Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1131
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de petenta - împotriva încheierii nr. 3254 din 11 martie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 9011/2009, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 29.09.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin încheierea nr. 3254/11.03.2009 pronunțată în dosarul nr. 9011/2009, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa respins cererea de înregistrare nr. 9011/12.02.2009 privind înmatricularea în registrul comerțului a - - SRL ca urmare a transferului de sediu din Italia în România.
A dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, a încheierii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul societății de a părăsi un stat și de a schimba legea căreia îi aparține este asigurat sub condiția de a respecta legea căreia i-a fost anterior subordonată ca reglementare. S-a considerat că art. 43 nu conferă nici un drept transferului de sediu social fără pierderea personalității juridice și în consecință fără dizolvare.
S-a considerat că societățile nu pot invoca niciun text comunitar care să înlăture dispozițiile naționale cu privire la apartenența unei societăți la o anumită legislație și la modalitățile de transfer al sediilor sociale.
S-a menționat că potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 31/1990, "societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române". În consecință transferul sediului social al societății în România presupune în acord de altfel cu cele statuate de către Curtea de Justiție a Comunității Europene
în cauza "Cartesio" - ca societatea să își înceteze existența, iar apoi ca aceasta, să fie reînființată în conformitate cu legea română.
S-a considerat că întrucât petenta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor cerințe, nici în ce privește încetarea ca persoană italiană și nu a solicitat înmatricularea respectând exigențele legale în materie conform legii române - în contextul în care în acord cu cele de mai sus reprezintă
singura modalitate de transpunere în practică a principiului dreptului de stabilire invocat. Pentru aceste motive cererea formulată de petenta - - SRL a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta - - SRL solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de înmatriculare ca urmare a transferului de sediu din Italia în România și înregistrarea datelor din declarația tip pe proprie răspundere în Registrul Comerțului T a - - SRL. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, petenta recurentă a arătat că a obținut de la Oficiul Registrului Societăților din acordul inclusiv radierea societății în vederea transferului în România, fără a solicita dizolvarea acesteia.
S-a menționat că inclusiv prin precizarea formulată, s-a arătat că dreptul de a pleca poate fi exercitat fie printr-un transfer de sediu (dacă statul de plecare o permite si in condițiile in care permite acest lucru), fie printr-un transfer de activitate cu dizolvare, sau prin crearea unei filiale in alt stat, ori prin fuzionarea tansfrontaliera.
S-a motivat că în prezenta cauză se aplica prima situație, si anume aceea referitoare la transferul de sediu. S-a specificat că așa cum s-a arătat din documentele depuse la dosar reiese ca legislația italiana permite transferul de sediu social, societatea îndeplinind toate condițiile, astfel incat - SRL este radiata de la Oficiul Registrului Comerțului, in vederea transferului.
S-a arătat că în motivarea încheierii de respingere a cererii de transfer, instanța mai face referire si la cauza "Cartesio", arătând ca, intr-o situație similara, Curtea de Justiție a Comunitații Europene a statuat ca transferul sediului social presupune ca societatea sa isi inceteze existenta, iar aceasta sa fie reînființată in conformitate cu legea.
Cu privire la aceste considerente recurenta a considerat că a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, iar cauza "Cortesio" nu este similara prezentei, intrucat in aceasta speța, situația juridica era cu totul alta.
Astfel, in speța Cortesio, o societate de naționalitate maghiara, intenționa sa-si schimbe sediul social din Ungaria in Italia, insa dorind să rămână, in acelasi timp, guvernata de legea maghiara, fata de speța de fata, in care situația este cu totul alta, respectiv recurenta - SRL dorind mutarea sediului social in Romania, dorind totodată sa fie guvernata de legea (in temeiul chiar a art. 1 alin. 2 din Legea 31/1990), iar nu de legea italiana.
Prin Încheierea nr. 3254/11.03.2009, s-a făcut referire la faptul ca societățile nu pot invoca niciun text comunitar care sa înlăture dispozițiile naționale cu privire la apartenența unei societăți la o anumita legislație si la modalitățile de transfer ale sediilor.
