Reziliere contract comercial Spete. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.164
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta- CONS SRLprin reprezentant legal cu sediul în P,-, Județ P, administrator judiciar al pârâtei fiind desemnată-cu sediul în P,-,.37B,.2, județul P, împotriva sentinței nr.1436 pronunțată la 22 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -SRLcu sediul în P, str. -. -., nr. 154,. 3B,. 4, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă - Cons SRL reprezentată de avocat din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, administratorul judiciar al apelantei-pârâte, - prin avocat, în substituirea d-nei avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul București, conform delegației de reprezentare aflată la fila 55 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru apelantă depune la dosar înscrisuri, respectiv extras fișa dosarului nr.11283/2007 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, adresele nr. 76835 din 15.09.2008 și nr. 76836 din 15.09.2008 emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul administratorului judiciar al apelantei și apărătorul intimatei-reclamante declară că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea apelului.
Curtea ia act de susținerile apărătorilor părților, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat pentru apelantă prezintă pe larg motivele ce au fundamentat prezentul apel declarând, în esență, că instanța de fond a soluționat primul capăt de cerere neținând cont de convenția părților, în sensul că trebuia plătit avansul contractului, în speță fiind vorba despre un beneficiar, care, așa cum s-a dovedit, a amăgit antreprenorul cu încheierea unui contract pe care nu a încercat să-l onoreze de îndată ce acesta a fost semnat.
În continuare se arată că societatea pârâtă nu a executat documentația tehnică necesară obținerii autorizației de construire, iar imposibilitatea obținerii autorizației de construire este datorată de faptul că societatea reclamantă nu a dobândit la data încheierii contractului cu apelanta dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor pe care urmau a fi edificate construcțiile.
Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la aspecte vizând valabilitatea convenției încheiate, substituindu-se voinței contractuale a părților, sugerând o polemică abstractă pe tema reciprocității și interdependenței obligațiilor din contractele sinalagmatice, fără suport probatoriu în ceea ce privește prestațiile societății reclamante.
De asemenea, instanța a nesocotit natura și caracterul distinct al contractului de antrepriză în raport cu alte tipuri de contracte numite, sancționând practic, o presupusă încălcare a obligațiilor contractuale din partea pârâtei.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond, respingerea acțiunii.
Pe al doilea capăt de cerere, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii, ca nefondată. Solicită cheltuieli de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat în substituirea d-nei avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii. Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimata-reclamantă arată că susținerile apelantei sunt neîntemeiate și chiar lipsite de suport juridic.
Cu privire la situația penală care are o incidență și în prezenta cauză, ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, dintr-un dosar mult mai larg în care a fost implicată societatea apelantă, dosar în care au fost implicate mai multe firme înșelate, s-a dat o ordonanță de urmărire penală față de asociații de la societatea apelantă strict legat de obiectul prezentei cauze.
În continuare, învederează că apelanta nici până acum nu a făcut dovada înregistrării facturii de 200.000 de euro în contabilitate, de asemenea, instanța de fond a reținut corect că nota de conciliere încheiată la 5.06.2006 nu a reprezentat o modalitate de modificare sau de suspendare a efectului contractului inițial încheiat, ci doar simpla intenție a părților de soluționare amiabilă.
În ceea ce privește clauza stipulată la art.5.1 rezultă că, doar la îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții inserate, executantul se obliga să înceapă lucrările de construcție, ori din interpretarea acesteia, rezultă faptul că executantul avea obligația să pună la dispoziția beneficiarului documentele necesare în vederea obținerii autorizației de construcție, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-
Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - Cons SRL, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului privind execuția lucrărilor de construcții și montaj nr.3 din 8.05.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 8.05.2007, între cele două societăți s-a perfectat acordul menționat, voința reclamantei la încheierea actului fiind determinată de afirmația pârâtei, în sensul că dispune de o linie de credit în valoare de 8.000.000 euro ce putea fi pusă la dispoziția dezvoltătorului imobiliar SRL, până la găsirea unei soluții de finanțare proprie.
A mai arătat reclamanta că la acel moment pârâta a pretins un avans în cuantum de 200.000 Euro, avans ce urma să fie achitat numai în cazul în care plățile urmau să se facă pe faze de execuție conform situațiilor de plată parțiale întocmite pe baza măsurătorilor cantităților de lucrări reale, executate și confirmate de către dirigintele de șantier corelativ cu îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții: predarea amplasamentelor pe baza documentelor puse la dispoziția beneficiarului de către executant.
În continuare a mai susținut reclamanta că pârâta a solicitat inserarea unei clauze în contract și anume valoarea totală a contractului pct. 6.4. întrucât contractul urma să fie cesionat în favoarea băncii finanțatoare BCR și că ulterior a aflat faptul că Cons SRL nu dispunea de o linie de credit aprobată și spera că o astfel de finanțare să-i fie facilitată în considerarea contractului încheiat cu - SRL.
Pe fondul acestei neînțelegeri și față de faptul că - nu a mai avut confirmarea participării asociatului unic, cât și faptului că termenul de predare al caselor era angajat pentru iunie 2007, a precizat reclamanta că a refuzat la plată factura emisă și a transmis la data de 19.06.2006 nota de reziliere a contractului în cauză, notificând rezilierea contractului ca urmare a imposibilității realizării obiectului, indicând și motivele pentru care nu a înțeles să achite avansul stabilit.
Reclamanta a învederat că prin acea notă de reziliere și- manifestat disponibilitatea de a achita contravaloarea proiectării și a plaselor de sârmă comandate în vederea deschiderii amplasamentului, însă nici până în prezent nu i-a comunicat prețul acestora.
În continuare, se susține de către reclamantă că, ulterior, au întreprins o serie de demersuri, discuții, negocieri, prin care a fost asigurată de către pârâtă de bunele intenții și de faptul că avea să folosească așa-zisa finanțare, în vederea începerii lucrărilor, fapt în urma căruia a fost transmisă adresa înregistrată sub nr. 22 din 23.05.2007, prin care au fost punctate următoarele condiții stabilite de comun acord: începerea lucrărilor nu va mai fi condiționată de plata avansului, factura urmând să fie anulată, iar începerea lucrărilor urma a se face numai în cazul obținerii unei finanțări prin BCR P, caz în care - SRL era dispusă să instituie o garanție reală imobiliară asupra terenurilor aflate în proprietatea sa.
În acest sens, a mai arătat reclamanta, că la data de 05.06.2006 s-a încheiat o notă de conciliere stabilindu-se de principiu liniile unei viitoare colaborări, părțile convenind sub condiție suspensivă a intrării în vigoare a actului preconizat, garantarea avansului cu ipoteca, fapt ce ar fi facilitat obținerea finanțării, ipoteca fiind o garanție suficientă și îndestulătoare pentru orice instituție de credit, iar după îndeplinirea condiției suspensive, potrivit înțelegerii părților, urmau să-și producă efectele și celelalte prevederi, toate acestea sub forma unui act adițional, care însă nu a mai fost încheiat, întrucât toate acțiunile în justiție formulate de pârâtă au blocat accesul reclamantei la orice fel de finanțare internă până în luna decembrie 2006.
În considerarea faptului că la acest moment - SRL derulează relații comerciale cu un alt antreprenor, proiectul fiind finalizat, cât și faptului că între părți nu mai pot exista relații comerciale, contractul nemaiavând obiect, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În conformitate cu disp. art. 115 și 119 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, rezilierea contractului nr. 3 din 08.05.2006 din culpa reclamantei, obligarea reclamantei pârâte la plata daunelor -interese constând în prejudiciul cauzat societății pârâte, peste cuantumul sumei de 200.000 Euro +TVA, ce reprezintă avans contractual, cât și obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a arătat că din analiza clauzelor contractului nr. 3 din 08.05.2006, rezultă că părțile se află în prezența unei antreprize care presupune plata unui avans contractual și plăți parțiale în funcție de evoluția lucrărilor, precum și criteriu de determinare a prețului total al antreprizei, antreprenorul fiind obligat și îndreptățit în același timp să efectueze lucrările pregătitoare punerii în opera materialelor achiziționate și pregătite în acest scop, să-și mobilizeze resursele umane apte să susțină efortul asumat și termenul de execuție.
A susținut pârâta -reclamantă că în teren lucrările trebuiau începute după predarea amplasamentelor, iar lucrările supuse regimului autorizării puteau fi începute numai după obținerea de către beneficiar a autorizației de construire.
În continuare, a susținut pârâta -reclamantă că prin contract reclamanta -pârâtă s-a obligat să achite un avans în valoare de 200.000 Euro, în termen de 10 zile de la semnarea contractului, începerea efectivă a lucrărilor fiind condiționată de plata acestui avans, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o rezervându-și, conform notei de conciliere din 05.06.2007, un termen de 3 luni pentru a reglementa acest aspect, fapt ce a confirmat încă o dată că relațiile contractuale sunt și rămân în vigoare.
În lipsa stabilirii unor modalități de reglementare a situației financiare dintre părți, după termenul de 3 luni după data semnării notei de conciliere, obligația de plată a avansului de 200.000 Euro +TVA devenea certă, lichidă și exigibilă, condiții în care a precizat pârâta-reclamantă că a solicitat instanței de judecată emiterea unei somații de plată privind obligarea la plata sumei mai sus amintite cu titlu de avans contractual.
A precizat pârâta-reclamantă că reclamanta-pârâtă se face vinovată de neexecutarea contractului, susținând fără temei că nu a putut solicita autorizațiile de construire, deoarece executantul nu ar fi întocmit și predat documentațiile tehnice, dar recunoaște că de fapt lucrările de proiectare au fost comandate unui alt proiectant, că nu putea fi respectat termenul de finalizare a lucrărilor, dar nici nu a încercat să dea în primire amplasamentul unde urmau să fie edificate casele, încheind cu o altă firmă contractul de antrepriză, anterior încetării efectelor contractului a cărui reziliere se cere și fără reglementarea obligațiilor de plată pe care le avea față de executantul contractului inițial.
Față de aceste aspecte, apreciat pârâta-reclamantă că reclamanta-pârâtă nu poate solicita rezilierea contractului, îndreptățită să solicite desființarea contractului cu daune-interese fiind doar - Cons SRL.
S-a susținut de către pârâta-reclamantă că în afara avansului contractual de 200.000 mai solicită peste acest cuantum cu titlu de daune -interese, diferența valorică dintre efortul financiar făcut pentru serviciile și furniturile destinate reclamantei -pârâte și avansul de 200.000 Euro +TVA, la care deja a fost obligată reclamanta, cât și profitul neobținut ca urmare a rezilierii contractului din culpa reclamantei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.1436/22.10.2007, prin care a admis acțiunea completată și a dispus rezilierea contractului privind executarea lucrărilor de construcție-montaj nr.3/8.05.2006, încheiat între reclamantă, în calitate de beneficiară și pârâtă în calitate de executant. Prin această sentință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei extrasul de cont confirmat pentru suma acceptată, iar în cazul constatării de diferențe, să anexeze notă explicativă cuprinzând obiecțiile sale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în considerente că între părți s-a încheiat la 8.05.2006 contractul nr.3 privind execuția lucrărilor de construcții montaj, prin care executantul se obliga să construiască beneficiarului un ansamblu rezidențial compus din 24 de case pe terenul situat în, conform celor 4 modele proiectate de reclamantă.
Conform art. 5.1. din contract, executantul se obliga să înceapă lucrările de construcție în următoarele condiții: plata unui avans de 200.000 euro în termen de 10 zile de la data semnării contractului, predarea amplasamentelor pe bază de proces verbal cu menționarea utilităților puse la dispoziție de executant și obținerea autorizației de construcție pe baza documentației puse la dispoziția beneficiarului de către executant.
