Reziliere contract comercial Spete. Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1641
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamanta, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul de avocatură din Târgoviște,--4,.1, județul D și pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, str. -, județul D, împotriva sentinței nr.142/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Recursul declarat de reclamanta este timbrat cu 1.489 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- și timbre judiciare în cuantum de 5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D este timbrat cu 1.769,41 lei conform ordinului de plată nr.1008/17.09.2009 și timbre judiciare în cuantum de 5 lei,care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D și recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, reprezentată de consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru apelanta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D depune la dosarul cauzei timbre judiciare în cuantum de 4 lei.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, precizează că la termenul anterior de judecată a solicitat repunerea în termenul de recurs față de împrejurarea că s-a recalificat calea de atac din apel în recurs.
Susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, astfel că motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul pot fi depuse până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, apreciază că cererea este întemeiată și se impune repunerea sa în termenul de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-pârâtă, întrucât potrivit dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Susține că orice cale de atac este una legală, în speța de față aceasta este prevăzută de art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv recursul, în termen de 15 zile de la comunicare, autorul cererii este o instituție publică ce emite acte administrative și aceasta nu poate crede că apelul este calea de atac.
De asemenea, precizează că potrivit prevederilor art.287 alin.2 Cod procedură civilă, apelul poate fi motivat până la prima zi de înfățișare la care părțile legal citate pot pune concluzii, ori la termenul anterior era cel de-al doilea termen și nu primul termen de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, precizează că primul termen de judecată este cel în care părțile pot pune concluzii, considerând că termenul de judecată din data de 9 octombrie 2009 a fost primul termen de judecată întrucât la cel din 18 septembrie 2009 activitatea judiciară a fost restrânsă prin amânarea tuturor cauzelor, datorită protestului magistraților.
Curtea admite cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, având în vedere, pe de o parte că prima instanță a calificat greșit calea de atac ca fiind apelul, iar pe de altă parte că la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2009 s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea și, respectiv, combaterea recursurilor.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei.
Susține că soluția tribunalului se află într-un evident dezacord cu probele administrate în cauză, judecătorul fondului acordând preferință susținerilor intimatei, fără a proceda la o analiză în concret a probatoriului său, întrucât a tranșat litigiul într-o manieră subiectivă, deoarece în pofida materialului său probator de o întindere considerabilă, filele 160-229 ale dosarului de fond, poate insera afirmații de genul "în ceea ce privește toate aceste constatări, instanța reține că acestea au fost dovedite de către pârâtă prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv referate, informări, declarații, iar reclamanta nu a făcut nicio probă contra acestora".
În aceste condiții, recurenta-reclamantă susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
În privința capătului de cerere referitor la anularea deciziei de reziliere unilaterală a contractului de concesiune, susține că față de argumentele expuse în răspunsul la întâmpinare, aflat la filele 155-159 ale dosarului, se poate observa că singura parte a contractului de concesiune ce se face vinovată de nerespectarea obligațiilor contractuale, este chiar instituția intimată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumelor restante cuvenite pentru prestarea activităților sanitar-veterinare efectuate în perioada 2007-2008, apreciază că instanța de fond, ca o consecință greșitei soluționări a primului petit, s-a pronunțat în mod eronat acordându-se drepturile cuvenite numai parțial, în limita a 25.442 lei, iar nu corespunzător întinderii reale a acestora, respectiv 57.610 lei cât s-a constatat în baza raportului de expertiză.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării dispoziției de reziliere unilaterală a contractului de concesiune și obligarea intimatei la plata întregii sume datorate, respectiv 57.610 lei, precum și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de reziliere atacate.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei.
În ceea ce privește suma de 57.610 lei solicitată de reclamantă și care ar reprezenta întinderea pretențiilor acesteia, precizează că această sumă nu poate fi plătită decât în anumite condiții, prevăzute expres în contractul de concesiune nr.1942/01.09.1999.
Susține că potrivit art.7 alin.7 din contractul de concesiune nr.1942/01.09.1999 medicul concesionar trebuie să efectueze lunar activitatea de vaccinare, fiind obligat să întocmească lunar decontul justificativ pentru încasarea manoperei efectuate pentru activitatea sanitară veterinară de interes public național, avizat de către medicul zonal, apoi depus pentru aprobare și decontare la Direcția Sanitară Veterinară județeană.
Precizează că tabelele de vaccinare nu ajung nici la medicul zonal și nici la Direcția Sanitară Veterinară județeană, ci rămân la medicul veterinar.
