Recuzare. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1454
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea, nr. 202 A, sector 1,împotriva sentinței nr. 422 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul în C- M,-, jud. S și pârâta intimată Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătoarea reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 188 din 24.09.2009, reprezentând onorar avocat.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantei - avocat - pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În susținerea concluziilor sale arată că termenul de depunere a actelor este un termen de recomandare, că procedura administrativă a fost parcursă de reclamantă, că din întregul probatoriu administrat rezultă că petenta a dovedit atât calitatea de refugiat cât și bunurile existente în momentul refugiului, respectând astfel art. 5 alin. 1 din nr.HG 1120/2006. Totodată mai arată că la acea vreme nu a putut face dovada calității de refugiat și a bunurilor lăsate în urmă, motivat de faptul că nu se aflau pe lista de refugiați.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 11.11.2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura S, solicitând să se anuleze decizia nr. 1666/24.09.2008 emisă de prim pârâtă în sensul de a se recunoaște dreptul său de a fi despăgubită pentru bunurile imobiliare (construcții și terenuri).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este fiica lui (născută ) și a lui, ambii decedați, iar mama sa a moștenit de la tatăl său, G (decedat la 39.07.1941) mai multe bunuri imobiliare, construcții și terenuri.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, motivat de faptul că aceasta " - nu face dovada cu înscrisuri cu dată certă, din perioada respectivă, pentru terenul cu vegetație forestieri -".
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, se arată că reclamanta a făcut acest lucru, conform art.2 alin.4 teza I din HG nr.1120/2006:
" - acte doveditoare certificate de autorități - ".
Deși, în contestația formulată împotriva hotărârii nr. 157/2007, reclamanta susține că a purtat corespondență cu Arhivele Naționale din, la dosar nu este depus nici un document ca dovadă a acestui demers. Mai mult, până la emiterea deciziei nr. 1666/2008, reclamanta nu a depus nici un act în susținerea contestației.
În concluzie se arată de pârâtă, că reclamanta, nu face dovada refugiului și proprietății autorilor după care solicită despăgubiri.
Prinsentința nr. 422 din 10 martie 209 Tribunalul Suceavaa admis contestația formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 157/2007 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și decizia nr. 1666/2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății- Serviciul pentru Aplicarea legii nr. 290/2003 și a dispus să se acorde reclamantei despăgubirile compensațiile și celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile pe care le-au deținut autorii săi și în localitatea, regiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1666 din 24.09.2009 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea legii nr. 290/2003 a fost respinsă contestația formulată de reclamanta împotriva hotărârii nr. 157/19.10.2007 adoptată de Comisia Județeană
S-a reținut că în dovedirea calității de refugiat a autorilor și nu este depusă decât o adresă a Direcției Județene S prin care se comunică faptul că în documentele cercetate privind refugiații din de Nord și nu figurează și autorii reclamanți, iar din declarațiile celor doi martori Chefa și nu rezultă momentul în care a avut loc refugiul. Aceste înscrisuri au fost considerate ca fiind insuficiente în vederea dovedirii pretențiilor sale. Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din legea nr. 290/2003, cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a ei, de Nord și, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă în anul părăsirii forțate a bunurilor în condițiile prezentei legi.
După cum se stipulează în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 care se coroborează cu disp. art. 2 alin. 4 din HG nr. 1290/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea art. 290/2003, cererile prin care se solicită acordarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități.
Instanța a apreciat că în speță reclamanta a produs dovada calității de refugiat a autorilor săi. Astfel, potrivit extrasului Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale nr. 1268/28.11.2008, reclamanta și părinții săi figurează pe lista refugiaților întocmită de Prefectura Câmpulung în 1940 (f 66). Acest înscris se coroborează cu adeverințele emise de Consiliul local al municipiului Câmpulung M din care rezultă că și figurează în evidența manuală automată pasivă cu domiciliul în comuna din 5 mai 1950 și până la deces în 1996 respectiv 1974.
În fine, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 4 din HG 1290/2006, în sensul că cererea se completează cu declarațiile autentice ale petentului însoțită de declarațiile a cel puțin doi martori, în situația imposibilității dovedite de a procura acte doveditoare.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților B arătând, în esență, că deși s-a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 157/2007 în data de 19.11.2007, nici până la emiterea Deciziei nr. 1666/2008, reclamanta nu a depus nici un act în susținerea contestației, considerând astfel că orice act depus ulterior emiterii acestei deciziei nu poate fi luat în considerare.
Ca urmare, arată recurenta soluția instanței de fond privind admiterea acțiunii, se întemeiază pe greșita aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat.
Este de observat că unicul motiv invocat de recurentă vizează dovedirea pretențiilor reclamantei direct în instanță cu documente care nu au fost prezentate și în faza administrativă a cauzei.
Ori atâta timp cât Legea nr. 290/2003 deschide reclamantei calea contestării în instanță a deciziei emise de pârâta recurentă, este evident că în fața instanței de judecată reclamanta își poate suplimenta probatoriul pentru dovedirea pretențiilor.
În caz contrar, dacă s-ar accepta teza recurentei de a nu permite reclamantei să-și suplimenteze dovezile în instanță, dreptul de acces la justiție ar fi, practic, lipsit de conținut.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat, urmând ca recurenta să suporte cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales de intimat, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea, nr. 202 A, sector 1,împotriva sentinței nr. 422 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta și pârâta intimată Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/06.10.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
