Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 151/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 151
Ședința publică din 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea C împotriva încheierii nr. 19539 din 30 octombrie 2009 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș în contradictoriu cu intimata BTa vând ca obiect radiere societate.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru azi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 19539 din 30 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 65557/2009 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa admis cererea formulată de petenta B T și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de radiere a acestei persoane juridice, având codul unic de înregistrare - și număr de ordine J-, precum și publicarea încheierii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
Pentru a hotărî astfel judecătorul delegat a reținut că prin cererea, legal timbrată, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. 65557 din 28 octombrie 2009, societatea petentă a solicitat radierea sa din registrul comerțului, în susținerea acestei cereri depunând înscrisurile menționate în opisul inclus în cererea de radiere, documente pe baza cărora judecătorul delegat a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea C, solicitând modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de radiere, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că în mod nelegal judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa admis cererea petentei BTa vând ca obiect radierea acestei persoane juridice din registrul comerțului, apreciind că, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, sunt îndeplinite cerințele art. 235 din Legea nr. 31/1990. În realitate, societatea recurentă nu a fost niciodată de acord cu lichidarea și radierea intimatei, cu atât mai mult cu cât aceasta îi datorează suma de 51.834,66 lei, reprezentanții BTn eîncheind niciun act cu privire la această datorie, în condițiile art. 235 din Legea nr. 31/1991, recurenta nedându-și acordul pentru radierea intimatei din registrul comerțului. Aceasta, întrucât deține împotriva societății radiate o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 51.834,66 lei, neexistând niciun acord pentru stingerea sau regularizarea pasivului debitoarei, hotărârea atacată fiind nelegală întrucât îi afectează grav drepturile sale legitime, prin radierea intimatei recurenta fiind în imposibilitate de a-și mai recupera creanța. De asemenea, a arătat că, în măsura în care debitoarea a înțeles să producă vreun înscris cu privire la suma ce i-o datorează, înțelege să se înscrie în fals împotriva unui astfel de document care a fost redactat și depus în lipsa unei manifestări de voință din partea reprezentanților legali ai
În probațiune a depus contractul de vânzare cumpărare nr. 7761/31.01.2008 încheiat între cele părți (filele 9-11), extras din baza de date a B( filele 12-14), facturile emise pe seama debitoarei intimate (filele 15-39), înștiințarea de plată trimisă acesteia (filele 40-41) și calculul penalităților contractuale (fila 42).
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat le dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoarea C împotriva încheierii nr. 19539 din 30 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în care se încadrează, în conformitate cu alin. 3 al art. 306 din același cod, criticele recurentei, și art. 3041, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să-l admită ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând trebuie menționat că față de actele anexate cererii de radiere, în special raportul privind stingerea activului și pasivului intimatei BT( filele 46-47 din dosar), în conținutul căruia se arăta (de către asociați) că respectiva persoană juridică a fost dizolvată și lichidată în temeiul art. 227 lit. d), coroborat cu art. 335 din Legea societăților comerciale, ea neînregistrând datorii față de persoane fizice sau juridice și nici față de stat, această ultimă împrejurare fiind confirmată prin certificatul de atestare fiscală nr. -/07.10.2009 eliberat de Administrația Finanțelor Publice T, în mod just judecătorul delegat a admis cererea petentei, dispunând radierea acestei entități din registrul comerțului.
În al doilea rând este de reținut că dizolvarea și lichidarea reprezintă, în condiții obișnuite, cele două faze obligatorii ale procesului de încetare a personalității juridice a unei societăți comerciale, în principiu separate de momentul desemnării lichidatorilor, doar n mod excepțional legea reglementând cazuri în care personalitatea juridică a societății încetează fără ca ele să fie parcurse (spre exemplu, în situația fuziunii prin absorbție) sau fără a exista lichidare (de exemplu, în cazul prevăzut la art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, aplicabil în societatea în nume colectiv, în comandită simplă și în societatea cu răspundere limitată, când cele două faze ale procesului de încetare a personalității juridice a societății comerciale pot fi cumulate dacă asociații, probând că societatea și-a achitat toți creditorii sau că a reglementat în alt fel datoriile sale, decid, prin hotărâre a adunării generale, să dizolve societatea și să renunțe la formalitățile lichidării, urmând a împărți între ei bunurile care ar rămâne după regularizarea datoriilor).
