Retragere asociat. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.28/C/2008 -
Ședința publică din 25 martie 2008
PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - grefier
********
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor comerciale formulate de reclamantulGdomiciliat în O,str. -.-, nr.100, - 3,.5, jud. B și pârâta-" "SRLcu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații pârâți-" "SRLcu sediul în O,-, jud. B și domiciliat în O, str. -. -, nr.100, - 3,.4, jud. B împotriva sentinței nr.1502/COM din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.3577/COM/2003, având ca obiect -retragere asociat -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 18 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25 martie 2008. În termenul de pronunțare a depus la dosar concluzii scrise, atât apelantul G la care a anexat și o serie de înscrisuri, cât și apelantele pârâte și intimatul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor comerciale de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1502/COM din 4 decembrie 2007, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul.
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul G, cu. în O, str. -, nr. 100, -.5, jud. B în contradictoriu cu pârâții,. în O, str. -, nr. 100, -.4, jud. B, - SRL cu sediul în O,-, jud. B și Societatea de Prestări Servicii SRL cu sediul în O,-,
S-a respins acțiunea față de pârâtul, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, constatând că reclamantului G i se cuvine cota de parte din suma de 749.474 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale deținute în calitate de asociat retras la cele două societăți pârâte, sumă ce a fost actualizată în raport cu indicele de inflație de la data retragerii din societate, până la data efectuării raportului de contraexpertiză, respectiv 24.10.2007.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume: - SRL suma de 115.759 lei și pârâta Societatea de Prestări Servicii SRL suma de 258.978 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale cuvenite acestuia în calitate de asociat retras din cele două societăți, sume ce vor fi actualizate în continuare de la data de 24.10.2007, până la plata efectivă.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului, ca nefondate, fiind respinsă și cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată de pârât instanța a constatat că aceasta este întemeiată și în consecință a fost admisă, având în vedere calitatea procesuală pasivă care presupune existența unei identități între persoana pârâtă și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, instanța a reținut că nu există o identitate între persoana pârâtă și cel obligat în raportul dedus judecății, întrucât părțile sociale ca fracțiuni ale capitalului social, vizează societatea comercială și patrimoniul acesteia,nu persoana fizică și patrimoniul ei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul Gaf ost asociat, cu părți sociale egale, cu pârâtul la societățile comerciale SRL și SRL ambele cu sediul în
Prin sentința comercială nr. 479/C/2002 din dosar nr.2790/LC/2001 a Tribunalului Bihors -a constatat retragerea reclamantului din cele două societăți la data de 31.12.2000, sentință ce a rămas definitivă prin decizia nr.407/C/2002 din dosar nr.1859/C/2002 a Curții de Apel Oradea, aspect necontestat de pârâți.
Potrivit art. 226 alin 3 din 31/1990 republicată cu modificările ulterioare, Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal,
Conform raportului de contraexpertiză contabilă efectuat în cauză și a completărilor la acest raport, s-a apreciat că, reclamantului G i se cuvine cota de parte din suma de 749.474 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale deținute în calitate de asociat la cele două societăți pârâte, sumă ce a fost actualizată în raport cu indicele de inflație de la data retragerii din societate, până la data efectuării acestui raport,respectiv 24.10.2007, din care - SRL suma de 115.759 lei și Societatea de Prestări Servicii SRL suma de 258.978 lei fila 61 vol IV.
Susținerea reclamantului că pretențiile față de pârâți sunt suma totală de 710.588, 9 RON conform completării la raportul de expertiză întocmit de expert contabil, din care: 67.802,1 RON de la - SRL și 642.786,8 RON de la - SRL,nu a putut fi reținută de instanță, întrucât concluziile raportului de contraexpertiză contabilă se întemeiază pe cele două rapoarte de contraexpertiză: în construcții și evaluări bunuri mobile, rapoarte care la rândul lor au cuprins răspunsurile la toate obiectivele și obiecțiunile formulate de către părți.
