Spete pretentii comerciale. Decizia 1642/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1642
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul D împotriva sentinței nr.492 din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta COM SRL,prin reprezentanții săi legali,cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură " ", din B,-, sectorul 3.
Cererea de recurs este timbrată cu 774 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/28 octombrie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 1 leu, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât TBC și intimata-reclamantă - Com SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței, recurentul-pârât TBC a depus la dosarul cauzei o cerere, purtând viza nr.18577/19.11.2009, prin care a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița de a soluționa cauza în primă instanță, având în vedere câtimea creanței reclamate, mai mică de 100.000 lei, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 5135/120/6.10.2008, reclamanta Com SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 43.528,65 lei, reprezentând contravaloarea penalităților calculate, la sumele achitate cu o întârziere de 111 zile, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul, contractul de furnizare nr. 4980 din data de 10.12.2008, având ca obiect furnizarea de echipament medical în valoare de 34.650,42 lei, sumă pentru care a fost emisă factura fiscală nr. -/10.12.2008; din această sumă, pârâtul a achitat în termenul prevăzut în contract suma de 15.042,69 lei, rămânând o diferență de 19.607,73 lei, diferență ce a fost achitată la data de 19.05.2008; întrucât pârâtul nu a achitat suma rămasă restantă în termenul prevăzut în contract, reclamanta a procedat la calcularea penalităților în valoare de 2% pe zi de întârziere, conform art. 11.2 din contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1073 și urm. din Codul civil, nr.OUG 34/2006 și Legea nr. 554/2004.
S-au anexat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: contract de furnizare nr. 4980/10.12.2007, proces-verbal de predare - primire nr. 1103/12.12.2007, factura fiscală seria - nr. -/10.12.2007, extras de cont la data de 28.12.2007, notificare 1122/28.01.2008, notificare 1132/26.02.2008, adresa ui TBC nr. 5200/27.12.2007 către BCR Sector 4 B, invitație la conciliere directă din data de 20.06.2008, proces verbal de conciliere din data de 31.07.2008.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, ci doar a prezentat la 08.05.2009 o factură prin care face dovada că a plătit reclamantei suma de 19.607,73 lei.
La termenul din 19.06.2009, pârâtul nu s-a prezentat în instanță ci a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune note scrise, pe care ulterior nu le-a mai depus.
Prin sentința nr.492/26 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamanta COM SRL, în contradictoriu cu pârâtul și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5010,94 lei, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că raportând speța dedusă judecății la prevederile art.969 Cod civil, în care se stipulează că, convențiile legal făcute între părți trebuie să fie executate cu bună - credință, se poate observa că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu bună-credință, în sensul că a înregistrat întârzieri la plată, respectiv 111 zile, de la plata ultimului debit, respectiv 19.05.2008 și, ca urmare a nerespectării termenului de plată, reclamanta, în mod corect a dat eficiență clauzei penale stipulată la art. 11.2 din contract, calculând pentru pârât penalități de întârziere în sumă de 43.528,65 lei.
Față de cele mai sus arătate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârât către reclamantă la plata sumei de 43.528,65 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 5010,94 lei reprezentând onorariu apărător și taxă timbru.
Prin încheierea pronunțată în același dosar de Tribunalul Dâmbovița, în Camera de Consiliu la data de 4 august 2009, s-a admis cererea formulată de reclamanta - Com SRL și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr.492/26.06.2009, cu mențiunea "obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 43.528,65 lei reprezentând penalități de întârziere", constatând că s-a omis înserarea în dispozitivul sentinței a mențiunii privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 43.528,65 lei reprezentând penalități de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul TBC, criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
1. hotărârea atacată este modificabilă pentru motivul de recurs prevăzut de pct.9 și art.304 Cod procedură civilă, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.4 din Legea nr.469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale;
2. instanța nu a observat că debitul reprezentând penalități, cumulându-se, a depășit baza și că acesta, în lipsa unei stipulații contractuale contrarii, trebuia limitat la valoarea debitorului de bază asupra căruia au fost imputate penalitățile, indiferent câte zile de întârziere la plată s-ar fi înregistrat.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în parte, cu reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2009, Curtea, constatând că valoarea pretențiilor este sub 100.000 lei, respectiv 43.528,65 lei, în temeiul dispozițiilor art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești a recalificat calea de atac a apelului drept recurs.
Intimata-reclamantă - Com SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs, susținând că în mod corect la pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut dispozițiile art.969 Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute între părți trebuie să fie executate cu bună credință, în speță fiind evident faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu bună credință, în sensul că a înregistrat întârzieri în cuantum de 43.528,65 lei, față de această nerespectare a termenului de plată făcându-se în mod corect aplicarea clauzei penale cuprinse la art.11.2 din contract și calculate penalitățile de întârziere în cuantumul menționat.
Susține intimata-reclamantă că în aceste condiții nu pot fi reținute afirmațiile recurentului-pârât în sensul că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
De asemenea, susține intimata-reclamantă, sunt nereale susținerile recurentului întemeiate pe dispozițiile art.4 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, aceasta evitând să prezinte integral textul de lege, limitându-se doar la a invoca dispozițiile care îl favorizează.
Intimata-reclamantă susține că legea permite acordarea unor penalități de întârziere al căror cuantum să depășească valoarea sumei asupra cărora sunt calculate, în cazul în care acest lucru este menționat în contract, or, în cazul de față, în cuprinsul art.11.2 dinm Contractul de furnizare nr.4980/10.12.2007 este prevăzut tocmai acest aspect, și anume obligația de a plăti ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 2% din plata neefectuat pentru fiecare zi de întârziere și cum debitorul nu a achitat în termenul stipulat în contract suma de 19.607,73 lei, i-au fost solicitate penalitățile de întârziere aferente acestui debit, calculate conform clauzelor contractuale pe care apelantul-pârât le-a acceptat prin semnarea contractului de furnizare.
La data de 19 noiembrie 2009, recurentul-pârât TBC a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ de a soluționa cauza în primă instanță, susținând că față de câtimea pretenției reclamate, mai mică de 100.000 lei, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparținea Judecătoriei Pucioasa, potrivit dispozițiilor art.1 raportat la art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a textelor legale care au incidență în soluționarea cauzei, dar și a motivului de recurs de ordine publică invocat de recurentul-pârât TBC, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.
Din interpretarea logică a acestei dispoziții coroborate cu dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă în conformitate cu care judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altei instanțe, rezultă că judecătoria soluționează, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de cel mult 100.000 lei.
În cazul de față, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 45.328,65 lei, astfel încât competentă să soluționeze această cauză este Judecătoria Pucioasa, în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.6 raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Pucioasa.
Cu ocazia soluționării în primă instanță a cauzei, Judecătoria Pucioasa va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul D împotriva sentinței nr.492/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantaCOM SRL,prin reprezentanții săi legali,cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură " ", din B,-, sectorul 3.
Casează sentința nr. 492/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red./CC
4 ex/10.12.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
-a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe, Liliana
