Retragere asociat. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 603/R-
Ședința publică din 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- - JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelanții - reclamanți, domiciliat în Târgu J, str.- din,.11,.6, județul G și domiciliată în Târgu J,-, județul G împotriva sentinței nr. 359/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SRL cu sediul în Târgu J,-, județul G și, domiciliat în Târgu J,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns pentru apelanții - reclamanți avocat, pentru intimata - pârâtă SC ""SRL a răspuns avocat, lipsă fiind intimatul - pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru de 20 lei achitată cu chitanța nr.-/19.05.2009 și a taxei judiciare de timbru de 20 lei achitată cu chitanța nr.11957/19.05.2009și a timbrului judiciar de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei, avocat depune la dosar întâmpinare.
Instanța având în vedere disp.art.84 pr.civ. califică calea de atac ca fiind recurs și nu apel, componența completului de judecată fiind formată din magistrați -, - și.
Apărătorul recurenților lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Apărătorul intimatei, avocat precizează calea de atac ca fiind recursul.
Apărătorul recurenților, avocat susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, depune la dosar note de ședință.
Apărătorul intimatei SC ""SRL, avocat solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, instanța de fond a ales în mod corect varianta VII de lotizare, în ceea ce privește cheltuielile de judecată își rezervă dreptul de a le solicita separat.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.359 din 4 martie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal a fost admisă cererea reclamanților și în contradictoriu cu SC SRL; a fost respins capătul de cerere privind dispunerea retragerii reclamanților, ca rămasă fără obiect; au fost împărțite bunurile, potrivit variantei a 7- Reclamantei bunurile în valoare totală de 3.315.047,10 lei și anume: terenul de 8.070 mp, identificat conform schițelor depuse la fila 275 și 297 dosar, cu o lungime de 127,97 pe latura de Nord vecină cu SC SA, -Inspectoratul de Protecție plantelor, Sud-B-dul - - și lot atribuit SC SRL și Vest- lot atribuit SC SRL (valoare 1.332.034 lei); terenul de 8.104 mp, cu vecinătăți Nord-B-dul - -, - LUKOIL, Sud-zonă CFR și Vest- atribuit lui (valoare 1.337.646,2 lei), gard împrejmuitor în valoare de 924 lei; imobil C9-casă de locuit din cărămidă cu învelitoare din țiglă, în suprafață de 136,6 mp identificată pe schița de la fila 297 (valoare 1.016.609 lei); un apartament cu două camere, - parter, situat în localitatea, jud.G (valoare 5.562 lei); o mașină automată de debitat în valoare de 7.797,1 lei; Jeep cu nr. -, în valoare de 36.176,24 lei; un încărcător hidraulic în valoare de 3.250 lei; un tractor în valoare de 7.215 lei, șopronul C7 cu structură de rezistență metalică și învelitoare din plăci ondulate situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schița de la fila 297 în valoare de 32.028 lei; șopronul C2 cu structură de rezistență metalică și învelitoare din azbociment situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schița de la fila 297 în valoare de 25.349 lei și blocul de locuințe în suprafață de 279 mp situat în Tg-J,-, jud.G, situat pe terenul de 8.104 mp, așa cum este identificat prin schița de la fila 297 dosar, în valoare de 440.504 lei. Reclamanta urmează să primească sultă de 621,10 lei de la societatea pârâtă, în contul sumei de 3.315.659,20 lei ce reprezintă 40% din capitalul social la data de 30.12.2006.
Reclamantului, i-au fost atribuite bunuri în valoare totală de 419.252 lei (varianta 7) și anume: terenul de 2.540 mp cu vecinii: Nord-B-dul - - (DN 66), -lot atribuit lui, Sud-zonă CFR și Vest-, identificat prin schița de la fila 297, în valoare de 419.252,4 lei. Reclamantul va plăti sultă de 24,05 lei către societatea pârâtă, în contul sumei de 419.227,95 lei ce reprezintă 5% din capitalul social la 30.12.2006.