Față de cele reținute, instanța a admis excepția invocată de pârâtul; a admis în parte acțiunea reclamantului,în sensul că a respins acțiunea față de pârâtul ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a constatat că reclamantului G i se cuvine cota de parte din suma de 749.474 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale deținute în calitate de asociat retras la cele două societăți pârâte, sumă ce a fost actualizată în raport cu indicele de inflație de la data retragerii din societate,până la data efectuării raportului de contraexpertiză,respectiv 24.10.2007; a obligat pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume: - SRL suma de 115.759 lei și pârâta Societatea de Prestări Servicii SRL suma de 258.978 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale cuvenite acestuia în calitate de asociat retras din cele două societăți, sume ce vor fi actualizate în continuare de la data de 24.10.2007,până la plata efectivă, și a respins celelalte pretenții ale reclamantului ca nefondate.
În ce privește cererea privind cheltuielile de judecată,instanța le-a respins, având în vedere că pârâții au recunoscut pretențiile reclamantului în termenul stabilit de art. 275 Cod procedură civilă, în cauză nefăcându-se dovada de către reclamant că, pretențiile reprezentând echivalentul a 100.000. Euro au fost solicitate de la de la pârâți anterior formulării cererii de chemare în judecată, cunoscând faptul că în materie comercială, potrivit art.43 Cod comercial, debitorul unei obligații comerciale lichide și plătibile în bani este de drept în întârziere din ziua când obligația a devenit exigibilă.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelantul G, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatelor pârâte, în solidar cu intimatul pârât, la plata contravalorii părților sociale cuvenite, respectiv la suma de 67.802,1 lei de către -" "SRL, în sumă de 642.786,8 lei de către -" "SRL, sume stabilite în prima expertiză contabilă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanță, în sumă de 71.983 lei, din care s-a achitat efectiv 11.983,5 lei.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, în opinia sa, a fost obstrucționat și nedreptățit pe parcursul întregii proceduri desfășurate în primă instanță, fiindu-i respinse cererile de sechestru asigurator, cenzurate drastic obiectivele de expertiză și prin neacordarea nici unei sume reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentința apelată este evident nelegală și netemeinică, deoarece doar dacă pârâtele ar fi fost obligate la plata sumei totale de 710.588,9 lei, s-ar fi realizat o corectă și echitabilă despăgubire a asociatului retras și care deținea din părțile sociale.
Probele administrate într-o cauză, indiferent de natura ei, nu au o valoare prestabilită, iar în cazul în care se efectuează mai multe lucrări în aceeași problemă, nu se ia ca probă absolută ultima expertiză numai pentru că îi este mai ușor instanței, ea fiind obligată a reține la pronunțarea soluției, lucrarea cea mai bună.
În speță, prin sentința comercială nr.479/C/2002 s-a constatat retragerea reclamantului apelant din cele două societăți comerciale pârâte și cum asociatul pârât nu a fost de acord cu despăgubirea solicitată, s-a formulat acțiunea din prezenta cauză.
A fost efectuată, la cererea reclamantului, o expertiză mixtă, efectuată de un colectiv de experți (tehnic, topograf și contabil) asistați de câte un expert asistent, expertizei fixându-i-se de instanță două obiective, deși s-au solicitat trei obiective, nefiind încuviințat cel de-al treilea, vizând evaluarea patrimoniului și ca urmare a patrimoniului revenit acestei societăți prin divizarea "SA în anul 2001.
Experții au stabilit în lucrare două variante, prima luând în considerare acțiunile reprezentând 70% din patrimoniul SA, iar a doua luând în considerare imobilizările corporale ce au intrat în patrimoniul în urma divizării în anul 2001.
Datorită posibilităților materiale a fost nevoit să accepte cea de-a doua variantă cu o sumă mai mică, deși ar fi trebuit acceptată prima variantă.
În cauză s-a solicitat de către intimații pârâți o nouă expertiză contabilă, însă această lucrare nu poate fi acceptată, deoarece este o lucrare vădit subiectivă și părtinitoare, ea neținând cont de cele stabilite în expertiza tehnică și în vădită contradicție cu prima expertiză contabilă.
