nelegale și abuzive, măsurile fiind luate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași cu încălcarea dispozițiilor și competențelor legale, mențiunea prevăzută la art. 21 lit. f) din Legea nr. 26/1990, neputând fi făcută din oficiu, ci numai în baza unei cereri de înscriere a comercianților, potrivit art. 22 din aceeași lege.
Prin decizia comercială nr. 94/21.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială, a fost admisă excepția de inadmisibilitate și, pe cale de consecință, a fost respins apelul, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, și, în nume personal și ca reprezentanți ai, au declarat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 3349/12.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială; pe cale de consecință, decizia recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă Curții de Apel București, pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs.
În considerentele deciziei de casare, Înalta Curtea reținut că prima instanță a calificat în mod corect acțiunea reclamanților ca fiind una de radiere a mențiunilor efectuate în registrul comerțului, ceea ce impune concluzia că sentința este susceptibilă de recurs, dar și că instanța învestită cu soluționarea căii de atac a apelului trebuia să-i dea acesteia calificarea corectă.
În apel după casare, Curtea reține că, în condițiile în care instanța supremă a stabilit deja, în considerentele deciziei de casare, că în mod corect a procedat Tribunalul Călărași la calificarea acțiunii reclamanților ca fiind una în radierea mențiunilor din registrul comerțului, o atare dezlegare dată acestei probleme de drept este obligatorie, potrivit art. 315 alin. 1.proc.civ. așa încât criticile recurenților vizând o pretinsă schimbare nejustificată și discreționară, de către instanța de fond, a obiectului cauzei, fapt ce ar încălca principiul disponibilității procesului civil, nu mai pot fi examinate.
Nu este reală nici susținerea recurenților, potrivit căreia în măsura în care obiectul litigiului îl constituie radierea unei mențiuni din registrul comerțului, nu tribunalul era competent să soluționeze cauza în primă instanță, ci judecătorul delegat la. deoarece art. 25 alin. 2 și 3 din Legea nr. 26/1990, republicată, stabilește competența tribunalului pentru soluționarea cererilor de radiere.
Recurenții au susținut că, în condițiile în care Tribunalul Călărașia soluționat o cu totul altă cerere decât cea cu care a fost sesizat, se impune constatarea că, practic, prima instanță de fond nu a soluționat și nu a luat nici o dispoziție cu privire la cererea de anulare a actului juridic.
Or, deși este adevărat că prima instanță nu a analizat cererea de anulare a actului juridic, Curtea apreciază că o asemenea împrejurare nu poate determina o casare a hotărârii atacate, de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, instanța supremă a stabilit faptul că a fost realizată o corectă calificare a acțiunii deduse judecății. În aceste condiții, se impune concluzia că prima instanță nu trebuia să analizeze decât acțiunea în radierea mențiunii.
Acestea fiind limitele învestirii, Curtea mai constată, în deplin acord cu prima instanță, că mențiunea a cărei radiere este pretinsă, vizând deschiderea procedurii colective împotriva, a fost înscrisă în registrul comerțului în temeiul sentinței comerciale nr. 226/2003 a Tribunalului Călărași, care nu a fost modificată sau casată în vreuna dintre căile de atac reglementate legal.
Prin urmare, nu este îndeplinită cel puțin una dintre cele trei condiții cumulative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 26/1990, respectiv existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza radierii.
În această ordine de idei, se cuvine subliniat faptul că judecătorul delegat era obligat să înscrie în registrul comerțului mențiunea deschiderii procedurii colective împotriva, o asemenea mențiune fiind înscrisă din oficiu, iar nu la cererea vreunui comerciant, având în vedere atât dispozițiile art. 581din Legea nr. 64/1995, în forma modificată prin nr.OG 38/2002 - în vigoare la acel moment -, cât și dispozitivul sentinței nr. 226/2003, prin care judecătorul-sindic dispusese notificarea deschiderii procedurii către tocmai în scopul efectuării în registrul comerțului a respectivei mențiuni.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții, și, împotriva sentinței comerciale nr. 2148/02.10.2007 pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, prin Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./03.06.2009
Jud. fond -
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Mioara Badea, Cosmin Mihăianu