Articolul 227 din legea menționată reglementează cazurile generale de dizolvare a societății, expresia "societatea se dizolvă prin" având menirea a deosebi aceste situații atât de cazurile speciale de dizolvare ale unor anumite forme de societăți, cât și de cazurile de dizolvare-sancțiune, reglementate în art. 237. Deși nu duce în toate cazurile la lichidare (asociații care au decis voluntar dizolvarea putând reveni, în anumite condiții, asupra hotărârii lor), dizolvarea are ca efect, în principiu, deschiderea procedurii lichidării (art. 233). De altfel, dizolvarea este o fază pregătitoare a lichidării, în decursul căreia, chiar dacă nu-și pierde personalitatea juridică, societatea suferă restrângeri ale obiectului de activitate, administratorii nemaiputând întreprinde operațiuni noi. Însă, alin. ultim al acestui text statuează fără echivoc că ocietatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.
Printre cazurile generale de dizolvare se regăsește și dizolvarea voluntară, adică prin hotărârea adunării generale a asociaților (art. 227 alin. 1 lit. d). Societatea comercială, chiar dacă este o persoană juridică, are un fundament contractual, întrucât constituirea sa și modificările pe care le suferă în timpul existenței au la bază voința asociaților. Ca atare, este de înțeles de ce asociații au dreptul să decidă și dizolvarea societății, adică începerea procesului de dispariție a acesteia, indiferent care ar fi motivele lor. Dizolvarea societății prin hotărâre a adunării generale reprezintă un caz de modificare a actului constitutiv, astfel că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 204 din legea-cadru referitoare la condițiile generale de valabilitate și la formalitățile aferente modificării actului constitutiv. De aceea, hotărârea privind dizolvarea se ia cu respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de lege pentru adunarea generală extraordinară, actul adițional urmând să fie depus la registrul comerțului pentru a fi menționat în registru, precum și pentru a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a (art. 232 alin. 2).
În cazul în care dizolvarea voluntară intervine înainte de expirarea termenului fixat pentru durata societății, dizolvarea produce efecte față de terți numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial (art. 234 din lege). În schimb, dacă societatea dizolvată a fost constituită pe durată nelimitată, trecerea acestui termen nu mai este necesară pentru opozabilitatea față de terți a hotărârii de dizolvare, astfel că momentul în care este efectivă și opozabilă dizolvarea este acela al înregistrării mențiunii, după cum rezultă din art. 204 alin. 1 și art. 232 alin. 2, asociații putând reveni asupra hotărârii de dizolvare, în condițiile cerute de lege pentru modificarea actului constitutiv, dacă nu a fost făcută nicio repartiție din activ - art. 231).