Aceste dispoziții contractuale nu au fost respectate, motiv pentru care la 19.05.2006 reclamanta a comunicat pârâtei intenția de reziliere a contractului.
Față de cuprinsul clauzelor contractului, instanța a reținut că nerespectarea acestora se datorează culpei pârâtei, care nu a pus la dispoziția reclamantei documentele necesare obținerii autorizației de construire, ca o condiție esențială și premergătoare îndeplinirii în mod succesiv a celorlalte obligații reciproce asumate de beneficiar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în culpa sa neîndeplinirea obligațiilor de a înainta documentația necesară obținerii autorizației de construcție, dar a ignorat faptul că la data scadenței acestei obligații și reclamanta trebuia să plătească avansul contractual.
Imposibilitatea obținerii autorizației de construire este datorată, în opinia apelantei, faptului că societatea reclamantă nu dobândise la data încheierii contractului, dreptul de proprietate asupra tuturor suprafețelor de teren, pe care urmau să fie edificate construcțiile.
A treia critică se referă la faptul că instanța nu a luat în seamă succesiunea firească a operațiunilor care se derulează în orice contract de antrepriză, reținând în favoarea reclamantei nepredarea proiectelor tehnice, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă în acest sens la dosar.
Apelanta susține că, deși instanța nu a fost investită să verifice aspectele legate de valabilitatea convenției încheiate, aceasta se substituie voinței contractuale a părților, fără administrarea vreunui probatoriu.
A cincia critică invocă nesocotirea naturii și caracterului distinct al contractului de antrepriză de către prima instanță, în raport cu alte tipuri de contracte.
Ultimele aspecte înverderate de apelantă evidențiază faptul că instanța a dat câștig de cauză pe fondul nerespectării niciuneia dintre obligațiile asumate de aceasta și că și-a depășit competențele în ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea extrasului de cont în contextul în care această procedură evoluează într-un alt cadru legal.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că soluția primei instanțe este legală și dovedită cu probele administrate în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât, cum a reținut în mod corect și prima instanță, obligația achitării avansului contractual era subsecventă aceleia a înmânării documentației tehnice necesare obținerii autorizației de construire și cum apelanta nu a făcut nicio dovadă sub aspectul îndeplinirii obligațiilor sale, nu poate susține că nici reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, privind plata avansului.
Cea de a doua critică este nefondată, întrucât predarea amplasamentelor pe bază de proces verbal de predare-primire se realiza tot după obținerea autorizației de construire, care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost obținută datorită culpei apelantei.
Instanța de fond a avut în vedere succesiunea derulării raporturilor contractuale dintre părți atunci când a pronunțat sentința atacată, sens în care, Curtea va respinge ca nefondată susținerea apelantei privind neurmărirea etapelor contractuale și ordinea firească a derulării obligațiilor contractuale.
Instanța de apel va respinge afirmațiile apelantei vizând substituirea primei instanțe voinței părților, atâta timp cât în considerentele sentinței au fost atent analizate toate etapele legate de obligațiile reciproce ale părților. De asemenea, instanța a stabilit în mod corect natura juridică a contractului, fără a face vreo confuzie cu alte tipuri de contracte, cum încearcă să sugereze pârâta. Instanța de fond a respectat limitele legale ale competenței procedurale în ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea extrasului de cont, ca fiind o etapă subsidiară rezilierii contractului. Apelanta nu poate susține în nici un caz că i-au fost prejudiciate interesele, atâta timp cât are o culpă proprie în neexecutarea contractului.
În consecință, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - CONS SRL prin reprezentant legal cu sediul în P,-, Județ P, administrator judiciar al pârâtei fiind desemnată-cu sediul în P,-,.37B,.2, județul P, împotriva sentinței nr.1436 pronunțată la 22 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -SRLcu sediul în P, str. -. -., nr. 154,. 3B,. 4, Județ P, ca nefondat.
Ia act de declarația intimatei că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.
Președinte, Judecător,
G - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
5 ex./10.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena
