Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 235
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului formulat de Particulari M- I prin reprezentant legal împotriva Încheierii nr. 12.480 din 19 decembrie 2007 Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul legal al recurentei, dl.; d-na pentru intimatul Direcția Generală a Finanțelor Publice I, lipsind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al 4-lea termen, după care
Instanța procedează la identificarea reprezentantului legal al recurentei M- I, care se legitimează cu cartea de identitate seria - nr. -, fiul lui și, născut în Focșani, domiciliat în I-
Dl. precizează că va depune la dosar, pînă la sfîrșitul ședinței, o copie a cărții de identitate.
Părțile prezente precizează că nu mai au de formulat alte cereri.
Reprezentantul legal al recurentei solicită admiterea recursului.
Potrivit deciziei nr. 882 din 18.06.2007 a Curții de APEL IAȘI, care a admis recursul formulat de detectivilor Particulari MIî mpotriva Încheierii nr. 6.167 din 9 noiembrie 2005 judecătorului delegat al de pe lîngă Tribunalul Iași și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași ar fi trebuit să înregistreze din oficiu mențiunea soluționării recursului, așa cum prevede Legea nr. 29/1990 republicată.
La rejudecarea cauzei, I a schimbat numărul dosarului de fond din - cu numărul - și nu a completat mențiunile prevăzute de lege pentru a fi înregistrate din oficiu. Recurentul apreciază că s-a procedat astfel cu intenția ascunderii dovezilor unor termene legale în care intimatul I era obligată să depună cererea de numire a unui lichidator, tocmai pentru justificarea soluției atacate de agenție.
Pe de altă parte, recurentul afirmă că instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei conform deciziei Curții de APEL IAȘI ci a rejudecat un alt dosar.
Din dosar rezultă că intimatul a jud. I nu a comunicat și recurentului o copie a cererii de numire a lichidatorului ca acesta să-și poată susține interesele. Mai mult, susține reprezentantul recurentului, agenția a comunicat jud. I faptul că aceasta numise un lichidator în termenul prevăzut de lege, însă intimatul nu a contestat valabilitatea actului juridic, astfel că decizia nr. 6664/23.09.2005, de numire a lichidatorului, este în vigoare.
Numai dacă recurentul nu și-ar fi numit lichidator în termenul prevăzut de lege, persoana interesată - în speță a jud. I - ar fi fost în drept să ceară numirea unui lichidator, susține dl..
Pe de altă parte, potrivit art. 865 Cod comercial, acțiunea de numire a unui alt lichidator decît cel numit de recurent prin decizia nr. 6664/23.09.2005 este inadmisibilă deoarece termenul de numire a lichidatorului, de la dizolvarea de drept a societății, la acel moment, era de 6 luni și nu de 3 luni, conform ultimilor modificări. Astfel, reprezentantul legal al recurentului solicită a se constata că, de la data de 8 martie 2005, data dizolvării de drept a agenției, și pînă la data de 13 iulie 2007 trecut mai mult decît termenul cerut de legile speciale. Rezultă că cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I este tardivă.
Un alt motiv de recurs vizează nerespectarea procedurii de citare la fond, afirmă dl.. Recurentul a fost citat la o altă adresă adresa, care nu figurează în nomenclatorul străzilor din municipiul I, fapt dovedit cu probele administrate în cauză.
Un motiv principal de recurs se referă la nelegalitatea încheierii recurate, afirmă reprezentantul recurentului, încheiere dată cu încălcarea dispozițiilor expres prevăzute de lege. Așa s-au încălcat prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 350/2004, republicată deoarece recurentul a comunicat în termenul procedural Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I numirea unui lichidator, iar după data dizolvării de drept societatea a intrat în procedura de lichidare voluntară, însă societatea nu era în insolvență sau faliment. Ori, numirea unui lichidator este impusă de ultimele două situații.
Conchizînd, reprezentantul recurentului arată că: Adunarea Generală a Acționarilor din 1991 hotărît funcționarea societății pe o perioadă de 15 ani.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I știa că societatea funcționează de drept pînă la data de 20.06.2006.
Societatea s-a dizolvat de drept la data de 8 martie 2005 și și-a încetat funcționarea de fapt la data de 20.06.2006.