Este adevărat că recurenta nu a formulat opoziție, în condițiile art. 61 și 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, contra acestei hotărâri a asociaților petentei intimate de modificare a actului constitutiv. Lăsând la o parte faptul că, raportat la textul art. 61, este discutabil dacă, în calitatea pe care o revendică - aceea de creditor social -, prin "cererea de opoziție" recurenta putea să solicite instanței judecătorești altceva decât să oblige, după caz, societatea sau asociații, la repararea prejudiciului cauzat, dat fiind faptul că nicăieri în cuprinsul legii-cadru nu găsim vreun text care să reglementeze acest caz special de opoziție la modificarea actelor constitutive (inclusiv efectele admiterii acesteia), cum întâlnim, de exemplu, pentru situația creditorilor personali ai asociaților în societățile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, care pot face opoziție la hotărârea acestora de a prelungi durata societății, în cazul în care respectivii creditori au drepturi stabilite prin titlu executoriu anterior hotărârii de prelungire a societății (art. 206), pentru cea a creditorilor sociali care au dreptul de a face opoziție la hotărârea asociaților de reducere a capitalului social, în termen de două luni de la publicarea hotărârii asociaților (art. 208), pentru cea a creditorilor și a oricărei alte părți interesate care au dreptul de a face opoziție la hotărârea asociaților de revenire asupra unei hotărâri inițiale de dizolvare voluntară a societății (art. 231) ori pentru cea creditorilor societății care fuzionează sau se divide și care au dreptul la opoziție, introducerea opoziției suspendând executarea fuziunii sau divizării până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, dacă societatea debitoare nu face dovada plății datoriilor ori dacă aceasta nu oferă o garanție acceptată de creditorul opozant sau dacă nu convine cu acesta un aranjament pentru plata datoriilor (art. 243). Or, fectul admiterii opoziției constă în obligarea societății sau a asociaților la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea de modificare a actului constitutiv. Astfel cum este reglementată în prezent opoziția, aceasta este o veritabilă acțiune în răspundere civilă delictuală, menită a permite repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre a asociaților sau o decizie a lichidatorilor, după caz. În consecință, pentru a-i putea fi considerată admisibilă opoziția, petentul (opozant) trebuie să facă dovada prejudiciului, a faptei ilicite (în acest caz specific, hotărârea asociaților sau decizia lichidatorului atacată) și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Dacă, din anumite motive, prejudiciul invocat nu poate fi reparat în modalitatea specială a opoziției, victima poate formula și o acțiune de drept comun de acoperire a pagubei, în temeiul art. 998-999 din Codul civil. Din analiza alin. 1 al art. 61 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care face trimitere la textul art. 57, rezultă fără putință de tăgadă concluzia că modificarea actului constitutiv rămâne valabilă, scopul opoziției nefiind nulitatea modificării, ci exclusiv repararea prejudiciului.
Dar și acceptând ideea contrară, în opinia Curții nu există niciun impediment legal ca pe calea recursului declarat împotriva încheierii de radiere din registrul comerțului creditorul social să se plângă de maniera în care asociații intimatei debitoare au încercat să le fraudeze interesele, inducând în eroare judecătorul delegat prin prezentarea unui raport nereal de stingere a pasivului social, potrivit căruia societatea comercială nu ar avea datorii față de alte persoane fizice sau juridice. Aceasta, în ciuda faptului că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar de recurentă rezultă în mod indubitabil că între cele două societăți au existat relații comerciale, administratorul intimatei semnând mai multe facturi fiscale prin care a primit anumite produse de la furnizor, pe care ulterior acesta susține că nu i le-a mai plătit. Or, este știut faptul că în materia obligațiilor civile, creditorul care solicită executarea unei obligații trebuie doar să dovedească existența ei, debitorul care pretinde stingerea acesteia prin plată fiind cel care trebuie să dovedească faptul efectuării plății, excepție făcând doar situațiile în care o asemenea împrejurare este prezumată de lege (art. 1138 din Codul civil), care nu se aplică în cauză.
În speță, debitoarea intimată, deși legal citată la sediul social, care coincide cu adresa de domiciliu a fostului administrator, cu exemplarul doi al cererii de recurs, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare prin care să conteste măcar susținerile recurentei și, eventual, să dovedească stingerea creanței reclamate. Prin adoptarea unei asemenea soluții nu se poate susține cu temei că s-ar încălca principiul legalității căilor de atac, întrucât în urma admiterii recursului declarat împotriva încheierii de radiere Curtea nu aduce cu nimic atingere hotărârii asociaților de dizolvare a societății comerciale, care va continua să-și producă toate efectele reglementate de lege.
Este adevărat că în societățile de persoane (inclusiv societatea cu răspundere limitată), asociații pot hotărî, potrivit art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, cu cvorumul și majoritatea prevăzute de lege pentru modificarea actelor constitutive, și modul de lichidare a societății, dacă sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigură stingerea pasivului sau regularizarea în alt mod a acestuia, în acord cu creditorii, prin vot unanim ei putându-se înțelege și asupra felului în care își vor împărți activele rămase după plata creditorilor, în lipsa acordului asociaților relativ la împărțeala surplusului urmându-se procedura obișnuită a lichidării. Proprietatea asupra bunurilor care constituie surplusul lichidării se transmite la asociați la data radierii societății, în baza unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra bunurilor rezultate din lichidare, fiecare fost asociat putându-și întabula dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile rezultate din această operațiune juridică. Așadar, dacă asociații se înțeleg între ei asupra modului de împărțire a bunurilor - surplus al lichidării - și numai dacă pasivul societății este regularizat în prealabil, dizolvarea nu mai este urmată de lichidare, societatea dispărând ca subiect de drept ca urmare directă a înregistrării la registrul comerțului a mențiunii corespunzătoare. În schimb, lichidarea și numirea unui lichidator intervine în situația în care lipsește acordul de partaj ori pasivul societății nu este regularizat înainte de efectul extinctiv de personalitate juridică sau în cazul în care, prin hotărârea de dizolvare, asociații au decis să se urmeze procedura de lichidare judiciară. Prin urmare, deși, în principiu, o societate dizolvată intră în lichidare (art. 233), în mod excepțional, în condițiile art. 235, personalitatea juridică a societății dispare ca urmare directă a dizolvării, fără mai interveni și procedura lichidării, radierea din registrul comerțului fiind dispusă în baza actului de dizolvare.
Dar, așa cum s-a arătat mai sus, asociații intimatei, în mod fraudulos au urmat procedura excepțională, inducând în eroare judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, atestând în mod nereal că societatea intimată nu ar înregistra datorii față de alte persoane, împrejurare care nu mai poate justifica neparcurgerea procedurii de lichidare voluntară patrimoniului social, situație în care trebuie urmată procedura prevăzută de art. 252 și următ. din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, putându-se face aplicarea inclusiv a art. 260 alin. 4 sau a art. 2701, care statuează că ichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de insolvență a societății, n cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență lichidatorul fiind obligat să ceară deschiderea procedurii concursuale, în condițiile legislației insolvenței și creditorii putând cere deschiderea procedurii de executare colectivă față de societatea aflată în curs de lichidare. Aceasta, întrucât este știut faptul că procedurii de lichidare voluntară reglementată în Legea societăților comerciale îi lipsesc câteva dintre avantajele procedurii insolvenței, printre care sunt demne de menționat cele referitoare la anularea actelor sau transferurilor efectuate în cursul perioadei suspecte de către debitorul aflat în insolvență, prin care acesta își externalizează activele în dauna creditorilor ori cele privind acțiunea în răspundere contra membrilor conducerii debitorului sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin anumite fapte sau acte descrise de lege.
Nu în ultimul rând, chiar dacă este adevărat că reglementarea obligației de publicitate a hotărârilor de modificare a actului constitutiv, printre care și cea de dizolvare a societății comerciale, este determinată de protecția intereselor terților, este nerezonabil să i se pretindă unui agent economic să urmărească în mod continuu Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, ceea ce ar însemna să angajeze o persoană care să aibă ca atribuție de serviciu citirea tuturor publicațiilor din monitor, iar unei persoane fizice, care și ea, la rândul său, poate avea calitatea de creditor față de un asemenea debitor, ar fi obiectiv imposibil să facă în fiecare zi această consultare pentru a fi informată asupra "dinamicii procedurilor de dizolvare voluntară", cerința fiind una excesivă. Prin admiterea recursului împotriva încheierii de radiere, deși efectul imediat este acela că persoana juridică în cauză va fi "reactivată", nu se poate susține cu temei că s-ar ignora efectele hotărârii de dizolvare și că s-ar accepta, pe cale ocolită, obiecțiile creditorului social la un interval de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a hotărârii asociaților debitoarei, iar astfel că s-ar aduce atingere principiului certitudinii juridice, recunoscut și la nivel comunitar, pentru simplul motiv că hotărârea de dizolvare va continua să-și producă toate efectele reglementate de lege. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin Directiva 2009/101/CE din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, s-a decis că pentru a asigura certitudinea juridică în raporturile dintre societate și terți, precum și în raporturile dintre asociați, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate și efectul retroactiv al declarației de nulitate și să se stabilească un termen scurt în care terții pot ridica obiecții privind o astfel de declarație, ceea ce nu este cazul în speță.
