Retragere asociat. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.137
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței nr. 375 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D și, domiciliată în comuna, sat, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 30 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art.156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 6 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 15.XI.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Asociația Familială, cu sediul în comuna, județul D și pe asociații, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună retragerea sa din asociația familială unde are calitatea de asociat și partajarea capitalului social al acestei asociații.
Motivând cererea, reclamantul arată că a înființat această asociație în anul 2004 potrivit autorizației nr. 6/2004, eliberată de Primăria comunei, având ca asociați alături de reclamant, pe fiica sa, ginerele său și, ulterior din asociați retrăgându-se, care a fost înlocuită de Frățea.
Reclamantul a precizat că pe durata existenței asociației membrii acesteia au achiziționat un auto Iveco tip 35, an de fabricație 2004, iar prin concesionarea unui teren în suprafață de 202,5 mp de la Primăria au construit pe acesta, un depozit de semințe și utilaje, desfășurând comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor.
S-a susținut că în luna martie 2007 relațiile dintre reclamant și ginerele său s-au deteriorat grav, datorită faptului că între fiica sa și ginere au intervenit neînțelegeri în familie, că de la această dată i s-a interzis accesul în asociație, nemaiputând să-și exercite drepturile de asociat și pe fondul acestor neînțelegeri, reclamantul a promovat acțiunea, solicitând retragerea sa din asociație și partajarea capitalului social al asociației.
După efectuarea raportului de expertiză evaluare, prin sentința nr.375 pronunțată în data de 26 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea ca rămasă fără obiect și cererea formulată de același reclamant privind partajarea capitalului social al asociației familiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că asociația familială, cu sediul în comuna, la data retragerii din asociație a asociatului reclamant, înregistra o valoare negativă a capitalului acesteia, motiv pentru care cererea cu privire la partajarea capitalului social al asociației formulată de reclamantul a fost respinsă, reclamantul nesolicitând instanței și partajarea elementelor de pasiv.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună retragerea reclamantului asociat din asociația familială, acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect, întrucât în cursul judecății s-a depus la dosarul dispoziția nr.14/23.01.2008, emisă de Primarul comunei, prin care s-a dispus retragerea asociatului din Asociația Familială, dispoziție emisă în concordanță cu prevederile art.8 lit.a din Legea nr. 300/28.06.2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de judecată care a soluționat litigiul în fond a fost nelegal investită, a efectuat în mod nelegal acte de procedură importante pentru cursul ulterior al cauzei, nu a administrat proba testimonială și pe fondul cauzei a acordat putere probantă unor acte juridice nelegale.
Un prim motiv de apel vizează faptul că instanța de judecată care soluționat litigiul de fond, a fost nelegal investită, deoarece completul de judecată nu a fost stabilit prin repartizarea aleatorie a cauzelor prin sistem informativ, conform art.95 alin.2 din Regulamentului de Ordine Interioară a Instanțelor de Judecată.
Se critică modul prin care instanța de fond a efectuat acte de procedură, respectiv la termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009 a fost admisă cererea de amânare formulată de către reclamant și în același timp, a fost admisă cererea de înlocuire a expertului contabil și a fost desemnat expert contabil, fiind încălcate prevederile art.202 Cod procedură civilă.
Se susține că tribunalul și-a încălcat propria hotărâre luată prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2009, respectiv nu s-a mai administrat proba testimonială încuviințată prin încheierea anterior menționată.
Pe fondul cauzei se critică modul de soluționare cauzei referitor la faptul că deși pârâții nu au solicitat prin cerere reconvențională și partajul pasivului patrimoniului asociației, instanța de fond a acreditat prin hotărâre varianta expertului care ia în calcul și pasivul patrimonial.
Susține apelantul că tribunalul a acordat putere probantă exclusivă unor acte juridice constituite de pârâți procausa, contracte de împrumut, facturi de înstrăinare a activului societății etc. fiind încălcate astfel prevederile codului d procedură civilă.
Apelantul reclamant mai arată că instanța de fond nu a observat că unele contracte nu poartă ștampila asociației, nu au fost înregistrate la instituția abilitată prin lege să efectueze controlul fiscal și nu poartă data întocmirii.
Se arată că o dovadă a inexistenței acestor contracte reiese și din faptul că nu au fost menționate în actele de control financiar fiscal întocmite de Administrația Finanțelor Publice (raportul de inspecție fiscală, ca urmare controlului fiscal din 21 februarie 2008).
Se solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 375 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, admiterea acțiunii și omologarea variantei de expertiză referitoare numai la partajarea activului societății.
În susținerea apelului, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 16-19 dosar apel).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin încheierea de ședință din 21.03.2008, prima instanță a încuviințat pentru reclamant și pârâți proba cu înscrisuri, interogatoriu și 2 martori.
Prin încheierea de ședință din 23.09.2008 s-a încuviințat, la cererea reclamantului, efectuarea unei expertize contabile.
Prin încheierea de ședință din data de 2.12.2008 a fost desemnat pentru efectuarea expertizei contabile expertul.
În conformitate cu art.202 alin.1 Cod procedură civilă, dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, aceștia se vor numi de către instanță, prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
În cazul de față, din conținutul încheierii nu rezultă modalitatea de desemnare a expertului, deși instanța avea obligația de a proceda la tragerea la sorți pentru această desemnare, având în vedere că părțile nu s-au pus de acord asupra unui expert.
Prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2009, instanța a dispus înlocuirea acestui expert cu expertul, la cererea apărătorului pârâtului.
Având în vedere că reclamantul nu a fost prezent la acest termen de judecată, instanța avea obligația de a desemna noul expert contabil prin tragere la sorți în conformitate cu art. 202 alin.1 Cod procedură civilă, desemnarea unui expert la cererea apărătorului pârâtului în lipsa reclamantului fiind nelegală.
Curtea mai reține că prima instanță nu a audiat martorii solicitați de către reclamant și nici nu a revenit asupra probei testimoniale încuviințate prin încheierea de ședință din 21.03.2008.
În concluzie, Curtea reține că prima instanță a soluționat cauza fără a administra probele solicitate de reclamant în susținerea acțiunii sau aceste probe au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, împrejurare care echivalează cu rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.
În ceea ce privește soluționarea litigiului de către o instanță nelegal investită, Curtea reține că a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător -a, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 26.08.2008, dosarul fiind înaintat completului de judecată condus de domnul judecător în conformitate cu art.98 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară, în forma în vigoare la data soluționării incidentului procedural.
În conformitate cu dispozițiile art.98 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară, anterior modificărilor aduse prin nr.614/2008, dacă, în urma soluționării incidentelor procedurale referitoare la toți membrii completului de judecată, se constată că, din motivele prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează completului care a soluționat incidentul procedural.
Prin nr.614/2008, dispozițiile art.98 alin.3 din Regulament au fost modificate în sensul că, în situația mai sus menționată, dosarul se repartizează aleatoriu, dar aceste dispoziții nu se pot aplica retroactiv incidentelor procedurale soluționate anterior modificării.
Față de cele reținute, în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește motivele de apel care vizează fondul cauzei, acestea vor fi avute în vedere de prima instanță cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței nr. 375 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, cu sediul în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D și, domiciliată în comuna, sat, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. / tehnored.
8 ex./25.11.2009
ds. fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. fond
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu
