Retragere asociat. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 282/2008
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.2688/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat reclamantul recurent, asistat de avocat și avocat - pentru pârâta intimată - SRL Sibiu, lipsă fiind intimatele și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială și ordinul de plată nr. 01 din 22.05.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 215 lei achitată la Trezoreria A I, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat - depune la dosar împuternicirea avocațială, adresa nr.322 din 22.04.2006 emisă de - SRL Sibiu, adresa nr.321 din 21.04.2008 emisă de - SRL, extras de CF nr.7777 a municipiului și declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri emisă de Primăria municipiului Sibiu la data de 30 ianuarie 2002, înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea apărărilor.
Se comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri cu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței atacate în sensul obligării societății pârâte la plata sumei de 726.684 lei cu titlu de drepturi cuvenite conform cotei de participare la capitalul social, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu în vederea administrării de probe, invocând art.312 pct.3 Cod pr.civilă.
Avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică răspunzând detailat la motivele din recurs, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.2688/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - SRL, și, s-a constatat că reclamantul și-a pierdut calitatea de asociat al - SRL prin retragere, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus efectuarea mențiunilor în registrul comerțului, s-a constatat că drepturile cuvenite reclamantului aferente cotei de 20 % din capitalul social sunt în sumă de 4.931 lei, a fost obligată pârâta - SRL la plata sumei de 4.931 lei cu titlu de drepturi cuvenite pentru părțile sociale și s-a respins acțiunea împotriva pârâților asociați.
Pentru a pronunța această hotărâre in stanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este asociat alături de pârâții și în cadrul societății pârâtei având o cotă de participare la capitalul social de 20 % conform fișei de mențiuni eliberată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Potrivit procesului - verbal al Adunării Generale a Asociaților din 06.03.2006 reclamantul și-a exprimat intenția de a se retrage din societate fără a invoca motivele. Pârâții persoane fizice, în calitate de asociați nu au fost de acord cu retragerea.
Acordul unilateral de voință al asociatului de a ieși din societate este posibil dacă acest drept a fost recunoscut prin actul constitutiv și numai pentru cazurile pe care le prevede în mod explicit (art.226 alin.1 lit.a din Legea nr.31/1990 modificată).
Examinând conținutul actului constitutiv instanța a constatat că la art.8 alin.2 părțile au prevăzut drepturile asociatului de a se retrage în cazul în care nu este de acord cu hotărârile luate de adunarea generală, acordul celorlalți asociați fiind considerat implicit.
Reclamantul nu a invocat ca motiv al retragerii opunerea sa la majorarea capitalului social, astfel că, a apreciat că în lipsa acordului unanim al asociaților instanța trebuie să constate retragerea sa întrucât starea de sănătate invocată ca temei al retragerii se încadrează în dispozițiile textului art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 modificată privind " motive temeinice ".
Dreptul de a ieși dintr-o societate comercială constituie prerogativa inalienabilă a oricărui asociat decurgând din principiul libertății personale. însă că retragerea nu se poate face în mod arbitrar, aducându-se prejudicii stabilității raporturilor juridice de natură comercială ale societății. Aceasta cu atât mai mult cu cât în art.3 al Decretului nr.31/1954 se prevede că drepturile, inclusiv cel de retragere, trebuie exercitate cu bună credință, în conformitate cu scopul economic și social pentru care a fost recunoscut prin lege.
Declarația de retragere din societatea pârâtă justificată de starea de sănătate dovedită cu actele medicale depuse la dosarul cauzei poate fi apreciată ca întemeiată pe un motiv temeinic.
Susținerea pârâților, în sensul că reclamantul nu s-a implicat în activitatea societății, ca motiv de respingere a acțiunii, nu poate fi primită, astfel că tribunalul, văzând prevederile art.226 alin.1 lit.c din legea nr.31/1990 modificată, a constatat că reclamantul și-a pierdut calitatea de asociat al pârâtei - SRL la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Totodată, tribunalul văzând prevederile Legii nr.26/1990 a dispus efectuarea mențiunilor la registrul comerțului.
Retragerea din societate produce efecte în raporturile sale cu societatea pârâtă în ceea ce privește dreptul său la contravaloarea aportului la capitalul social.