De asemenea, susține că potrivit Ordinului nr.292/2006, vaccinarea contra pestei porcine clasice se efectuează pe un anumit model de tabel, expres prevăzut de lege, ori recurenta-reclamantă a folosit alte tabele de format vechi, pe care nu apar înscrise date esențiale precum denumirea vaccinului, codul exploatației, categorii de porcine și porcii nevaccinați.
Susține că recurenta-pârâtă nu poate plăti acțiuni executate atipic, pentru care nu s-au întocmit și depus deconturi justificative avizate de către medicul veterinar zonal sau vaccinări transpuse pe tabele cu alt format decât prevede legea, cu atât mai mult cu cât sunt fonduri bugetare, iar în cazul pestei porcine J din plata acțiunilor este suportată din fondurile Uniunii Europene, care nu acceptă abateri de la normele legale.
Arată recurenta că pentru vaccinarea de caprine, ovine și bovine pentru anul 2007 recurenta-reclamantă a primit deja remunerația cuvenită.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul nereținerii în culpa sa a vreunei obligații către, precum și exonerarea sa de plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, precizează că nu a primit bani pentru munca prestată în 2 ani, fiind vătămată în drepturile sale.
Solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă ca nefondat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, solicită respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 16.05.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D, solicitând să se constate netemeinică și nelegală rezilierea unilaterală a contractului de concesiune, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata sumelor restante cuvenite pentru prestarea activităților sanitar veterinare efectuate în perioada 2007-2008 până la data rezilierii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat în 1999 contractul de concesiune nr.1492/1999 având ca obiect activitatea sanitar veterinară de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitar - Veterinare, județul D, iar pe perioada derulării contractului dar mai ales în perioada 2007-2008 pârâta nu a asigurat la timp cele necesare desfășurării în bune condiții a activității. De asemenea în anul 2007, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul cadru de servicii nr.115 iar ulterior actul adițional nr.1 prin care se obliga la prestarea activităților menționate în art.4 până la 31.12.2007 și prelungită ulterior prin actul adițional până la 30.04.2008.
A mai arătat reclamanta că motivele invocate de pârâtă nu reflectă realitatea, întrucât aceasta și-a îndeplinit obligațiile în măsura în care pârâta i-a asigurat logistica necesară.
Pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dad epus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, arătând că urmare a controlului efectuat s-au descoperit grave nereguli în ceea ce privește activitatea acesteia, iar susținerile acesteia cu privire la faptul că nu a primit formulare și crotalii în anul 2007 nu este adevărată, aceasta primind mai multe carnete cu formulare conform înscrisurilor depuse la dosar precum și crotalii.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a depus deconturi și documente justificative ale activității sale pentru vaccinare pestă porci 2007-2008, caprine, ovine și bovine pentru 2007-2008.
În cauză s-a dispus la cererea reclamantei efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv constatarea, pe baza actelor de la dosar, a sumelor pe care pârâta trebuie să le achite acesteia, din concluziile expertului rezultând că întinderea exactă a pretențiilor reclamantei în funcție de deconturile justificative și pe care pârâta le are de achitat în perioada 2007-2008 este de 57610 lei din care 25442 lei sunt semnate și de către medicul veterinar oficial.
În urma analizării probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat sentința nr.142/05 martie 2009, prin care a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la 25.442 lei către reclamantă și la 2.393 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.15 din OG nr.42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare medicii veterinari de liberă practică au obligațiile prevăzute la art.13, precum și cele ce rezultă din contractele pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare publice, încheiate cu direcțiile sanitar-veterinare, text de lege aplicabil și activității desfășurate de reclamantă.
Tribunalul a reținut că reclamanta a încheiat în 1999 contractul de concesiune nr.1492/1999 având ca obiect activitatea sanitar veterinară de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitar - Veterinare, județul D, iar în anul 2007, reclamanta a încheiat cu pârâta contractul cadru de servicii nr.115 iar ulterior actul adițional nr.1 prin care se obliga la prestarea activităților menționate în art.4 până la data de 31.12.2007, respectiv până la 30.04.2008.
A reținut tribunalul că în urma controlului efectuat la reclamantă de către pârâtă, s-au constatat o serie de nereguli în activitatea desfășurată de reclamantă, constând în faptul că reclamanta nu a început acțiunea de vaccinare la păsări la termen conform Ordinului nr.4/2008 și nu a desemnat un înlocuitor, acțiunile de vaccinare au fost realizate cu întârziere, tabelele de vaccinare nu cuprind întregul efectiv de animale, spațiul în care își desfășoară activitatea este impropriu și neigienizat, refuzul de a pune la dispoziția pârâtei documentele solicitate pentru clarificarea situației din teritoriu, nedepunerea listelor de inventariere pentru anul 2007 și nedepunerea documentelor justificative și a deconturilor. Toate aceste nereguli au fost dovedite de pârâtă prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv, referate, informări, declarații, iar reclamanta nu a făcut nici o probă contra acestora.