Astfel, lucrarea de contraexpertiză contabilă nu a ținut cont de valorile de înlocuire a bunurilor mobile la data de 31.12.2000, stabilite de experții tehnici, reactualizarea contravalorii părților sociale cuvenite reclamantului de la data de 31.12.2000 la zi, nu s-a făcut după criterii obiective și echitabile, neputându-se accepta, procedeul aplicării unor dobânzi de referință ori a indicelui de inflație, modalitatea corectă fiind reactualizarea valorilor prin prețuri de piață la zi,cum s-a stabilit prin încheierea din 20.01.2004.
De asemenea, în mod eronat și vădit părtinitor, s-au stabilit și drepturile aferente pachetului de 70% din activele deținute de -" la -" SA, deoarece convenția nr.4431/2000 nu poate fi luată în considerare, ea fiind nulă.
Arată că, raportul de expertiză tehnică, privind evaluarea bunurilor mobile la -" " s-a efectuat corespunzător actelor normative și standardelor, dar experții contabili și-au permis să ignore aceste evaluări și să facă un calcul pur contabil contrar normelor și standardelor de evaluare, deși în lucrările de specialitate din domeniu se arată că evaluatorul de echipamente trebuie să fie un bun cunoscător al activităților, în caz contrar având obligația de a cere asistență de la o persoană competentă.
De asemenea, experții contabili nu au respectat nici criteriile de evaluare a întreprinderii și nici Ordinul MF nr.1376/2007, aspect peste care prima instanță a trecut cu ușurință, cum a procedat și cu restul obiecțiilor.
Consideră că evaluarea efectuată în raportul de expertiză inițial, trebuia avut în vedere și obligate părțile la sumele ce rezultă din acesta. Apelantul este nemulțumit și de faptul că prin hotărâre, nu i s-a acordat nici o sumă cu titlu de cheltuieli de judecată, reținerile primei instanțe în sensul că pârâții nu pot fi obligați la cheltuieli, deoarece au recunoscut pretențiile, nu pot luate în considerare, deoarece ei nu au fost de acord niciodată cu suma solicitată și au fost puși în întârziere anterior introducerii acțiunii.
În consecință, consideră că era necesară obligarea lor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate în fond, în sumă totală de 71.983 lei cu mențiunea că din suma de 60.000 lei ce reprezintă onorariu avocațial de succes, s-a achitat efectiv 1.000 lei, iar în situația în care nu se va accepta varianta acordării integrale a onorariului avocațial, să fie acordată suma achitată efectiv.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel și apelantele pârâte -" "SRL și -" "SRL O, cererea de apel depusă, nefiind motivată și nici timbrată.
Ca urmare a nedepunerii la dosar a taxei de timbru datorate de către aceste apelante pârâte, în ședința publică din 18 martie 2008, instanța de apel a invocat excepția de netimbrare a apelului declarat.
Asupra excepției de netimbrare invocate se reține că, potrivit art.11 din Legea nr.146/1997s-a stabilit în sarcina apelantelor pârâte obligația timbrării apelului declarat în cauză cu suma de 19,5 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil, fiind citate cu mențiunea de a timbra apelul până la termenul fixat, respectiv 19 februarie 2008, taxele de timbru nefiind depuse nici până la următorul termen, 18 martie 2008, când reprezentantul apelantelor pârâte a învederat instanței că nu timbrează apelul declarat.
Având în vedere acest fapt, instanța de apel constatând netimbrarea apelului declarat de către apelantele -" "SRL și -" "SRL, urmează ca în baza prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, să dispună anularea ca netimbrat a acestui apel.
Intimații pârâți legal citați în cauză au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul reclamant G și menținerea în totalitate a sentinței apelate, arătând că motivele de apel invocate de acesta sunt nefondate.