Totodată, în temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea va dispune și comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa prezentei decizii în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea C împotriva încheierii nr. 19539 din 30 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș și, în consecință:
Modifică în tot încheierea atacată, în sensul că respinge cererea petentei intimate BTa vând ca obiect radiere societate.
Dispune comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa unui exemplar al prezentei decizii în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Cu opinie separată,
în sensul respingerii recursului
GREFIER
Red. - 03.02.2010
Tehnored. - 04.02.2010 /5 ex./3 com.
de pe lângă Tribunalul Timiș
Judecător delegat:
Opinie separată
În opinia mea, recursul ar fi trebuit respins ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea recurată s-a dispus înscrierea mențiunii de radiere a SC B SRL T, ca urmare a îndeplinirii cerințelor legale, în speță neînregistrarea niciunei opoziții la hotărârea asociaților de dizolvare a societății.
Recurenta a contestat înscrierea mențiunii de radiere, afirmând, contrar situațiilor financiare anexate cererii de radiere, existența unei creanțe împotriva societății radiate.
Se observă că, radierea a fost dispusă în condițiile art. 235 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit căruia:
"În societățile cu răspundere limitată, asociații pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul și majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, și modul de lichidare a societății, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea și lichidarea patrimoniului societății și când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii. Prin votul unanim al asociaților se poate hotărî și asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărțite între asociați. În lipsa acordului unanim privind împărțirea bunurilor, va fi urmată procedura lichidării prevăzută de prezenta lege."
Hotărârea de dizolvare a societății - ce permite radierea fără numirea unui lichidator în sensul art. 262 din Legea nr. 31/1990, prin urmare exclusiv de către asociați, nefiind aplicabile în cazul dizolvării voluntare prevederile art. 237 - trebuie să cuprindă modalitatea agreată de asociați de lichidare a patrimoniului, asigurându-se stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.
Totodată, se observă că legea obligă societatea să publice hotărârea de dizolvare, ce cuprinde aceste mențiuni, în condițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990, hotărârea de dizolvare fiind privită ca un act de modificare a actului constitutiv, conform art. 232 alin. 2.
Împotriva hotărârii de dizolvare, creditorul ce afirmă un prejudiciu are deschisă calea opoziției, reglementată de art. 62, precum și posibilitatea de a solicita suspendarea, conform art. 62 alin. 2. Această opoziție se soluționează de către tribunal, fiind supusă recursului.
În ipoteza neînregistrării niciunei opoziții în termenul de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților privind dizolvarea societății, nu există nici un impediment pentru radierea societății, astfel cum în mod corect a constatat judecătorul-delegat la registrul comerțului.
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de radiere, cu consecința încetării existenței persoanei juridice, se impune a se limita la motive ce nu puteau fi invocate pe calea opoziției, soluția contrară încălcând principiul legalității căilor de atac.
Or, în speță, recurenta a invocat "falsul" situațiilor financiare de lichidare întrucât, deși s-a afirmat achitarea tuturor debitelor, societatea nu ar fi stins o creanță decurgând din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurenta.
Acest prejudiciu afirmat de către recurentă se impunea a fi analizat în procedura opoziției, în condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, doar în consecința admiterii opoziției putându-se reține obligația asociaților de reparare a prejudiciului, în speță de a dovedi stingerea creanței ori de a prezenta acordul încheiat cu creditoarea.
