Reziliere contract comercial Spete. Decizia 1144/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1144/R-COM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 551 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA SILVICĂ RM., cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin consilier juridic, în baza delegației de la dosar și intimata- reclamantă Direcția Silvică Rm.V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 1,00 lei, precum și a ordinului de plată nr.435/2009, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 1560 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei - pârâte SC SA, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței în sensul de a autoriza pe reclamantă să efectueze lucrările necesare pentru redarea terenurilor apte de împădurire prin accesarea garanției depuse la încheierea contractelor.
Reprezentantul intimatei- reclamante Direcția Silvică Rm.V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă anterior la dosar și susținută oral în ședința publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI VÂLCEA la nr-, reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin Direcția Silvică Vac hemat în judecată pe pârâta SC SA Râmnicu V solicitând instanței să dispună rezilierea contractelor nr. 226/1996 și nr. 197/1998; obligarea pârâtei să redea în stare aptă de împădurit suprafețele de fond forestier ocupate temporar în baza contractelor încheiate, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrările necesare pe cheltuiala pârâtei, prin accesarea garanției depusă de pârâtă în acest scop; obligarea pârâtei la plata sumei de 53.017,50 lei reprezentând chirie pentru terenul folosit precum și actualizarea acestei sume până la data predării terenului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractele susmenționate a transmis în folosință pârâtei mai multe suprafețe de teren proprietate publică a statului însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei pe anii 2005, 2006 și 2007 încetând plățile din anul 2005.
Pârâta prin întâmpinare și prin concluziile reprezentantului a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii în ce privește plata sumei de 30.387,22 lei reprezentând chirie restantă; în ce privește rezilierea contractelor a arătat că acest capăt de cerere a rămas fără de obiect deoarece durata contractelor a expirat; în ce privește restituirea terenurilor pârâta a arătat că acestea au fost retrocedate obștilor de moșneni iar cabanele situate pe terenuri au fost înstrăinate altor persoane.
Prin sentința nr. 551/13 aprilie 2009, TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a dmis în parte cererea formulată de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin Direcția Silvică V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva pârâtei SC SA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 30.387 lei despăgubiri și 2.486 lei cheltuieli de judecată.
A fost de asemenea obligată pârâta să predea reclamantei terenurile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere nr. 226/1996 și 197/1998 în stare aptă de împădurire, fiind respins capătul de cerere privind rezilierea contractelor ca rămas fără de obiect.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin contractele susmenționate reclamanta a transmis pârâtei spre folosință temporară suprafețe de teren din fondul forestier pentru facilitarea folosinței construcțiilor aflate pe respectivele terenuri. În ce privește contractul nr. 226/10 iulie 1996 ( fila 12 dosar) durata acestuia a fost prelungită prin actul adițional aflat la fila 16 dosar până la data de 31 dec. 2005 dată de la care contractul nu a mai fost reînnoit. De asemenea contractul nr. 197/1998 a fost modificat sub aspectul duratei până la data de 31 dec. 2008, durata acestuia expirând în timpul procesului.
S-a reținut astfel că cererea privind rezilierea contractelor a rămas fără obiect.
În ce privește despăgubirile solicitate tribunalul a admis în parte cererea reclamantei, în limita sumei de 30.387 lei determinată prin raportul de expertiză întocmit în cauză în varianta refăcută în funcție de obiecțiunile pârâtei raportate la expirarea duratei contractelor și la înstrăinarea construcțiilor de pe terenuri.
De asemenea a fost admis și capătul de cerere privind predarea terenurilor în stare aptă de împădurire, această cerere a reclamantei avându-și temeiul în dispozițiile art. IV lit. h din contracte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC SA solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacare în sensul de autoriza Direcția Silvică Rm. V să efectueze lucrările necesare pentru redarea terenurilor apte de împădurire prin accesarea garanției depuse de societate la încheierea contractelor.
În motivarea s-a arătat că sentința nu ține seamă de faptul că pârâta nu mai este în măsură să restituie terenurile apte de împădurire, deoarece nu mai este proprietara construcțiilor care se aflau pe terenurile scoase temporar din fondul forestier național din punctele " M" și "Atelier Mecanic ", construcțiile fiind vândute astfel că nu mai pot fi demolate decât de către actualii proprietari.
Se arată că în temeiul Cap.lit. A din Ordinul nr. 58/2003 al garanția este egală cu suma cheltuielilor necesare pentru aducerea terenurilor în condiții apte de împădurire, iar garanția a fost achitată conform contractelor de închiriere, astfel cum a fost recunoscut și de către reclamant.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că contractul pentru transmiterea temporară a terenului nu face referire la construcțiile ridicate pe acesta astfel că un asemenea aspect nu poate fi opus intimatei. Potrivit cap. VIII pct.1 din contract beneficiarul nu poate subînchiria sau concesiona terenul transmis temporar fără acordul prealabil, scris, al deținătorului.
Se susține că terenul a fost transmis temporar pentru folosirea terenurilor ocupate de cabane forestiere și anexe, astfel că dacă aceste cabane au fost vândute scopul contractului nu mai există.
Garanția depusă de pârâtă are valoarea unei garanții pentru respectarea obligațiilor contractuale însă suma este derizorie, nefiind suficientă pentru aducerea terenului în starea aptă de împădurire.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Singura critică adusă sentinței în motivele de recurs are în vedere soluționarea capătului de cerere privind predarea terenurilor în starea aptă de împădurire.