Analizând apelul declarat în cauză de apelantul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de apel reține că, acesta este parțial fondat în partea privind neacordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță, urmând a se dispune în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant Gaf ost asociat în cotă de 50% părți sociale împreună cu pârâtul intimat la cele două societăți comerciale intimate din cauză -" "SRL O și -" "SRL O, iar prin sentința comercială nr.479/2002 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă, s-a constatat retragerea reclamantului din cele două societăți la data de 31 decembrie 2000.
Pentru a se stabili drepturile reclamantului asociat retras al celor două societăți, datorită neînțelegerii cu asociatul pârât, asupra sumei cuvenite, s-a sesizat instanța de judecată prin prezenta acțiune.
În vederea stabilirii drepturilor cuvenite asociatului retras din cele două societăți, în fața instanței de fond s-a administrat proba cu expertiza judiciară mixtă, întocmită de un colectiv de experți contabili în bunuri mobile și imobile, iar ulterior probatoriul s-a completat și prin administrarea probelor cu contraexpertiza în bunuri mobile, în construcții și contabilă, toate rapoartele de expertiză depuse, fiind obiecționate de către părți, iar în urma încuviințării de către instanță, experții au formulat răspunsurile la obiecțiuni ori completările solicitate.
În privința motivelor de apel invocate, în sensul că prima instanță, prin modul în care a fixat obiectivele la expertizele dispuse, l-ar fi obstrucționat ori nedreptățit pe reclamant, prin cenzurarea obiectivelor solicitate a se încuviința, se reține că sunt nefondate, deoarece astfel cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 13 mai 2003, în care s-au fixat obiectivele la expertiză, acestea au fost evaluarea patrimoniului celor două societăți la data de 31 decembrie 2000 ( data retragerii reclamantului ) și reactualizarea valorii părților sociale cuvenite reclamantului, nefiind încuviințat punctul 2 din cererea reclamantului prin care solicita, ca la evaluarea patrimoniului societății să fie avut în vedere și partea de patrimoniu ce a revenit acestei societăți ca urmare a divizării -" "SA în anul 2001, societatea pârâtă deținând în anul 2000 acțiuni la această societate.
Acest punct al obiectivului solicitat, în mod corect a fost respins de instanță, deoarece în cadrul primului obiectiv încuviințat al expertizei, respectiv evaluarea patrimoniului societății intră și participațiile pe care această societate le deținea la alte societăți la momentul retragerii reclamantului, nefiind necesar ca acestea să fie evaluate distinct.
De asemenea, faptul că ulterior retragerii reclamantului din societate, respectiv în anul 2001, societatea la care pârâta deținea acțiuni, a intrat în divizare, iar în urma finalizării procedurii de divizare proporțional cu cota de participare la capitalul social al pârâtei, acesteia urma să îi intre în patrimoniu anumite bunuri, nu necesită evaluarea distinctă a patrimoniului acestei societăți terțe. Acest fapt rezultă de altfel și datorită cotei de participare la capitalul social al societății terțe de doar 17,18 % ce a revenit de fapt societății pârâte. Într-adevăr, din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr.53/01.09.2000 încheiat cu FPS B inițial, rezultă că societatea pârâtă a cumpărat 70% din capitalul social al societății terțe -""SA O în sumă de 63.023 RON, însă anterior încheierii acestui contract între pârâta -" "SRL și alte persoane fizice nominalizate în convenția autentificată sub nr.4431/23.08.2000 aceste persoane fizice împuterniceau și autorizau ca în numele lor și pentru ele să participe societatea pârâtă la privatizarea -", ce viza vânzarea pachetului de 70% din acțiuni, convenție care ulterior a stat și la baza modificării contractului de vânzare - cumpărare acțiuni prin actul adițional nr.1 din 21 decembrie 2001, încheiat cu FPS B, prin care se confirmă că de fapt societatea pârâtă nu a achiziționat decât 24,54% din acțiunile reprezentând 70% din capitalul social al societății privatizate, restul fiind achiziționate de cele 5 persoane fizice înscrise ca și cumpărători în contract.