Chiar dacă legea nu reglementează expres posibilitatea creditorilor sociali de a formula opoziție în cazul unei hotărâri a adunării generale a asociaților prin care se decide dizolvarea voluntară - spre deosebire de ipotezele cuprinse în dispozițiile art. 206, 208, 231, 243 din Legea nr. 31/1990, aceasta nu înseamnă că posibilitatea creditorilor sociali de a împiedica dizolvarea unei societăți debitoare se rezumă la recursul declarat împotriva încheierii de radiere din registrul comerțului.
Situația în speța de față este similară oricărei alte hotărâri a adunării generale a asociaților înscrisă în registrul comerțului; lipsa unei reglementări speciale pentru contestarea hotărârii adoptate în condițiile art. 227 alin. 1 lit. d) determină aplicarea normei generale.
Efectele unei hotărâri AGA pot prejudicia asociații - ce au deschisă acțiunea în anularea hotărârii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, ori terții - ce au deschisă calea opoziției prevăzute de art. 61 din Legea nr. 31/1990; de asemenea, asociații înșiși vor exercita opoziție în condițiile art. 61, în cazurile expres prevăzute de lege - art. 263, 266. În consecința admiterii opoziției, asociații sunt obligați la "repararea prejudiciului"; această "reparație" înseamnă modificarea hotărârii ori proiectului de repartizare a activului, ori refacerea bilanțului final de lichidare - cum este cazul în situația prevăzută de art. 266, întocmai ca în cazul opoziției reglementate derogativ prin art. 206, 208, 231 ori 243. Astfel, art. 206 alin. 2 prevede că, asociații vor trebui să decidă în termen de o lună de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de admitere a opoziției unui creditor particular (și nu social), dacă renunță la prelungirea duratei societății peste durata fixată prin actul constitutiv ori dacă îl exclud pe asociatul debitor; art. 208 alin. 4 împiedică producerea efectelor unei hotărâri de reducere a capitalului social, până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text, printre care și oferirea de garanții adecvate creditorilor sociali; art. 231 reglementează opoziția exercitată împotriva hotărârii asociaților prin care revin asupra unei hotărâri de dizolvare, fără însă a preciza efecte speciale ale admiterii opoziției; art. 243 prevede că, exercitarea opoziției creditorului uneia dintre societățile care ia parte la fuziune sau la divizare determină suspendarea executării fuziunii sau divizării, până la pronunțarea hotărârii irevocabile, de asemenea fără a preciza efecte speciale ale admiterii opoziției.
În toate aceste situații expres reglementate, opoziția exercitată de creditor are scopul împiedicării efectelor unei hotărâri a asociaților, luate în detrimentul intereselor lor; prin urmare, la data introducerii opoziției, prejudiciul, deși iminent - acesta fiind și sensul suspendării executării hotărârii contestate, nu există. Scopul opoziției nu este repararea prejudiciului, în sensul unei acțiuni în pretenții, ci împiedicarea producerii unui prejudiciu, opoziția nefiind echivalată acțiunii în pretenții, întemeiată pe răspunderea delictuală, a cărei admitere ar determina debitorul să plătească o sumă de bani.
Într-adevăr, creditorii sociali - ca și asociații înșiși - au deschisă și posibilitatea recursului împotriva încheierii prin care se dispune înscrierea mențiunilor conform hotărârii AGA, însă motivele de nelegalitate ale hotărârii nu se pun în discuție în această cale de atac.
Reglementarea obligației de publicitate prin registrul comerțului este determinată de protecția intereselor terților, aceștia trebuind să cunoască actele esențiale ale societății comerciale cu care se află ori intenționează a se afla în angajamente comerciale, însă totodată se impune asigurarea certitudinii juridice în raporturile dintre societate și terți, precum și în raporturile dintre asociați. Îndeplinirea formalităților de publicitate poate determina momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac, însă calea de atac împotriva încheierii prin care se asigură publicitatea se rezumă la verificarea respectării formalităților de înscriere a mențiunii.
Acceptarea obiecțiilor recurentei, la un interval de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de dizolvare, aduce atingere acestui principiu al certitudinii juridice, recunoscut comunitar prin Prima Directivă a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (68/151/CEE), în prezent Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009.
Judecător,
Red. RS/10.02.2010
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