Pârâtei SC SRL, i-au fost atribuite bunuri în valoare de 4.387.352,71 lei și anume: terenul de 13.792 mp, cu vecinii:Nord-SC SA și lotul atribuit lui, - lotul atribuit lui, Sud- dul - - și SC SRL și Vest-SC SA și SC SRL, în valoare de 2.276.508 lei; atelier mecanic în valoare de 453.861 lei situat pe terenul descris mai sus; metalică în valoare de 16.330 lei situat pe terenul descris mai sus; clădire sediu în valoare de 575.103 lei situat pe terenul descris mai sus; grajd împrejmuitor în valoare de 377 lei; hală industrială în valoare de 1.016.609 lei situat pe terenul descris mai sus; gospodărie anexă în valoare de 1.358 lei situat pe terenul descris mai sus; o magazie furaje în valoare de 3.787 lei situat pe terenul descris mai sus și un drum în valoare de 6.486 lei situat pe terenul sus-menționat; două aparate de sudură /, în valoare de câte 3.788,05 lei; un aparat de sudură CV 570 în valoare de 7.391,02 lei; o mașină de găurit în valoare de 1.217,85 lei, un mecanizat oxităiere portabil în valoare de 1.829,33 lei, presă mecanică 6.3 TF în valoare de 2.465,53 lei; o mașină de găurit în valoare de 808,96 lei, o cu nr.- în valoare de 3.457,21 lei, un Ford Mondeo cu nr. - în valoare de 8.664,01 lei, pod rulant în valoare de 455,72 lei și remorcă basculantă în valoare de 948,27 lei. Societatea pârâtă va achita o sultă de 612,10 lei către reclamanta și va primi o sultă de 24,05 lei de la pârâtul, în contul părților sociale în procent de 55% din capitalul social.
De asemenea a fost constatat că schița întocmită de expertul (fila 297 dosar), face parte integrantă din hotărâre.
În fine, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 8.728,08 lei, așa cum a fost precizat la termenul din 18.02.2009, precum și capătul de cerere privind raportarea despăgubirilor susmenționate la contravaloarea părților sociale, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; și a fost dispus ca părțile sociale ale asociaților retrași să fie distribuite celorlalți asociați rămasă în societate, proporțional cu numărul de părți sociale deținute în cadrul societății pârâte, compensând cheltuielile de judecată, rămânând ca să plătească suma de 203,70 lei, iar pârâta SC SRL suma de 2.188,41 lei către reclamanta, cu acest titlu.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 12 mai 2006 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj acțiunea formulată de și prin care au solicitat ca în contradictoriu cu SC SRL Tg.J să se dispună retragerea reclamanților din societatea pârâtă, cu obligarea acesteia la plata contravalorii părților sociale reactualizate prin reevaluare, deținute de reclamant și anume 5%, respectiv 40%; ca și obligarea administratorului societății la plata daunelor materiale produse din culpa sa pentru administrare defectuoasă a societății în cursul anului 2005 și începutul anului 2006; sub motiv că este asociat al societății arătate și că au apărut neînțelegeri între asociați, generate de modul abuziv de gestionare de către administratorul și că relațiile dintre părți s-au deteriorat; că ceilalți asociați și-au dat acordul la retragerea reclamanților însă nu s-a ajuns la o soluție concretă privind plata contravalorii părților sociale.
Tribunalul a mai constatat că pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea primului capăt de cerere, deoarece prin hotărârea AGA nr.34 din 5.06.2006 a fost aprobată retragerea din societate a celor doi reclamanți și că acțiunea în angajarea răspunderii pârâtului este nefondată.
Tribunalul a mai reținut că prin precizarea din 9.06.2006 reclamanții au arătat că solicită realizarea unui partaj în natură, reevaluarea la zi a patrimoniului social și restituirea cotei părți de contribuție proporțional cu procentul părților sociale, cererea fiind reiterată la mai multe termene.
Analizând cererea, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluarea patrimoniului societății, pentru a se verifica legalitatea actelor de administrare a societății de către pârâtul și pentru a face propuneri de lotizare a bunurilor societății.
Tribunalula constatat că expertul a efectuat inițial trei variante de propuneri de lotizare, la care părțile au avut obiecțiuni, ajungându-se ca în final să se facă alte 4 variante de lotizare.