Adunarea Generală a Acționarilor a hotărît numirea unui lichidator. În ultimii 18 ani recurentul nu mai are venituri.
Decizia numirii unui lichidator a fost comunicată Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I cu borderou, decizie necontestată de intimat.
Dl. depune la dosar copia deciziei nr. 6664/23.09.2005 și note de concluzii scrise, solicitînd admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
D-na, pentru intimatul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I pune concluzii de respingere a recursului potrivit și concluziilor scrise pe care le depune la dosar, arătînd că societatea recurentă a fost dizolvată pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare.
Excepțiile invocate de intimat prin întîmpinare sunt întemeiate, afirmă d-na și solicită a fi admise.
Nulitatea recursului vizează nemotivarea în termenul prevăzut de lege.
Excepția lipsei calității procesuale active este de asemenea întemeiată, susține d-na. Societatea, conform prevederilor Legii nr. 359/2004, a fost dizolvată de drept în 8.03.2005. Potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, din momentul dizolvării societății, directorii, administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni. Pe de altă parte, actul invocat de recurent, decizia nr. 6664/23.09.2005, est lovit de nulitate absolută. Conform art. 253 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, lichidatorii pot fi persoane fizice, autorizați în condițiile legii, numiți de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin încheierea nr.12480 din 19 decembrie 2007 pronunțată de judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Iașis -a admis cererea formulată de Direcția Finanțelor Publice a Municipiului I și s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea în calitate de lichidator al Agenției Particulari M - pe...
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul delegat a reținut următoarele:
Pe rol fiind soluționarea cererii de înscriere mențiuni înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Iași sub nr.42256 din 13.07.2007 formulată de Direcția Finanțelor Publice a Municipiului I privind pe Particulari M - SRL, cu sediul în I,- C, societate aflată în dizolvare de drept, potrivit prevederilor art.237 alin.(1) lit. "b" din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect:
- numirea, în condițiile art.237 alin.7 și următoarele din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare a unui lichidator la Particulari M - SRL;
- stabilirea remunerației lichidatorului și a modalității de achitare a cesteia;
- înregistrarea lichidatorului în registrul comerțului.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul delegat constată că sunt îndeplinite cerințele legale, în temeiul art.6 din Legea nr.26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, al articolului 237 alin.(7) și următoarele din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează a admite cererea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Particulari M I, prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Conform Deciziei nr.882 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, Secția comercială, în dosarul nr-, prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva încheierii nr.6167 din 9 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a dispus:
"Admite recursul formulat de SC Particulari M SRL I împotriva încheierii nr.6167 din 9 noiembrie 2005 Judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Iași, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la ORC de pe lângă Tribunalul Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2007".
În primul rând, se arată că deși Curtea de APEL IAȘIa comunicat decizia nr.882 la ORC de pe lângă Tribunalul Iași, iar acesta era obligat să înregistreze din oficiu mențiunea soluționării recursului, această hotărâre nu s-a înregistrat așa cum prevede Legea nr.29/1990 rep.
Acest fapt, poate explica în parte și nesocotirea unor prevederi legale, care au condus într-un final la o soluție incorectă și nelegală, de numirea unui lichidator, prin eludarea legii, călcarea procedurilor de evaluare a cauzei și adoptarea unei soluții nelegale și netemeinice.
Susține recurenta căORC I nu s-a conformat deciziei Curții de Apel d e rejudecare a cauzei dosarului nr- ci s-a pronunțat prin rejudecarea într-un alt dosar.
În concluzie, față de încălcarea obligației ORC I de a rejudeca dosarul comercial nr-, solicită admiterea acestui motiv de recurs.
Din dosar nu rezultă că intimata DGFP I ar fi respectat prima condiție legală de a le fi comunicată copia cererii de numire a lichidatorului, pentru a da și recurentei posibilitatea de a-și susține interesele.
Mai mult, deși are dovada că recurenta a comunicat la DGFP I faptul că societatea numise un lichidator în termenul legal din 2005 de 6 luni, acesta a făcut abstracție de acest fapt, încălcând astfel procedurile legale aplicabile acestei cauze.