Prin urmare, deoarece din analiza acestor înscrisuri a rezultat că societatea pârâtă deține doar o cotă de 17,18 % din capitalul social al societății privatizate, nu se impunea evaluarea întregului patrimoniu al acestei societăți, fiind suficientă cuprinderea în evaluarea patrimoniului societății pârâte a valorii reactualizate a acțiunilor deținute.
În privința acestui motiv de apel se reține și faptul că, prima instanță a încuviințat prin încheierea din 20 ianuarie 2004 și solicitarea reclamantului, ca patrimoniul societăților pârâte existent la data de 31 decembrie 2000 să fie actualizat în prețuri de piață la zi, lucrările de contraexpertiză efectuate ulterior, având aceleași obiective încuviințate ca și cele stabilite la expertiza mixtă.
Prin urmare, se reține că prima instanță la încuviințarea administrării expertizelor solicitate, nu a îngrădit drepturile procesuale ale reclamantului, modul în care sunt stabilite obiectivele la expertiză, fiind atributul instanței de judecată ce nu este obligată de a fixa drept obiectiv al expertizelor solicitate, exact forma și modalitatea în care el a fost solicitat de părți, ci dimpotrivă are îndatorirea de a lua toate măsurile ce se impun pentru corecta stabilire a adevărului în cauză și a stării de fapt, putând cenzura în acest scop cererile formulate de părți, astfel că se reține că în cauză prima instanță a procedat corespunzător normelor legale.
De asemenea, se reține că nu poate fi analizat în cadrul prezentului apel, modul în care au fost soluționate cererile de sechestru formulate de către reclamant, deoarece acestea au fost analizate pe cale separată de către instanțele de recurs investite cu soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierilor prin care s-au soluționat acestea.
În privința motivelor de apel privitoare la reținerea de către prima instanță a concluziilor expuse în lucrarea de contraexpertiză contabilă, pentru stabilirea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, ca urmare a retragerii acestuia din cele două societăți pârâte, sunt nefondate, deoarece lucrarea de contraexpertiză contabilă este efectuată în conformitate cu prevederile legale incidente și cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
Nefondat este și motivul constând în faptul că experții care au întocmit lucrarea de contraexpertiză contabilă, nu au ținut cont de concluziile experților care au întocmit lucrările de contraexpertiză în construcții și bunuri mobile, deoarece valorile ce au fost reținute la calculul drepturilor bănești sunt cele din lucrările de contraexpertiză cu excepția valorii bunurilor achiziționate de societatea în sistem de leasing, precum și a valorii bunurilor pentru care nu s-a făcut dovada că sunt în proprietatea uneia dintre cele două societăți, nefiind înregistrate în contabilitate, ori neexistând alte înscrisuri doveditoare ale proprietății asupra acestora.
Astfel, se reține că, atât în prima expertiză mixtă efectuată, cât și în lucrarea de contraexpertiză în bunuri mobile s-a inclus în valoarea bunurilor mobile a societăților pârâte și valoarea bunurilor mobile deținute doar faptic de societate și care nu sunt înregistrate în contabilitatea societăților ( evaluate în prima lucrare de expertiză la anexa II b, respectiv anexa 3 contraexpertizei în bunuri mobile), bunuri care sunt doar utilizate de societăți în baza unui contract de locație de gestiune, ori pentru care nu s-a putut identifica sursa de proveniență.
Includerea acestor bunuri mobile în patrimoniul evaluat al celor două societăți, este incorectă așa cum au reținut și experții contabili în cuprinsul expertizei, deoarece, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că aceste bunuri nu sunt proprietatea vreuneia dintre cele două societăți și nici nu apar în evidența lor contabilă, nu pot fi incluse în valoarea bunurilor mobile ale societății supusă împărțelii ca urmare a retragerii, asociatului retras cuvenindu-i-se doar echivalentul bănesc proporțional cu cota de participare la capitalul raportat la patrimoniul societății astfel cum apare acesta în evidențele contabile și celelalte înscrisuri doveditoare a proprietății asupra bunurilor.
De asemenea, se reține că, în mod corect la valoarea utilajelor, mașinilor, echipamentelor și mijloacelor de transport, experții contabili în lucrarea de contraexpertiză, nu au luat în calcul valorile de înlocuire a utilajelor achiziționate de societatea "SRL, în leasing, calculate în lucrarea de contraexpertiză tehnică ( cât și în expertiza mixtă), deoarece aceste utilaje au fost preluate în folosință, în leasing, în anul 1996 și utilizate, fiind supuse uzurii fizice și morale, neputându-se reține ca valoare de înlocuire suma reprezentând valoarea de nou a acestora cu taxele aferente achiziționării din anul 1999, când au intrat, ca urmare a expirării perioadei de leasing, în proprietatea societății, valoarea corectă trebuind a fi calculată prin raportarea uzurii acestora în perioada cât au fost utilizate și valoarea lor de nou ce a existat de fapt în anul 1996, când au fost luate în folosință efectivă și nu prin considerarea valorii lor ca bunuri noi neutilizate în anul 1999, cum au procedat experții tehnici.
În consecință, în mod corect s-a reținut valoarea acestora la data de 31 decembrie 2000 ca fiind 71.424 RON, obținută prin raportarea uzurii fizice și morale în cei trei ani de folosință, la valoarea inițială a acestora.
În privința motivelor de apel privitoare la nestabilirea echitabilă a echivalentului bănesc cuvenit reclamantului, se reține că la stabilirea valorilor patrimoniului celor două societăți au fost avute în vedere de către experți prețurile de piață la zi, astfel cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2004, însă această raportare a avut loc la prețul de piață al bunurilor la momentul la care s-a retras reclamantul din cele două societăți, acela fiind momentul în raport de care se stabilește drepturile ce i se cuvin, în toate lucrările de expertiză efectuate, fiecare cu specificul ei, experții stabilind valorile la nivelul prețurilor de piață la zi în momentul retragerii, iar valorile rezultate au fost reactualizate până la momentul efectuării expertizelor cu indicele inflaționist ori taxa scontului.
Aceste valori de piață la zi, la momentul 31.12.2000 au stat la baza întocmirii lucrării de contraexpertiză contabilă, sume ce au fost reactualizate cu indicele inflaționist tocmai pentru a se realiza o justă și corectă stabilire a drepturilor reclamantului ce nu a fost despăgubit la momentul retragerii sale din cele două societăți, prin reactualizarea sumelor cuvenite stabilindu-se de fapt și prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a deprecierii monetare.
În consecință, se reține că în mod corect și legal a reținut prima instanță că, cuantumul bănesc ce i se cuvine reclamantului, ca urmare a retragerii sale din cele două societăți pârâte, este cel ce rezultă din contraexpertiza contabilă, ce are la bază valorile stabilite prin lucrările de contraexpertiză în bunuri mobile și în construcții, cu excepția aspectelor ce au fost analizate mai sus, privitoare la bunurile achiziționate în leasing și a bunurilor neînregistrate în contabilitatea societăților și pentru care nu s-a făcut dovada că sunt în patrimoniul celor două societăți.
Se reține de asemenea că, în mod corect la soluționarea cauzei au fost înlăturate concluziile exprimate de către cei trei experți ce au întocmit expertiza mixtă inițială, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, la stabilirea valorii cuvenite, aceștia au avut în vedere bunuri ce nu erau înregistrate în patrimoniului celor două societăți.
Cu privire la motivele de apel formulate, în privința respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtului intimat, în solidar cu cele două societăți la plata pretențiilor solicitate, se reține că sunt nefondate, în mod corect și legal reținând prima instanță că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece obligația de plată a drepturilor cuvenite asociatului retras revine doar celor două societăți pârâte, la capitalul social al cărora a avut aport acesta, pârâtul persoană fizică neavând nici o obligație în această privință față de reclamant, calitatea sa de asociat în societate, neconferindu-i calitatea de codebitor obligat față de fostul său asociat, reclamantul din cauză.