În acest sens, s-a învederat că dispozițiile Tratatului d l Roma invocate, nu contravin celor de mai sus, din moment ce societatea - SRL a fost radiata de către Camera de Comerț, Industrie, si Agricultura, Oficiul Registrului Societăților și nu mai poate fi considerata ca fiind o societate de drept italian.
S-a menționat că Ordinul nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinerea registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor reprezintă norma care reglementează in Romania, orice fel de situație referitoare la o societate comerciala. Nici acest Ordin si raci alt izvor de lege nu prevede, in legislația româneasca, posibilitatea transferului unei societăți dintr-un stat membru al Uniunii Europene, in Romania, insa nu exista, pe de alta parte, norma care sa interzică transferul.
Or, rațiunea Codului civil român, așa cum rezida din art. 3, conform căruia instanțele de judecata nu pot refuza a judeca, sub cumani ca legea nu prevede, sau ca este întunecata sau neîndestulătoare, este de a pronunța soluții în situațiile in care legea nu prevede expres.
S-a susținut în acest sens, in măsura în care o situație nu este prevăzuta de lege, aceasta nefiind nici permisa si nici interzisa, se aplica regula conform căreia tot ceea ce nu este expres interzis, este permis.
S-a arătat că în speța, condițiile la care se refera art. 43 si urm. din Tratat sunt îndeplinite, astfel ca recurenta - Srl a efectuat toate demersurile legale prevăzute de dreptul italian pentru a-si putea transfera in Romania, inclusiv formalitățile la Camera de Comerț, Industrie, si Agricultura din. care si-a dat acordul in acest sens, eliberând toate documentele prevăzute de dreptul italian pentru ca o societate sa iși poată transfera sediul social.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat si, pe cale de consecința, modificarea incheierii atacate, in sensul admiterii cererii de înmatriculare ca urmare a transferului de sediu din Italia in România si inregistrarea datelor din declarația tip pe proprie răspundere in Registrul Comerțului a - - SRL.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta - - SRL.
Intimatul a menționat că potrivit celor reținute în încheierea nr. 3254/12.02.2009 de către judecătorul delegat, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor, nici în ceea ce privește încetarea ca persoana italiană, nici referitor la respectarea exigențelor legale, conform legii române în materie de înmatriculare.
S-a susținut că respingerea cererii petentei nu poate fi considerată ca o îngrădire a dreptului la liberă stabilire de care reclamanta beneficiază în continuare și poate uza, cu condiția însă a îndeplinirii cerințelor în ceea ce privește încetarea ca persoană italiană, respectiv a exigențelor legale, conform legii române în materie de înmatriculare.
Prin concluziile scrise formulate, petenta recurentă - - SRL a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de înmatriculare ca urmare a transferului de sediu din Italia în România și înregistrarea datelor din declarația tip pe proprie răspundere în Registrul Comerțului T a - - SRL.
S-a specificat că recurenta a obținut de la Oficiul Registrului Societăților din acordul, inclusiv radierea societății, in vederea transferului in România, fara a solicita dizolvarea ei.
Asa cum s-a arătat și anterior, din documentele depuse la dosar reiese ca legislația italiana permite transferul de sediu social. Ca o consecința a indeplinirii condițiilor, - Srl a fost radiata de la Oficiul Registrului Comerțului, in vederea transferului.
Cu privire la aceste susțineri ale intimatei, s-a menționat că s-a facut dovada îndeplinirii condițiilor solicitate. In ceea ce privește cauza "Cortesio" s-a arătat că aceasta nu prezintă nici măcar similitudini prezentei cauze, situația juridica fiind cu totul alta.
S-a susținut că dispozițiile Tratatului d l Roma invocate, nu contravin celor de mai sus, din, moment ce societatea - Srl a fost radiata de către Camera de Comerț Industrie, si Agricultura, Oficiul Registrului Societăților si nu mai poate fi considerata ca fiind o societate de drept italian.
Dimpotrivă, a decis ca, in situația in care o societate iși schimba sediul social, se schimba si legea naționala, urmând a fi guvernata de legea statului in care si-a mutat sediul.
In acest context, transferul sediului social al - srl este posibil, cu consecința schimbării legii naționale a societății, cu consecința aplicării legii romane ca urmare a transferului si transformarea societarii in - - SRL.
S-a menționat că Ordinul nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informațiilor reprezintă norma care reglementează in România, orice fel de situație referitoare la o societate comerciala.
Nici acest Ordin și nici alt izvor de lege nu prevede, în legislația românească posibilitatea transferului unei societăți dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe teritoriul României, însă pe de alta parte, nu există vreo normă care să interzică expres transferul.
Or rațiunea Codului civil R, așa cum rezida din art. 3, este in sensul ca instanțele de judecata nu pot refuza a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecata sau neîndestulătoare.
In acest sens, in măsura in care o situație nu este prevăzuta de lege, aceasta nefiind nici permisa si nici interzisa, se aplica regula conform căreia tot ceea ce nu este expres interzis, este permis.
S-a susținut că în speța, condițiile la care se refera art. 43 si urm. din Tratatatul de la sunt îndeplinite, astfel ca recurenta - Srl a efectuat toate demersurile legale prevăzute de dreptul italian pentru a-si putea transfera in România, inclusiv formalitățile la Camera de Comerț, Industrie, si Agricultura din, care si-a dat acordul in acest sens, eliberând toate documentele prevăzute de dreptul italian pentru ca societatea sa
iși poată transfera sediul social.
Examinând recursul declarat de petenta - SRL, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că acesta este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Conform legii române, posibilitatea unei societăți de a-și schimba sediul social în alt stat membru prin dobândirea naționalității statului membru în care societatea dorește să se înființeze, este reglementată expres numai cu privire la Societatea Europeană respectiv prin Titlul VII indice 1, art. 270 indice 2a din Legea nr. 31/1990 republicată.
Societăților europene cu sediul în România le sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene, cele ale Titlului VII indice 1 din Legea nr. 31/1990 republicată precum și cele privitoare la societățile pe acțiuni, în măsura compatibilității lor cu dispozițiile dreptului comunitar.
Regulile aplicabile Societății Europene nu se pot aplica și transferului de sediu al societăților cu răspundere limitată înființate în conformitate cu legea națională a statelor membre având în vedere că Legea nr. 311/1990 nu conține dispoziții specifice în această privință.
Recurenta - SRL nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de legislația română în vederea înmatriculării.
În cazul societăților comerciale, dreptul comunitar recunoaște doar un drept secundar de stabilire, deoarece art. 43 și art. 48 ale Tratatului d l Roma au instituit doar dreptul societăților constituite potrivit legislației unui stat membru de a stabili agenții, sucursale sau alte sedii secundare în cadrul Comunității, fără restricții sau discriminări în raport cu societățile înființate potrivit legislației statului în care intenționează să-și schimbe sediul social.
Astfel că, în absența convenției la care fac trimitere dispozițiile art. 293 ale aceluiași tratat, societățile comerciale nu pot beneficia de nici o regulă comunitară care să le confere dreptul efectiv de transfer al sediului social dintr-un stat în altul, deoarece existența lor este recunoscută doar în temeiul legii naționale care le guvernează crearea și funcționarea, într-o manieră nearmonizată.
În mod nelegal recurenta a susținut că cerințele prevăzute de art. 43 și următoarele din Tratatul d l Roma sunt îndeplinite și că transferul sediului social al - SRL este posibil.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de petenta - SRL Italia, împotriva încheierii nr. 3254 din 11 martie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 9011/2009 în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta - SRL Italia, împotriva încheierii nr.3254 din 11 martie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș în dosar nr. 9011/2009, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, care și-
încetat activitatea prin pensionare,
semnează Președinte Secție Comercială
GREFIER,
Red. - 6.11.2009
Tehnored. - 9.11.2009/2 ex.
Judecător delegat:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Magdalena Mălescu, Csaba