După strămutarea cauzei la Tribunalul Vâlcea au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar cu privire la cererea de retragere s-a invocat excepția lipsei de obiect ca și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin încheierea din 18 februarie 2009,tribunalula admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capetele de cerere privind angajarea răspunderii administratorului, având în vedere dispozițiile art.155 din Legea nr.31/1990; și a fost respinsă excepția inadmisibilității formulării acțiunii de retragere a reclamanților din societate și a prematurității cererii de obligare a societății la plata drepturilor bănești ale reclamanților.
Cu privire la capătul de cerere privind dispunerea retragerii din societate a celor doi reclamanți, prin aceeași încheiere, completată ulterior în considerentele sentinței,tribunalula constatat că reclamanții au fost asociați în cadrul SC SRL Tg.J, alături de, și; că anterior formulării cererii de chemare în judecată ambii reclamanți au depus cerere de retragere din societate și că în concluziile orale reclamanții au solicitat să se constate retragerea acestora din societate și nu dispunerea de către instanță a retragerii acestora, cerere considerată de tribunal a fi inadmisibilă deoarece are valoare de modificare a cererii inițiale, interzisă de dispozițiile art.132 alin.1 Cod pr.civilă. Cu privire la acest capăt de cerere,tribunalula constatat că prin hotărârea AGA nr.34/5.06.2006 a fost aprobată retragerea celor doi reclamanți din societate și că, în consecință, capătul de cerere prin care a fost solicitat să se decidă asupra retragerii din societate, a rămas fără obiect.
Cu privire la capetele doi și trei, relative la angajarea răspunderii administratorilor societății,tribunalula reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă în angajarea răspunderii acestora, o astfel de cerere aparținând societății.
Tribunalula mai constatat că reclamanții - prin apărător - și personal reclamanta, a solicitat plata contravalorii părților sociale și că renunță la cererea de atribuire în natură a bunurilor deoarece nu este de acord cu lotizarea bunurilor; că, părțile nu s-au înțeles cu privire la drepturile asociaților rămași; că, în raportul de expertiza contabilă întocmită de expert a fost stabilită valoarea patrimoniului conform ultimului bilanț aprobat și cotele părți ce se cuvin reclamanților ca și variantele de lotizare fizică a patrimoniului, raport care nu a fost contestat de părți; că, potrivit acestui raport, valoarea capitalului social este de 8.289.148,25 lei, raportat la data de 31.12.2006, dată de referință solicitată de reclamanți potrivit obiectivului propus la fila 149 dosar, în raport de care valoarea cotei părți ce se cuvine asociaților retrași este inferioară celei rezultate din evaluarea capitalului social din data de 30.06.2006; că, relativ la lotizarea bunurilor, inițial reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii părților sociale, ulterior modificând-o, la 10.10.2007 solicitând repartizarea în natură a contravalorii părților sociale, prin atribuirea de teren și construcții; că renunțarea ulterioară la această modalitate de împărțeală este contrară dispozițiilor art.132 Cod pr.civilă, având în vedere că pârâta nu a fost de acord cu această modificare a acțiuni.
Relativ la lotizarea bunurilor,tribunalula reținut că societatea pârâtă înțelege să-și continue activitatea de producție și că, în consecință, pentru realizarea scopului acesteia, nu se poate dispensa de activele societății legată de activitatea sa și, în consecință, propunerea de lotizare ce răspunde acestei nevoi a pârâtei, cât și pretenției reclamantei de a nu fi obligată la plata unei sulte împovărătoare, este varianta șapte (433-434).
Tribunalula considerat că obiecțiunea reclamantei, legată de introducerea imobilului în această variantă, nu este fondată deoarece acest bun se afla în patrimoniul societății la momentul partajării, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr.1621 din 8.03.2007, rămasă irevocabilă, a fost stabilită calitatea de proprietar a societății pârâte asupra acestui bun.
În fine, instanța a decis că părțile sociale ale asociaților retrași vor fi distribuite celorlalți asociați rămași în societate, proporțional cu numărul părților sociale deținute de aceștia și că în temeiul art.276 Cod pr.civilă, cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi compensate parțial, urmând ca reclamantul să plătească 230,76 lei, iar pârâta SC SRL suma de 2188,41 lei, către.
La 22 aprilie 2009, și au declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
1. Se susține că, greșit prima instanță a omologat varianta șapte de lotizare solicitată de societatea pârâtă și că, de asemenea, greșit aceasta a refuzat să acorde reclamantei un drept alternativ asupra patrimoniului societății sub forma echivalentului bănesc sau a unui lot fizic de bunuri. Se mai arată că, în această variantă, i-au fost atribuite reclamantei bunuri litigioase, respectiv clădirea, și că "valoarea lor economică devine redusă prin utilitatea lor practică și concretă".
Apelanții susțin că preferă varianta șase de lotizare.
2. Greșit instanța de fond nu a observat că varianta șapte de lotizare are caracter extrajudiciar, nefiind realizată de expertul, ci de altă persoană fizică autorizată în lucrări de cadastru.
Se susține că instanța face referire în dispozitiv la schița anexă de la fila 297, ca făcând parte din varianta nr.7, însă această schiță anexă a fost întocmită pentru varianta de lotizare nr.1 neatribuită.
3. Greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra modului de plată a părților sociale deținute de apelanții-reclamanți la societatea pârâtă.
La 27 mai 2009, intimata SC SRL a depus întâmpinare, solicitând calificarea apelului ca fiind recurs și că, pe fond, apelul este nefondat deoarece apelanții, după acordarea cuvântului de fond, au solicitat modificarea acțiunii în sensul că dorește plata în bani a contravalorii părților sociale, cerere inadmisibilă, contrară disp.art.132 Cod pr.civilă, ea opunându-se la această modificare. În consecință, cererea de atribuire în bani a cotei de contribuție nu poate fi primită.
Cu privire la critica privind atribuirea bunurilor în varianta șapte de lotizare, intimata arată că apelanții solicită varianta șase, pentru a pune societatea în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea și, în același timp, este în dezacord cu cererea apelantei de a evita obligarea acesteia la o sultă împovărătoare.
La 27 mai 2009, instanța a pus în discuție calificarea căii de atac aplicabilă în speță, având în vedere dispozițiile art.266 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990.
Luând în discuție această excepție, instanța a decis că, în speță, calea de atac este recursul și nu apelul și a trecut la soluționarea cauzei în complet de trei JUDECĂTORI: Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena Molea
Recursul nu este fondat.
1. Nu sunt fondate cele trei critici, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă.
În esență, recurenții critică soluția instanței de fond pentru faptul că nu au fost împărțite bunurile potrivit variantei a șasea care, ar avea avantajul unei repartizări echitabile a bunurilor. Având în vedere că toate criticile vizează, în esență, atribuirea greșită a loturilor sau formarea greșită a acestora, ele vor fi analizate împreună.
Curtea apreciază că rațiunea pentru care instanța de fond a repartizat bunurile în varianta șapte este justă, deoarece, în adevăr, în acest fel se asigură continuarea activității societății, prin repartizarea bunurilor necesare și utile realizării scopului societății și, pe de altă parte, se evită valorile mari ale sultei, corelativ cu respectarea principiului repartizării în natură a bunurilor.
Curtea mai constată că, în speță, au fost efectuate șapte variante de expertiză și că la fiecare dintre acestea părțile au făcut obiecțiuni. În aceste condiții instanța de fond a găsit că, dintre toate acestea varianta a șaptea este preferabilă, având în vedere criteriile arătate mai sus.
Relativ la critica privind alcătuirea variantei șapte cu bunul, care ar fi litigios.
Curtea constată că această critică este nefondată, întrucât bunul nu este litigios, ci, dimpotrivă, a fost decis irevocabil prin sentința civilă nr.1621 din 8 martie 2007, irevocabilă prin decizia nr.1444 din 1 iunie 2007 Tribunalului Gorj, că acest bun face parte din patrimoniul societății.
În consecință, curtea constată că ar fi fost o eroare din partea instanței să omită acest bun, întrucât într-o astfel de variantă s-ar fi realizat doar o împărțeală parțială.
Cu privire la critica privind includerea imobilului în masa de împărțit, fără să se fi făcut o evaluare de către expertul desemnat de instanță în acest proces, instanța de fond întemeindu-se greșit pe evaluarea făcută într-o expertiză extrajudiciară.
Curtea constată că nici această critică nu este fondată, întrucât reclamanții nu au făcut obiecțiuni cu privire la valoarea acestui bun reținută de instanță pe temeiul raportului de expertiză extrajudiciar.
Astfel, la termenul din 10 septembrie 2008 fost depusă completarea la raportul de expertiză care este stabilită varianta a șaptea de lotizare, iar la acest termen a fost solicitată amânarea cauzei, fără să se discute raportul de expertiză.
La termenul următor - 12 noiembrie 2008, reclamanții nu s-au prezentat la instanță. La 3.12.2008 reclamanții au depus note de ședință (18-20 dosar Tribunalul Vâlcea ) în care aceștia au solicitat împărțirea în natură a bunurilor, fără să se facă obiecțiuni la completarea raportului de expertiză cu varianta șapte.
La termenul următor - 3 decembrie 2008 - a fost amânată cauza la cererea pârâtei, reclamanții solicitând chemarea în judecată, în solidar, a societății pârâte cu. Nici la acest termen nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză.
La termenul din 21 ianuarie 2009, pârâții au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, invocându-se "gravele erori în stabilirea contravalorii părților sociale și a drepturilor cuvenite asociaților retrași" la care reclamanții au răspuns că aceste obiecțiuni nu sunt fondate și că "asociații nu au contestat valoarea și nici nu s-au formulat obiecțiuni pe evaluări".
De asemenea, prin notele de ședință depuse de reclamanți pentru termenul din 18.02.2009, aceștia solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârâtă, cu privire la evaluarea bunurilor și la variantele de lotizare (39).
În fine, prin concluziile scrise depuse în ședința de dezbateri, reclamanții susțin că varianta a șaptea ar fi neconvenabilă pentru aceștia, întrucât ar primi un teren cu valoare economică redusă și i-ar fi atribuită clădirea neexpertizată.
Din toate aceste încheieri, note de ședință și precizări, curtea constată că niciodată reclamanții nu au făcut obiecțiuni cu privire la evaluarea imobilului - bloc de locuințe, ci doar au solicitat ca acest imobil să fie atribuit în lotul pârâtei.
În concluzie, nici critica privind soluția instanței de atribuire a blocului de locuințe în lotul reclamanților, întemeindu-se pe o evaluare extrajudiciară, nu este fondată căci niciodată reclamanții nu au făcut obiecțiuni la evaluarea arătată.
Cu privire la refuzul instanței de fond de a obliga pârâta la predarea bunurilor conform variantelor de împărțeală, alternativ cu obligarea acesteia la plata contravalorii bunurilor.
Curtea constată că soluția instanței de fond de a împărți bunurile în natură este justă, întrucât aceasta a fost voința părților. Reclamanții au solicitat inițial plata contravalorii părților sociale, iar ulterior și-au modificat acțiunea prin cererea de împărțire a bunurilor în natură, acceptată tacit de pârâtă prin faptul că nu a ridicat obiecțiuni la această modificare de acțiune. În concluziile pe fond, după intrarea în dezbateri, reclamanții au precizat că, în realitate, ar solicita obligarea pârâtei la împărțeala bunurilor în natură alternativ cu obligarea ei la plata contravalorii bunurilor alocate prin variantele de lotizare.
În concluzie, nici critica arătată nu este fondată, întrucât voința reclamanților a fost aceea de împărțeală a bunurilor în natură, iar revenirea asupra acestei cereri, după intrare în dezbateri pe fond și fără acordul părții adverse, nu mai poate fi luată în considerare, întrucât ar fi contrară disp.art.132 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, domiciliat în Târgu J, str.- din,.11,.6, județul G și domiciliată în Târgu J,-, județul G împotriva sentinței nr. 359/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SC SRL cu sediul în Târgu J,-, județul G și, domiciliat în Târgu J,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.05.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena Molea