În privința motivelor de apel formulate, privitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant în primă instanță, se constată că acestea sunt fondate, în mod greșit fiind respinsă în totalitate cererea sa de obligare a intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, se reține că anterior sesizării primei instanțe, reclamantul a invitat la conciliere părțile adverse pentru a încerca să litigiul pe cale amiabilă, solicitând a fi despăgubit pentru participația sa la capitalul social, cu echivalentul a 100.000 euro, însă pârâtele nu au fost de acord, reclamantul fiind nevoit a sesiza instanța de judecată pentru obligarea acestora la drepturile ce i se cuvin.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă, pârâtele au arătat că nu se opun la admiterea acțiunii formulate în sensul stabilirii de instanță a drepturilor ce se cuvin reclamantului, dar nu au fost de acord cu admiterea acțiunii acestuia astfel cum a fost aceasta formulată și să-i achite suma solicitată cu titlu de echivalent bănesc al participației sale.
Având în vedere acest aspect instanța de apel apreciază că în cauză nu s-a îndeplinit condiția prevăzută de art.275 Cod procedură civilă, în sensul vizat de legiuitor pentru edictarea ei astfel că, cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată trebuia admisă proporțional cu partea din pretențiile solicitate apreciate ca întemeiate și cu existența înscrisurilor doveditoare a efectuării efective a cheltuielilor de judecată.
În consecință, se reține că reclamantul apelant era îndreptățit a i se admite parțial cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.026,2 RON ( reprezentând din taxa de timbru achitată la instanța de fond raportat la faptul că i s-au stabilit despăgubirile doar la din suma solicitată, onorariu experți în cuantum de 5.875 și onorariu avocațial în sumă de 1.000 RON efectiv achitat).
Cererea de obligare a pârâtelor la întregul onorariu de succes solicitat în sumă totală de 60.000 RON, nu poate fi reținută ca fondată, având în vedere că acest onorariu nu a fost achitat efectiv încă și a fost stabilit în funcție de despăgubirile ce urmau a se obține, despăgubiri ce nu au fost încă stabilite irevocabil.
Prin urmare, instanța de apel considerând fondate doar motivele de apel ce vizau cheltuielile de judecată neacordate, urmează să dispună admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate conform dispozitivului prezentei decizii.
Cu privire la cererea apelantului G de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, instanța de apel reține că taxele de timbru achitate de acesta în apel au fost aferente despăgubirilor neacordate de prima instanță și în privința cărora apelul a fost găsit nefondat, iar în privința cotei părți din onorariul avocațial aferent părții de apel apreciate ca fondate, apelantul nu a făcut dovada achitării efective a vreunei sume cu titlu de onorariu avocațial, suma de 33.500 RON înscrisă pe delegație și contractul de asistență juridică atașat, nefiind achitată, potrivit contractului ea urmând a fi achitată după obținerea despăgubirilor.
Pentru aceste considerente și constatând faptul că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel, instanța de apel urmează să nu acorde cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
ADMITEca fondat apelul declarat de apelantul G domiciliat în O,str. -.-, nr.100, - 3,.5, jud. B în contradictoriu cu intimații -" "SRL cu sediul în O,-, jud. B,-" "SRLcu sediul în O,-, jud. B și domiciliat în O, str. -. -, nr.100, - 3,.4, jud. B împotriva sentinței nr.1502/COM din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârâtele -" "SRL O și -" "SRL O, la plata sumei de 12.026,2 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantului
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelantele -" "SRL O și -" "SRL O.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 28.03.2008-
Jud. fond
Tehnoredact. - -
31.03.2008 / 6 ex.
4 com./31.03.2008
1. G domiciliat în O,str. -.-, nr.100, - 3,.5, jud. B
2.-" "SRLcu sediul în O,-, jud. B,
3. -" "SRL cu sediul în O,-, jud. B
4. domiciliat în O, str. -. -, nr.100, - 3,.4, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