Potrivit contractului pentru transmitere de terenuri forestiere nr.36/1997 (12 și urm.) și actului adițional încheiat (16), pârâta a primit spre folosire temporară terenurile ocupate cu cabane forestiere și anexe, construcțiile nefiind proprietatea deținătorului terenului.
Atât art. III din contract cât și art.1 din actul adițional au în vedere terenuri ocupate de obiectivele menționate în lista anexă.
De asemenea potrivit art. VIII din contract beneficiarul nu poate subînchiria sau concesiona în tot sau în parteterenultransmis fără acordul prealabil scris al deținătorului, fără a se face vorbire despre construcțiile de pe aceste terenuri.
Și deciziile nr. 3/2004 și nr. 7/4 ianuarie 2002 se referă la terenurile menționate în planurile de situație anexate fără a se face mențiune asupra construcțiilor existente.
Potrivit dovezilor de la dosar terenurile forestiere în discuție au intrat în proprietatea unor persoane juridice - obști de moșneni în aplicarea Legii nr.1/2000 modificată și respectiv a unor societăți comerciale conform contractelor de vânzare - cumpărare. Astfel, reclamanta arată în adresa nr.283/24 ianuarie 2007 (76), că diferite suprafețe de teren nu mai sunt în proprietatea sa prin Ocolul silvic și au trecut în proprietatea unor persoane fizice sau juridice. De asemenea, potrivit facturilor de la dosar (73, 74, 78,79) cabana pentru muncitori forestieri " M" și Atelierul mecanic D au fost înstrăinate către SC SRL respectiv către o persoană fizică. De asemenea pentru terenul forestier din pct. "Atelier Mecanic " s-a arătat că a fost formulată revendicare de către astfel că nu se mai poate exercita niciun fel de dispoziție materială asupra acestuia.
Contractul nu a privit construcțiile iar vânzarea construcțiilor de pe teren nu a fost avută în vedere în contractul încheiat astfel că nu se poate susține, că potrivit acestuia vânzarea este interzisă. De asemenea nici schimbarea situației terenurilor urmare a reconstituirii nu a fost avută în vedere la încheierea contractului, ambele putând determina imposibilitatea executării obligației contractuale în discuție, fie determinat de atitudinea debitorului, fie independent de aceasta. Odată înstrăinate construcțiile, demolarea acestora nu mai este posibilă în ceea ce-l privește pe vânzător, construcția aflându-se la dispoziția dobânditorului.
Se va reține că potrivit contractul încheiat (art. IX), pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale beneficiarul datorează despăgubiri și penalități. Rezultă astfel că părțile au avut în vedere ipoteza în care părțile nu-și execută obligațiile contractuale, prevăzând plata de despăgubiri în schimb iar nu executarea silită în natură a obligației contractuale, potrivit art. 1075 rap. la art. 1077.civ. Nepredarea terenului în stare aptă de împădurire reprezintă încălcarea obligației contractuale, care nu mai poate fi însă îndeplinită de debitor. In speță, terenurile afectate de construcții nu mai sunt la dispoziția beneficiarului, datorită vânzării dar și reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea obștilor, astfel că pârâta nu mai este în măsură să-și îndeplinească obligația contractuală, conținutul obligației respective fiind transformat în plata unor despăgubiri corespunzătoare. Chiar în concluziile scrise depuse la dosar (161-162) reclamanta a arătat că despăgubirile au fost evaluate ca fiind chiria pe care ar fi trebuit să o achite pârâta, ceea ce s-a acordat prin sentința atacată iar în cerere a solicitat accesarea garanției pentru a efectua ea însăși lucrările pe cheltuiala debitorului. Nu a precizat însă creditoarea valoarea reprezentând diferența între cuantumul garanției și suma care ar fi necesară pentru efectuarea lucrărilor, afirmația conform căreia garanția nu este suficientă pentru efectuarea lucrărilor nefiind completată cu o cerere de despăgubiri ( 149-150 concluzii scrise), în condițiile art. 132 proc.civ. astfel că cererea sub acest aspect nu poate depăși cuantumul garanției.
Garanția depusă de către societatea pârâtă în conformitate cu prevederile contractului și ale metodologiei (cap. IV pct. A din nr. 58/2003 - Monitorul Oficial nr.115 din 24.02.2003), poate fi utilizată de către reclamant pentru redarea terenurilor în starea aptă de împădurire așa cum de altfel s-a și solicitat în subsidiarul celui de al doilea capăt de cerere, rezultând de aici faptul că reclamanta cunoaște situația terenurilor și faptul că acestea nu se mai află la dispoziția pârâtei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312.proc.civ. instanța va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va înlătura din alin. 3 al dispozitivului sintagma "în stare aptă de împădurire" și va autoriza pe reclamantă să efectueze lucrările necesare pentru redarea terenurilor în stare aptă de împădurire prin accesarea garanței depusă la încheierea contractului, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 551 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DIRECȚIA SILVICĂ RM., cu sediul în Râmnicu V,-, județul
. Modifică sentința în sensul că înlătură din alin3 al dispozitivului sintagma " în stare aptă de împădurire" și autorizează pe reclamantă să efectueze lucrările necesare pentru redarea terenurilor apte de împădurire prin accesarea garanției depuse la încheierea contractelor.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Judecător, Judecător, JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
11.11.2009
Jud fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