Un alt motiv de recurs este generat de faptul că, în cadrul procedurii de rejudecare a fondului în dosarul nr- ORC de pe lângă Tribunalul Iași, nu s-a pronunțat în legătură cu situația în care ar fi existat vreo legătură între recurentă și SC SRL I, J-22-1154, CUI -, sau cu numitul, care a fost parte în dosarul de la fond. Deoarece instanța de fond nu a lămurit acest aspect, atunci când a rejudecat cauza, este dovedit în parte și de preschimbarea numerotației dosarului.
Se mai susține că intimata avea cunoștință de existența deciziei nr.6664/23.09.2005, care a fost autentificată la notariat, prin care recurenta își numise un lichidator. După ce intimata DGFP a luat cunoștință de existența înscrisului autentic prin care a fost numit lichidator în termenul legal de la acea dată, de 6 luni și nu de trei luni așa cum este în prezent, conform principiului "tempus regis actum", nici o persoană interesată, inclusiv intimata, nu au contestat valabilitatea actului juridic civil mai sus invocat (decizia recurentei de numire a lichidatorului). Nefiind contestat, acesta a fost și este în vigoare, cu toate efectele juridice ale sale. Numai dacă recurenta nu și-ar fi numit un lichidator în termenul legal, atunci ar fi fost îndeplinită și condiția ca persoana interesată, în speță DGFP să fi fost în drept să ceară numirea lichidatorului.
motiv de recurs este generat și de faptul că au fost călcate și alte norme legale aparținând ramurii dreptului comercial. Astfel, potrivit dispozițiilor art.965 Cod comercial, acțiunea de numirea unui alt lichidator decât cel stipulat în decizia recurentei, care acum este inatacabilă din punct de vedere juridic de către intimată, este inadmisibilă, deoarece termenul de care ar fi trebuit să țină cont (șase luni de la dizolvarea de drept) urma să se facă după legea care era în vigoare la acel moment, respectiv în anul 2005 și nu conform ultimei modificări care prevede trei luni, deoarece pe de altă parte s-ar încălca principiul neretroactivității unei legi, sau a activității unei legi în timp, care face obiectul primelor articole din Codul civil și din Codul d e procedură civilă, fiind de altfel și o prevedere constituțională specială.
Recurenta arată că din data de 8 martie 2005 și până la data de 13 iulie 2007 trecut mai mult decât termenul cerut de legile speciale și recurenta consideră că cererea intimatei DGFP a fost tardiv introdusă, adică cu mult peste termenul legal. Dacă s-ar admite cererea acesteia, neținându-se cont de motivele de tardivitate, atunci ar fi în drept să se ceară și lichidarea unor firme care nu mai există sau care au fost deja lichidate. Lucru inadmisibil nici formal și nici legal.
Mai arată recurenta că la fond nu s-au respectat procedurile de citare sau mai ales de comunicarea cererii DGFP. Atât intimata cât și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași au acces la baza de date informatizată a justiției și la cea a evidenței informatizate a persoanelor. Este irelevant că Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iașia depus la dosarul cauzei mai multe scrisori pentru recurentă și fostul administrator. Pentru persoanele juridice, confirmarea este certificată prin semnarea și ștampilarea dovezii de comunicare nu prin afișare, iar pentru persoanele fizice prin semnare și consemnarea seriei și numărului actului de identitate. Ori aceste lucruri nu au putut fi îndeplinite și nu din vina recurentei, deoarece trimiterile poștale s-au făcut la alte adrese, iar recurenta a luat act de existența acelor scrisori al căror conținut nu-l cunoaște.
Recurenta susține că dintr-un început s-au încălcat dispozițiile art.31 aliniatul (3) din Legea nr.359 din 2004 republicată, deoarece societatea recurentă a comunicat în termen procedural intimatei DGFP I, prin serviciul de registratură faptul că recurenta avea numit un lichidator. De asemenea, după data declarării dizolvării de drept, recurenta a intrat în procedura de lichidare voluntară, iar procedura de lichidare silită nefiind acoperită, deoarece firma nu era în insolvență sau faliment. Ori numirea unui lichidator se impune în ultimele două situații nu și în prima, când firma a consimțit de bună voie să facă lichidarea.
Încheierea nr.12480 din 19.12.2007 care s-a pronunțat în dosarul nr.42256 este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii fiind incidente interpretarea greșită a dispozițiilor art.237 aliniat 1 litera b din Legea nr.31/1990 republicată coroborate cu dispozițiile art.30 și 31 din Legea nr.359/2004, precum și a OUG nr.82/2007.
Cererea de numire a lichidatorului se poate face numai dacă reprezentantul legal al persoanei juridice nu a numit acesta un lichidator.
Ori dacă deja funcționa un alt lichidator, nu este legal să fie numit alt lichidator, deoarece astfel se încalcă textul de lege, sub sancțiunea nulității.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iai nvocat excepția nulității recursului, având în vedere prevederile art.303 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale art.306, potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în cadrul termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate. Încheierea nr.12480/19.12.2007 a fost primită de recurent la data de 9 ianuarie 2008, conform celor declarate de el, cererea de recurs a fost depusă la data de 9.01.2008, iar motivele au fost depuse în data de 12 februarie 2008.
A mai invocat intimata lipsa calității procesuale active a recurentului.
Recurentul a avut calitatea de asociat unic și administrator cu puteri depline a Agenției Particulari M I de la înființarea societății și până la data de 8.03.2005, când prin încheierea nr.1362, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iașia constatat dizolvarea de drept a societății în baza dispozițiilor Legii nr.359/2004.
Potrivit dispozițiilor art.233 alin.2 din Legea nr.31/1990, "din momentul dizolvării directorii, administratorii, respectiv directoratul nu mai pot întreprinde noi operațiuni, în caz contrar aceștia sunt personal și solidar răspunzători pentru acțiunile întreprinse", iar în conformitate cu prevederile alin.4 al aceluiași articol "societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia".
Încheierea judecătorului delegat de numire a unui lichidator este executorie de drept.
Pe de altă parte, actul invocat de în susținerea calității sale de reprezentant, respectiv Decizia nr.6664/23.09.2005 prin care Particulari M I și-a numit singură un lichidator, în persoana fostului administrator al firmei, recurentul din prezenta cauză, este lovită de nulitate absolută. În conformitate cu dispozițiile art.253 alin.1 din Legea nr.31/1990, lichidatorii pot fi persoane fizice sau juridice, autorizați în condițiile legii, numiți de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunal, de pe lista practicienilor în reorganizare și lichidare (art.237 alin.7 din lege). Recurentul nu face parte din categoria mai sus menționată.
În condițiile în care Particulari MIa fost dizolvată de drept, toate aceste acțiuni întreprinse de fostul administrator nu fac decât să întârzie începerea operațiunilor de lichidare. În aceste condiții, - I, în calitate de creditor bugetar este pus în imposibilitatea recuperării creanțelor (în cuantum foarte mare - 20.094.950 lei) de la debitoarea în cauză.
Analizând motivele de recurs formulate, excepțiile invocate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 36, 37 dosar, pentru termenul din 19 decembrie 2007 când a fost pronunțată încheierea recurată, Particulari M - a fost citată la domiciliul administratorului, însă nu există dovezile că această citație a fost primită.
Prin urmare, încheierea recurată a fost pronunțată în lipsa părții recurente Particulari M -, care nu a fost legal citată, ceea ce atrage în speță incidența dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art.105 alin.2 din același cod.
Excepția nulității recursului este nefondată, deoarece acesta a fost declarat în intervalul termenului de 15 zile de la data comunicării încheierii reprezentantului legal al recurentei (fila 25 dosar), având în vedere că aceasta nu a fost legal citată și prezentă pentru ședința din 19 decembrie 2007, când a fost pronunțată încheierea nr.12480. Totodată, motivele de recurs au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de art.6 alin.5 din Legea nr.26/1990 republicată.
Și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei este nefondată, deoarece în fața judecătorului delegat la. de pe lângă Tribunalul Iași, a fost citat în calitate de administrator al Particulari M
Pentru motivele anterior expuse, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul comercial d e față, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare judecătorului-delegat la. de pe lângă Tribunalul Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepțiile de nulitate a recursului și de lipsă capacitate procesuală activă a recurentului.
Admite recursul declarat de Particulari M I, prin reprezentant legal, împotriva încheierii nr.12480/19.12.2007 pronunțată de judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Iași, în dosar nr.42256/2007, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare judecătorului delegat la. de pe lângă Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
08.VII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