Dispozițiile art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată, prevăd că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau în caz de neînțelegere de tribunal.
Expertiza contabilă (suplimentul și completarea la supliment) a demonstrat convingător că eroarea din evidența contabilă care a influențat soldul contului 105 este din categoria celor care se pot îndrepta conform Normelor metodologice nr.1753/2004 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor. Înregistrarea în contabilitate a terenului la o valoare mai mare nu este de natură să excludă eroarea și nu poate duce în mod automat la o altă concluzie.
Raportul de expertiză stabilește în varianta a II-a activul net al patrimoniului social ( definit ca un ansamblu de drepturi și obligații cu conținut economic al persoanei juridice) având aceeași bază de calcul a activului și pasivului.
Varianta I din raportul de expertiză și Varianta II din Suplimentul la raportul de expertiză nu pot constitui bază de calcul al drepturilor ce i se cuvin reclamantului pentru că la stabilirea valorii activului net actualizarea a vizat doar valoarea activelor și nu și a pasivelor sociale.
Ori, la determinarea cotei de 20 % cuvenită reclamantului nu pot fi avute în vedere doar elementele încorporate ale fondului de comerț ci cota parte din patrimoniul social al societății care include și pasivul legat de activ.
Întrucât expertiza contabilă Varianta a II-a a stabilit o valoare a activului net de 4.931 lei, corespunzătoare cotei de 20 % cuvenită reclamantului din patrimoniul social tribunalul a obligat societatea pârâtă la plata acestei sume cu titlu de drepturi materiale cuvenite asociatului ce se retrage din societate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dividendelor, tribunalul a luat act de poziția exprimată de reclamant cu privire la faptul că acest capăt de cerere nu poate fi precizat întrucât potrivit raportului de expertiză urmare Hotărârii Adunării Generale profitul anului 2005 fost folosit pentru dezvoltarea societății și pentru acoperirea pierderilor din anii precedenți, astfel că asociații nu au beneficiat de dividende.
Pentru motivele arătate mai sus, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal modificarea în tot a hotărârii atacate și obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 726.684, 2 RON cu titlu de drepturi cuvenite conform cotei de participare la capitalul social de 20 %, iar în subsidiar casarea hotărârii în baza art.312 pct.3 Cod pr.civilă pentru administrarea de noi probe.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că instanța nu a observat că pentru a fi privat de drepturile bănești ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate, administratorul societății a făcut cerere către Sibiu, deși terenul fusese înregistrat în contabilitate, astfel cum rezultă din expertiză și contraexpertiză încă din anul 2001, întocmindu-se un raport de reevaluare de către - SRL.
Se mai arată că instanța a încălcat dispozițiile art.129 aliniat 5 Cod pr.civilă, înlăturând nejustificat și fără o analiză obiectivă a probatoriului, concluziile suplimentului la raportul de expertiză și alegând la întâmplare o variantă.
Reclamantul critică sentința și sub aspectul faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind stabilirea structurii participării la capitalul social al celorlalți asociați, potrivit art.226 alin.2 și alin 1 lit.c din Legea nr.31/1990.
Intimații - SRL, și au solicitat prin concluziile scrise respingerea recursului ca nefondat ( fila 27).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a solicitat prin capătul 2 de cerere din acțiunea formulată să se stabilească structura participării la capitalul social al celorlalți asociați în urma retragerii acestuia.
Potrivit art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990 în situația retragerii asociatului prin hotărâre judecătorească instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.
Stabilirea participării la capitalul social în urma retragerii unui asociat a fost reglementată printr-o dispoziție imperativă de către legiuitor întrucât în lipsa stabilirii participației asociaților rămași în societate aceasta nu poate funcționa prin imposibilitatea votării și adoptării de hotărâri în adunarea generală.
Prin urmare,deși instanța de fond s-a pronunțat asupra celorlalte capete de cerere, dezlegându-le în fapt și drept prin prisma probelor administrate în cauză, omisiunea de a se pronunța asupra participării asociaților rămași în societate echivalează cu " soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului ", astfel că în baza art.312 alin.1 și 5 Cod pr.civilă va fi admis recursul reclamantului cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2688/C/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.- 2 ex.- /25.06.2008
Jud.fond. -
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă