Spete pretentii comerciale. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 62/A-
Ședința publică din 29 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SOCIETATE COOPERATIVĂ, cu sediul în comuna Berbești, județul V, împotriva sentinței nr. 1528/C din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, domiciliați în comuna Berbești, sat Berbești, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Berbești pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 122.565 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului de 464,26 mp. din pct."", pentru perioada februarie 2005 - noiembrie 2007, și la plata unei sumei lunare de 3.830 lei, până la eliberarea efectivă a imobilului și predarea lui către reclamanți.
În motivare s-a arătat că reclamanții sunt proprietarii imobilului teren de 464,26 mp. iar printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pârâta a fost obligată să respecte acest drept, încheindu-se în aplicarea ei și un proces-verbal de predare primire la 16 iunie 2007.
Cum, însă, pe teren se află amplasate construcții deținute de Berbești, reclamanții nu au putut exercita deplina folosință a terenului, încercând astfel un prejudiciu care, în condițiile art.998 din Codul civil, se impune a fi acoperit.
Prin sentința nr.1528/C/2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 146.241,90 lei, reprezentând lipsă de folosință, și 6.988 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele lunare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pârâta a fost obligată să lase reclamanților suprafața de 464,26 mp. a cărei lipsă de folosință a fost evaluată de expertul numit în cauză la valoarea de 146.241,90 lei. Nu a fost reținută susținerea pârâtei în sensul că, între părți ar fi intervenit o convenție de locațiune, întrucât înscrisul prezentat în dovedirea acestei pretenții nu este semnat de reclamanți.
Referitor la cererea de plată a daunelor lunare instanța a apreciat că reclamanții au la dispoziție prevederile art.572 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând ca această cale de atac să fie calificată apel, și în care a susținut următoarele critici:
- reclamanților le-a fost predat imobilul la 14 iunie 2007, așa încât aceștia au dispoziția, posesia și folosința imobilului și nu mai sunt îndreptățiți să primească despăgubiri după această dată;
- la 14 iunie 2007, s-a convenit nu numai predarea imobilului, dar și închirierea acestuia, iar refuzul de a semna ulterior contractul de locațiune este abuziv și manifestarea dorinței de a obține beneficii mai mari prin promovarea unei acțiuni precum cea de față;
- pârâta nu a fost obligată să demoleze construcțiile ce se află pe terenul reclamanților și nu poate să predea suprafața de sub acestea, decât înlăturând aceste bunuri imobile. În aceste condiții, în mod greșit s-a dispus obligarea la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren și nu s-a discutat suplimentul întocmit de expert, care a determinat valoarea pentru terenul ocupat.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință, calea de atac declarată de pârâtă a fost calificată, în condițiile art.84 și 2821Cod pr.civilă, ca fiind apel, reținând că instanța a fost învestită cu soluționarea unor pretenții evaluabile în bani, valoare superioară pragului de 100.000 lei.
Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de obținerea lipsei de folosință, adică de acoperire a prejudiciului pe care reclamanții l-au încercat, prin faptul că nu au putut dispune de un imobil proprietatea lor, drept statornicit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (5-8 și 26-29). Prin această hotărâre pârâta-apelantă a fost obligată să restituie reclamanților-intimați un teren în suprafață de 464,26 mp. reținându-se că aceștia trebuie să se bucure de beneficiul proprietății asupra imobilului.
Temeiul juridic al pretențiilor cu care a fost învestită instanța a fost reprezentat de dispozițiile art.998 Cod civil, pretinzându-se că se impune stabilirea unei răspunderi delictuale determinată de fapta ilicită a pârâtei, care s-a opus exercitării de către reclamanți a dreptului recunoscut.
Această formă de răspundere presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, una dintre acestea fiind fapta ilicită, în speță, împiedicarea proprietarului în exercitarea tuturor prerogativelor dreptului său.
Așa cum se susține în apel, la 14 iunie 2007, între reprezentanții apelantei și intimați s-a încheiat un proces verbal de predare-primire (fila 46-47) având ca obiect imobilul în litigiu, act în care s-a consemnat predarea acestui bun către reclamanți, aceștia semnând, de altfel, la rubrica "am primit".
În acest înscris nu s-a făcut nicio precizare de către semnatari, cu privire la o eventuală predare parțială a bunului, așa încât, singura concluzie care se impune este aceea că reclamanții au intrat în posesia terenului, cu toate construcțiile aflate pe el, precizând expres că renunță la orice act de executare.
În condițiile în care, începând cu 14 iunie 2007, s-a demonstrat că reclamanților le-a fost predat terenul a căror proprietate le fusese recunoscută și nu există dovezi privind împiedicarea acestora la exercitarea tuturor prerogativelor prevăzute de art.480 Cod civil, nu se poate aprecia că cerințele răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite. Nu s-a probat că reclamanții au mai încercat un prejudiciu după data de 14 iunie 2007, când au recunoscut că au primit în posesie și folosință terenul și nici că, pârâta ar fi săvârșit o faptă civilă delictuală de împiedicare la folosirea bunului imobil.
Susținerea apelantei privind existența între părți a unei convenții de locațiune este nedovedită, o astfel de valoare nu poate fi acordată înscrisurilor de la filele 49-57, care nu reprezintă altceva decât exprimarea poziției de către pârâtă, cu privire la intenția acesteia de a încheia un contract de închiriere. Cert este că un astfel de contract nu s-a încheiat, nefiind probat în nici un mod acordul reclamanților în calitate de locatori.
Existența pe teren a unor construcții ce se pretinde că ar fi proprietatea apelantei, este o chestiune ce depășește cadrul procesual actual și pentru care legea română prevede alte dispoziții de natură să eventualele raporturi de obligații, în măsura în care s-ar emite pretenții, de o parte sau alta, cu privire la aceste bunuri.
Reținând că apelanta a săvârșit fapta ilicită, iar reclamanții au încercat prejudiciul determinat de aceasta în perioada februarie 2005 - iunie 2007, urmează a se determina contravaloarea acestuia, potrivit calculului efectuat de expertul numit în cauză. În această ordine de idei se va observa și că, în calea de atac nu s-a contestat acest calcul, decât cu trimitere la suprafața în raport de care el trebuie făcut.
Așa cum s-a arătat mai sus, existența construcțiilor a căror proprietară se pretinde apelanta, nu este de natură aoe xonera pe aceasta de obligația de plată și pentru suprafața de teren de sub construcții, chiar dacă nu a fost obligată la eliberarea efectivă a terenului. Aceasta reprezintă o chestiune de opțiune pentru părți, care au posibilitatea să adopte un anumit comportament, dar, în mod neîndoielnic, proprietarii imobilului trebuiau să aibă posibilitatea de a exercita posesia și folosința asupra totalității acestuia.
Urmează, așadar, ca admițându-se apelul în baza art.296 Cod pr.civilă, să fie modificată sentința în sensul stabilirii daunelor la care sunt îndreptățiți reclamanții numai pentru perioada mai sus menționată, daune în sumă de 94.244,7 lei, cu același titlu.
Văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta SOCIETATE COOPERATIVĂ, cu sediul în comuna Berbești, județul V, împotriva sentinței nr. 1528/C din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, domiciliați în comuna Berbești, sat Berbești, județul V.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâtă la 94.244,7 lei (în loc de 146.241,90 lei) contravaloare lipsă folosință, cu obligarea la plata sumei de 4.701 lei, cheltuieli de judecată, la fond.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimați să plătească pârâtei suma de 1.149 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.GC/18.06.2009
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Polixenia