Cu privire la contractul de concesiune nr.1492/1999 tribunalul a constatat că prin art.VI din actul adițional încheiat la acest contract la 28.01.2003, s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV potrivit căruia în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără intervenția instanței. Tribunalul a constatat că prin Dispoziția nr.68 din 15.04.2008, pârâta a făcut în mod legal și corect aplicarea acestui pact comisoriu expres de gradul 4 stabilind rezilierea contractului pentru neexecutarea obligațiilor de către reclamantă, motiv pentru care tribunalul a respins cererea de constatare a nelegalității acestei rezilieri de plin drept.
Referitor la contractul de servicii, tribunalul a constatat că acesta a încetat în aprilie 2008 la termen.
Având în vedere dispozițiile contractelor amintite mai sus, tribunalul a constatat că reclamanta a depus cu întârziere unele documente justificative și deconturi pentru activitățile efectuate, însă aceste întârzieri nu pot să lipsească pe reclamantă de plata serviciilor efectuate. În ceea ce privește contravaloarea acestor servicii, tribunalul a reținut că potrivit legii, toate aceste documente justificative și deconturi pentru a putea fi plătite de către pârâtă trebuie să poarte viza medicului veterinar zonal așa cum prevede Ordinul nr.5/2005 al, numai acestea putând fi achitate de către pârâtă, restul sumelor cuprinse în documente ce nu poartă această viză și care au stat la reclamantă fără a fi depuse la pârâtă neputând a fi acordate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
În ședința publică din data de 9 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Curtea a recalificat calea de atac din apel în recurs, iar în ședința publică din data de 20 noiembrie 2009 a admis cererea recurentei-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D de repunere în termenul de recurs, pentru considerentele menționate în practicaua prezentei hotărâri.
În recursul său, recurenta-reclamantă critică hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304 Cod procedură civilă.
Susține recurenta-reclamată că soluția tribunalului se află într-un evident dezacord cu probele administrate în cauză, judecătorul fondului acordând preferință susținerilor intimatei fără a proceda la o analiză în concret a probatoriului său. Astfel, în ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de reziliere unilaterală a contractului de concesiune, singura parte vinovată de nerespectarea obligațiilor contractuale este chiar intimata. În privința capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata sumelor restante cuvenite pentru prestarea activităților sanitar-veterinare efectuate în perioada 2007-2008, recurenta-reclamantă apreciază că instanța, ca o consecință a greșitei soluționări a primului petit, s-a pronunțat în mod eronat acordându-i drepturile cuvenite numai parțial, în limita a 25.442 lei, iar nu corespunzător întinderii reale a acestora, respectiv 57.610 lei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a procedat în mod greșit la preluarea și interpretarea concluziilor raportului de expertiză, nesesizând distincția între "noțiunea de medic veterinar zonal" și "medic veterinar oficial".
Precizează recurenta-reclamantă că din lecturarea conținutului raportului de expertiză rezultă fără dubiu că toate documentele justificative pentru suma de 57610 RON poartă viza medicului zonal.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării dispoziției de reziliere unilaterală a contractului de concesiune, obligarea intimatei la plata întregii sume datorate, respectiv 57.610 lei, astfel cum s-a reținut și în concluziile raportului de expertiză, precum și repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de reziliere atacate.
În recursul său, recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D critică hotărârea pronunțată de instanța de fond pentru motive de nelegalitate, susținând că sentința atacată nu este motivată conform legii, respectiv nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În acest sens, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamantă obligând pârâta la plata sumei de 25.442 lei și a cheltuielilor de judecată, fără însă a arăta care sunt documentele de la dosarul cauzei ce au stat la baza acestei hotărâri și nu a motivat în drept obligarea pârâtei la plata sumei de 25.442 lei, prin aceasta privând-o practic de posibilitatea de a arăta care înscrisuri depuse la dosar de reclamantă au fost reținute în motivarea sentinței și care nu.
Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a reținut erorile din raportul de expertiză întocmit în cauză, permițând astfel menținerea unei situații neclare, care a influențat probatoriile depuse la dosar.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei de reziliere a contractului de concesiune nr.1942/01.09.19699, recurenta-pârâtă susține că aceasta a avut loc ca urmare a aplicării de către pârâtă a prevederilor art.VI din actul adițional la contract, încheiat la data de 28.01.2003, precum și a art.11.3 din contractul de servicii nr.115/2007, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Referitor la obligarea la plata sumei de 25.442 lei, recurenta-pârâtă susține că această sumă a fost preluată în mod eronat din raportul de expertiză. Astfel, în ceea ce privește vaccinarea porcilor - campanie toamnă 2007, recurenta-pârâtă menționează că recurenta-reclamantă nu a depus la sediul D decontul justificativ semnat și avizat de către medicul veterinar zonal.
Susține că potrivit art.7 alin.7 din contractul de concesiune nr.1942/01.09.1999 concesionarul este obligat să întocmească lunar decontul justificativ pentru încasarea manoperei efectuate pentru activitatea sanitară veterinară de interes public național, avizat de către medicul veterinar al Circumscripției Sanitare Veterinare Zonale, depus pentru aprobare și decontare la Direcția Sanitară Veterinară Județeană, însă instanța de fond nu a observat faptul că în raportul de expertiză, la pct.2, cap.II de la fila 3, se precizează faptul că vaccinarea porcine-campanie toamnă 2007fără semnătura medicului veterinar oficial, această afirmație a expertului contrazicându-se cu cea din cap.III - Concluzii din Raport, în care expertul menționează că întinderea pretențiilor reclamantei în funcție de deconturile justificative este de 57.610 lei, din care 25.442 lei sunt semnate și de către medicul veterinar oficial.
Mai mult, susține recurenta-pârâtă, instanța de fond și-a depășit atribuțiile cu care a fost investită, respectiv a stabilit că deși reclamanta a depus cu întârziere unele deconturi și documente justificative, aceste întârzieri nu pot să lipsească pe reclamantă de plata serviciilor efectuate, modificând astfel, prin interpretarea sa, prevederile legale și contractuale prin care se stabilește faptul că medicul concesionar este obligat să depună lunar decontul justificativ avizat de către medicul veterinar zonal, acesta fiind documentul în baza căruia se poate efectua plata, existența unor tabele de vaccinare care se păstrează la medicul concesionar neavând relevanță sub aspectul plății.
Arată recurenta-pârâtă că potrivit Ordinului nr.292/2006, vaccinarea contra pestei porcine clasice se efectuează pe un anumit model de tabel, expres prevăzut de lege, ori recurenta-reclamantă a folosit alte tabele de format vechi, pe care nu apar înscrise date esențiale precum denumirea vaccinului, codul exploatației, categorii de porcine și porcii nevaccinați.
Susține că recurenta-pârâtă nu poate plăti acțiuni executate atipic, pentru care nu s-au întocmit și depus deconturi justificative avizate de către medicul veterinar zonal sau vaccinări transpuse pe tabele cu alt format decât prevede legea, cu atât mai mult cu cât sunt fonduri bugetare, iar în cazul pestei porcine J din plata acțiunilor este suportată din fondurile Uniunii Europene, care nu acceptă abateri de la normele legale.
Precizează recurenta-pârâtă că pentru vaccinarea de caprine, ovine și bovine pentru anul 2007 recurenta-reclamantă a primit deja remunerația cuvenită.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul nereținerii în culpa sa a vreunei obligații către, precum și exonerarea sa de plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata că recursurile sunt nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Între recurenta-reclamantă, în calitate de concesionar, și Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent, s-a încheiat contractul de concesionare nr. 1942 din 01.09.1999, pe o durată de 15 ani, având ca obiect activități sanitare veterinare de interes public național din cadrul Circumscripției sanitar-veterinare, județul
La data de 28.01.2003, s-a încheiat actul adițional la acest contract, prin care Agenția Domeniilor Statului a preluat toate drepturile și obligațiile concedentului și prin care a fost modificat art. 9 lit.i din contract, referitor la rezilierea contractului, menționându-se faptul că, în cazurile în care concesionarul nu își execută obligațiile contractuale, contractul se consideră reziliat de plin drept. Această măsură poate fi dispusă de îndată, în scris către concesionar, contractul încetând de drept, fără să mai fie necesar a se adresa justiției.
Părțile au mai încheiat succesiv actele adiționale nr. 3 din 25.03.2006, nr. 4 din 01.09.2006, nr.5 din 29.12.2006, prin care au modificat diverse clauze contractuale.
La data de 02.07.2007, între Direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor D și recurenta-reclamantă s-a încheiat contractul de servicii nr.115, prin care aceasta din urmă se obliga să presteze, în principal, servicii de identificare și înregistrare a animalelor și a mișcării acestora pe teritoriul Circumscripției Sanitar-Veterinare de Asistență, județul Durata contractului a fost prevăzută pentru 6 luni, până la data de 31.12.2007, fiind prelungită prin act adițional până la 30.04.2008.
În urma unui control efectuat de către recurenta-pârâtă, ale cărui constatări și concluzii sunt consemnate în procesul verbal de constatare nr. 1994 din 28.02.2008, aceasta a emis dispoziția nr. 68 din 15.04.2008, prin care a dispus rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. 1942 din 01.09.1999, începând cu data de 15.04.2008.
Motivele pentru care s-a dispus rezilierea contractului au fost menționate de către pârâtă în cuprinsul dispoziției, și anume: nerealizarea corespunzătoare a acțiunilor sanitare veterinare de interes public care fac obiectul contractului de concesiune; imposibilitatea realizării obiectivelor urmărite de concedent prevăzute la art.1 alin.2 lit. a,b,c și d din contract; nerespectarea prevederilor art.7 pct.6 din contract referitoare la respectarea standardelor de calitate a acțiunilor publice prestate pentru realizarea acțiunilor sanitar-veterinare la termenele prevăzute în Programul strategic, realizarea unui status imunitar foarte bun sau corespunzător, cuprinderea în acțiunile de supraveghere și profilaxie a întregului efectiv de animale conform planului cifric; nerespectarea prevederilor art. 7 pct.17 referitoare la obligativitatea întocmirii evidențelor tehnice și financiar contabile conform prevederilor legale și nerespectarea art.4 și 9 din contractul de servicii nr. 115 din 02.07.2007.
Această dispoziție a fost contestată de către recurenta-reclamantă, pe considerentul că intimata este cea care nu a asigurat la timp cele necesare desfășurării în bune condiții a activității și nu a răspuns numeroaselor cereri și referate trimise.
Totodată, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumelor restante cuvenite pentru prestarea activităților sanitar-veterinare efectuate în perioada 2007-2008, până la data rezilierii contractului de concesiune.
Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat rezilierea de drept a contractului de concesiune și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.442 lei contravaloarea serviciilor medicale veterinare prestate.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin art. 9 lit. i din contractul de concesiune, astfel cum a fost modificat prin act adițional, părțile au stipulat un pact comisoriu expres de gradul IV, potrivit căruia, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, contractul este reziliat de drept, fără a fi necesară intervenția instanței de judecată.
acestui pact comisoriu este faptul că părțile înțeleg să desființeze contractul încheiat de drept, instanța de judecată neavând posibilitatea de apreciere nici asupra nerespectării obligațiilor contractuale de către părți și nici asupra oportunității rezilierii. În prezența unui asemenea pact comisoriu expres, instanța de judecată este chemată exclusiv să constate rezilierea de drept a contractului.
În acest context, susținerile recurentei-reclamante cu privire la neanalizarea, de către instanța de fond, a probelor administrate, nu pot fi reținute, judecătorul fondului neputând face aprecieri cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către reclamantă, în condițiile existenței pactului comisoriu expres de gradul IV.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la obligarea intimatei la plata parțială a sumelor restante, Curtea reține faptul că, potrivit art. 7 alin.7 din contractul de concesiune nr. 1942 din 01.09.1999, concesionarului îi revenea obligația de a întocmi lunar decontul justificativ pentru încasarea manoperei efectuate pentru activitatea sanitară veterinară de interes public național, decont justificativ ce trebuia avizat de către medicul veterinar al Circumscripției Sanitare Veterinare Zonale.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, care menționează faptul că numai suma de 25.442 lei din totalul de 57610 lei este justificată de deconturi semnate de către medicul veterinar oficial. Este lipsită de relevanță, sub acest aspect, împrejurarea că procesele verbale centralizatoare privind înregistrarea zilnică a vaccinării de necesitate sunt semnate de medicul zonal, aceste procese verbale neavând semnificația unor deconturi justificative în sens financiar-contabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D, Curtea constată că și acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate constituie critici aduse raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul. Verificând încheierea de ședință din data de 5 martie 2009, Curtea constată că pârâta, prin consilierul juridic, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, achiesând la concluziile acestuia. În condițiile în care pârâta avea nemulțumiri legate de concluziile acelui raport de expertiză, avea posibilitatea de a le invoca în fața instanței de fond și nu direct în fața instanței de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul de avocatură din Târgoviște,--4,.1, județul D și pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în Târgoviște, str. -, județul D, împotriva sentinței nr.142/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
Fiind în concediu fără
plată, semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red.VG/CC
4 ex/18.12.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Elena
