Reziliere contract comercial Spete. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1756/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.197
Ședința publică de la 13.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul G, în contradictoriu cu intimatele SC SA și CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței comerciale nr.8170/3.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 30.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 6.04.2009 și apoi la 13.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Analizând asupra apelului de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22.06.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța; să constate rezilierea contractului de închiriere nr. 2582/22.04.1998 ( 315 ) pentru nerespectarea obligațiilor contractuale prevăzute de articolul 4 și articolul 6 literele b și d din contract, respectiv neplata chiriei în cuantumul și la termenele prevăzute în contract și folosirea unor suprafețe de teren mult mai mari decât cele închiriate;
-să constate rezilierea contractului de închiriere nr. 2662/22.04.1998 ( 330 ) pentru aceleași motive ca în precedent;
-să oblige pârâta la plata chiriilor restante corect calculate în conformitate cu prtevederile contractuale până la data rezilierii contractelor de închiriere nr. 2582/22.04.1998 ( 315 ) și 2662/22.04.1998 ( 330 );
-să fie obligată pârâta la recondiționarea și restituirea către reclamantă a terenurilor închiriate prin contractele menționate, în stare de folosință avută anterior încheierii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (23.10.2007) prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2661/2.10.2002 pentru suprafața de teren ce reprezintă un drum de exploatare la sonde, aceasta nefiind proprietatea vânzătoarei, ci a Consiliului Local.
Pârâta a solicitat (25.09.2007) introducerea în cauză a Consiliului Local, în baza articolului 57 Cod procedură civilă, în calitate de administrator al drumului de exploatare DE 21459, tarlaua 269, bun ce alcătuiește domeniul public/privat al comunei.
Prin sentința comercială mr. 8170 din 3.07.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția prescripției pentru pretențiile aferente anului 2002 și a respins cererea ca prescrisă.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SA.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtei de introducere în cauză a Consiliului Local și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autoarea reclamantei, numita, a încheiat cu pârâta două contracte de închiriere pentru suprafața totală de 3.326. teren destinată amplasării sondelor 315 și 330.
Pârâta a recunoscut că suprafața încheiată era în fapt de 3.513.
Potrivit articolului 4 din contracte, chiria de 2000 și 3000 lei /lunar urma să fie corectată anual în funcție de indicele mediu de creștere a prețurilor.
În cursul anului 2001 s-a aprobat amplasarea pe această locație a altor două sonde, fără să se schimbe destinația terenului închiriat.
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2661/2.10.2002, reclamantul a devenit proprietarul a 4.340,556. teren cumpărat de la numita, preluând, în baza articolului 1441 Cod civil, drepturile și obligațiile izvorâte din aceste contracte privitoare la terenurile afectate sondelor, fapt ce rezultă și din sentința civilă nr. 3552/19.10.2004 a Judecătoriei Onești. Deoarece reclamantul acționase anterior în relațiile cu pârâta în calitate de mandatar al proprietarei, acesta cunoștea foarte bine evoluția executării contractelor de închiriere, a apreciat instanța de fond.
Anual s-au încheiat procese - verbale de indexare a chiriei cu rata inflației, ce au fost primite și de către locator.
Începând din 1999 reclamantul a primit aceste Procese verbale în calitate de mandatar al proprietarei, conform procurii autentificate sub nr. 966/3030/27.09.1999 și ulterior ca proprietar.
Instanța de fond a mai reținut că locatorul inițial a încasat chiria fără obiecțiuni, acceptând astfel implicit cuantumul acesteia și modalitatea de corectare cu rata inflației, chiar dacă aceasta nu a semnat toate procesele verbale de indexare.
După ce a devenit proprietar reclamantul a încercat renegocierea clauzelor contractuale, solicitând precizarea suprafeței ocupate în fapt și o chirie de 3 euro//an, dar nu s-a ajuns la o înțelegere, poziția părților fiind cuprinsă în semnat la data de 28.08.2003.
Reclamantul urmărește prin acțiunea de față rezilierea contractului pentru neplata chiriei conform clauzelor contractuale și pentru ocuparea unei suprafețe de teren mai mare decât cea prevăzută în contracte.
Față de cele reținute anterior, instanța de fond a apreciat că reclamantul a preluat contractele de închiriere de la fostul proprietar, fiind ținut de clauzele contractuale, astfel cum au fost stabilite inițial și modificate prin acordul tacit al locatorului inițial, nemaiputând obiecta față de acestea.
A mai apreciat instanța de fond că raporturile contractuale se limitează la suprafața de 3.513. acceptată de părțile inițiale din contract, pentru restul suprafeței de teren ocupată de pârât din proprietatea reclamantei nefiind incidente dispozițiile contractuale.
Instanța de fond a considerat că nu poate reține modul de calcul al chiriei anuale propus de reclamantă deoarece acesta nu respectă condițiile contractuale acceptate de autoarea sa, și nu există alte obiecțiuni din partea acestuia în ceea ce privește modul de calcul al sumelor de către pârâtă actualizate anual cu rata inflației. Nu se poate imputa pârâtei neplata chiriei în cuantumul pe care aceasta îl considera corect, aceasta dovedind că a încercat să facă plata.
A mai considerat instanța de fond că situația juridică existentă nu permite raportarea la prevederile contractului nr. 6889/5.11.1996 pentru calcularea chiriei anuale datorate de pârâtă, pe care le-au avut în vedere reclamantul și expertul contabil desemnat în cauză.
Ocuparea unei suprafețe suplimentare depășește cadrul procesual și nu poate constitui motiv de desființare a contractelor, astfel încât cererea de reziliere a contractelor este neîntemeiată.
Instanța de fond a apreciat că și cererea de recalculare a chiriei prin care se solicită plata unei diferențe aferente anilor 2003 - 2007 sunt neîntemeiată, chiria fiind corect calculată pentru suprafața închiriată, iar pentru diferența de teren ocupată nu pot fi aplicate dispozițiile contractelor dintre părți.
Pentru anul 2002 pretențiile reclamantei sunt prescrise, cererea fiind depusă după expirarea termenului de 3 ani de la data exigibilității creanței sale care, în absența unor prevederi contractuale privitoare la termenul de plată, nu poate fi decât la finele anului 2002
Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, din concluziile expertului topografic reieșind că drumul de exploatare care ar aparține Consiliului Local, potrivit susținerii pârâtei, este închis circulației dincolo de careul sondelor și este diferit de DE 21459 invocat de pârâtă și menționat în adresa emisă de Consiliul Local.
Față de soluția cererii principale cererea reconvențională apare și ca lipsită de interes pentru că ar pune în discuție și valabilitatea titlului său de folosință asupra acestei porțiuni de teren.
Cererea de introducere în cauză a a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind întrunite dispozițiile articolului 57 Cod procedură civilă, acest terț neputînd invoca aceleași drepturi cu reclamantul, aceste drepturi având caracter personal, grevate pe raporturi contractuale la care terțul nu a fost parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 10.09.2008.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că sentința este nelegală pentru că a fost pronunțată de un alt judecător decît cel ce a administrat probele.
A mai reținut apelantul reclamant că instanța de fond nu a analizat toate motivele pentru care intimata - pârâtă a fost chemată în judecată, respingând greșit cererea de reziliere a contractelor,nepronunțându-se asupra fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond nu a lămurit faptul că intimata pârâtă a ocupat terenul abuziv fără acordul scris al proprietarului (Legea nr.19/1991, articolul 75); nu a lămurit aspectul legat de fapta pârâtei intimate care a intrat în folosința bunurilor naturale în absența proprietarului (articolul 540 Cod civil); nu a lămurit data începerii lucrărilor, având în vedere apariția pe parcurs al celui de-al doilea contract de închiriere (2582/22.04.1999), când adevăratul contract de închiriere nr. 6889 a fost încheiat la 5.11.1996, precum și ce plan de situație a stat la baza întocmirii contractului de închiriere nr. 6889/5.11.1996; nu s-au lămurit lucrările de întreținere și exploatare a investiției denumite astfel care ocupă 667. din proprietatea reclamantei; nu s-a lămurit legalitatea montării celor două sonde 350 și 267 pentru terenul amenajat în 1996, și dacă s-a solicitat teren pentru amplasarea acestora, nu s-a analizat stabilirea prețului unilateral de către intimata pârâtă în cele două contracte de închiriere, singura negociere a prețului fiind efectuată în contractul nr. 6889/1996, lucru care nu s-a mai întâmplat în contractul în litigiu;nu s-a analizat de ce reclamantul a refuzat încasarea chiriei începând cu 2004 până în prezent și nici indicii folosiți de intimata pârâtă "evoluție lunară", în cazul în care articolul 4 vorbește despre "corectarea anuală" a prețului.
Instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu a administrat toate dovezile pentru aflarea adevărului; a raporturilor reale dintre părți, mulțumindu-se să rețină în mod părtinitor afirmațiile intimatei pârâte cum că o bătrână în vârstă de 89 de ani (fosta proprietară a terenului) și semianalfabetă, ar fi putut iniția, negocia și modifica contracte prin acorduri tacite.
Instanța de fond nu a sesizat nici neregulile și abuzurile săvârșite de către intimată în legătură cu articolul 4 din contract, privind prețul chiriei, acea actualizare cu indicele mediu de creștere a prețurilor care nu este calculat de, conform adresei nr. 36927/12.09.2008 a acestei instituții, indicele anual al prețurilor de comun () măsurând evoluția de asamblare a prețurilor, mărfurile alimentare și nealimentare și a tarifelor serviciilor, astfel încât intimata, dacă era de bună credință, s-ar fi raportat la locațiune, după cum a calculat expertiza contabilă, ori instanța de fond nu a reținut această probă, apreciind că intimata a calculat corect chiria, deși aceasta a efectuat un calcul abuziv, cu indici "evoluție lunară" indic despre care nu se face nici o vorbire în articolul 4 din contracte, ceea ce a condus instanța de fond la o soluție greșită.
Potrivit, arată apelantul, chiria este clasificată la Total Servicii, poziția 2 din anexă, fapt ce a fost corect reținut de către expertul contabil, dar ignorat de către instanța de fond.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut nici faptul că atât, cât și apelantul reclamant nu au semnat, în afara anexei la contract, nici un proces verbal de indexare a chiriei din anul 1996 până în prezent.
În fine, instanța de fond nu a analizat nici motivul pentru care intimata pârâtă a schimbat contractul de închiriere nr. 6889/1996 pe considerentul că, chiriașul și-a schimbat numele (adresa nr. 550/28.12.2005) pentru ca, ulterior, să susțină că l-a desființat pentru că nu mai era necesar realizării investiției.
De ce instanța de fond nu a reținut că instanța pârâtă a refuzat să schimbe contractul de închiriere și când s-a schimbat locatorul (numele proprietarului era altul), la data de 2.10.2002, se întreabă apelantul.
Intimata pârâtă, SA, a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând că apelantul încearcă să schimbe cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată deoarece contractul de locațiune nr. 6889/5.11.1996, invocat de 16 ori ca motiv de apel, nu a făcut obiectul acțiunii, după cum nici ocuparea terenului prin abuz de către intimată în absența și fără acordul scris al proprietarului; data începerii lucrărilor, ce plan de situații stă la baza contractului 6889/1996; ce lucrări tehnologice a executat intimata; legalitatea montării sondelor; stabilirea suprafeței efectiv ocupată și prețul închirierii în baza celor trei contracte de închiriere, nu au făcut obiectul judecății la prima instanță.
De asemenea, a arătat intimata, instanța de fond a reținut corect că apelantul era dator să respecte locațiunea făcută anterior vânzării terenului de către (articolul 1441 Cod civil), și că modificarea clauzelor contractuale de achitare a prețului chiriei ar conduce la o încălcare a principiului libertății de voință (sentința civilă nr. 3662/19.10.2004 Judecătoria Onești ), precum și faptul că situația juridică nu permite raportare la prevederile contractului 6889/1996 pentru calcularea chiriei anuale (după cum a procedat expertul contabil), astfel încât intimatei pârâte care și-a executat obligația de plată a chiriei cu bună credință, potrivit articolului 1429 alineat 2 Cod civil, nu i se aplică dispozițiile articolului 1021 Cod civil, privind desființarea contractelor.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Părțile au depus înscrisuri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, constată fondat apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În ceea ce privește probele administrate în fața primei instanțe, acestea sunt câștigate cauzei, ele putând fi repetate în apel numai dacă sunt defectuoase ori incomplete.
Din considerentele hotărârii apelate rezultă faptul că în cadrul procesului stabilit, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a rezilierii contractelor de închiriere pentru folosirea suprafeței de teren mai mari decât cele închiriate, apreciind că "ocuparea unei suprafețe suplimentare depășește cadrul procesual și nu poate constitui motiv de desființare a acestora (contractelor)",(fila 215 dosar fond).
De asemenea, instanța de fond nu a soluționat nici capătul de cerere privind recalcularea chiriei pe perioada 2003 - 2007, reprezentând diferența pentru suprafața folosită și care nu face obiectul contractului de închiriere, "constatând că a fost calculată corect pentru suprafața închiriată, iar pentru diferență nu pot fi aplicate dispozițiile contractelor dintre părți,fără a motiva însă în vreun fel în ce temei de drept a ajuns la această aserțiune.
Instanța de fond a mai arătat în considerente căsituația juridică existentă nu permite raportarea la prevederile contractului nr.6889/5.11.1996 pentru calcularea chiriei anuale datorate de pârâtă, pe care le-a avut în vedere reclamantul și expertul contabil desemnat în cauză"(fila 214 verso dosar fond), fără a motiva în drept acest "considerente".
Practic, instanța de fond a înlăturat în mod selectiv anumite susțineri și probe administrate în susținerea cererii principale (înscrisuri, expertize), pe altele ignorându-le complet (interogatoriu, expertize), fără a-și motiva în fapt și în drept deciziile luate.
În acest sens mai menționăm și aserțiunea instanței de fond potrivit căreia fosta proprietară ("locatorul inițial") a acceptat"implicit"cuantumul chiriei și modificările aduse contractelor în mod unilateral de către pârâta intimată ("modalitatea de corectare cu rata inflației" a chiriei), "chiar dacă nu a semnat toate procesele verbale de indexare", fără a-și motiva în drept această "concluzie".
În fine, aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul a preluat contractele de închiriere de la fostul proprietar, "fiind ținut de clauzele contractuale, astfel cum au fost stabilite inițial și modificate prin acordul tacit al locatorului inițial, nemaiputând obiecta față de acestea", este,de asemenea, nemotivată în drept, instanța de fond nearătând care sunt dispozițiile care l-ar obliga pe reclamantul apelant să fie ținut de niște "clauze contractuale" neconsemnate prin contract sau act adițional, ci "stabilite inițial și modificate tacit" de către o terță persoană (locatorul inițial)în condițiile în care instanța nu a motivat nici raționamentul prin care a ajuns la concluzia "modificării tacite", "implicite" a clauzelor contractuale, în afara dispozițiilor legale referitoare la încheierea, modificarea și încetarea contractelor. Nu a motivat instanța de fond nici potrivit căror dispoziții legale cumpărătorul este ținut să respecte o locațiune care a fost încheiată de fostul proprietar fără termen și care nici în aceste condiții, nu a fost supusă publicității conform dispozițiilor articolului 21 litera c din Legea nr.7/1996, înainte de înscrierea contractului de vânzare - cumpărare al apelantului; după cum nu a motivat nici de ce noul proprietar (cumpărătorul) care, prin efectul articolului 1441 cod civil se substituie în drepturile și obligațiile locatorului - vânzător de la data cumpărării, nu ar avea nici un drept să solicite modificarea sau renegocierea unor clauze contractuale (prețul locațiunii-chiria), în condițiile în care dispozițiile articolului 1441 Cod civil vorbesc despre "respectarea locațiunii",în sensul de nedesfacere a contractelor de închiriere încheiate de vânzător, fapt ce nu înlătură însă aplicarea în continuare a celorlalte dispoziții legale referitoare la locațiunea încheiată fără termen, în condițiile în care durata contractului, deși poate fi nedeterminată, nu poate fi perpetuă; la rezilierea conform articolului 1439 alineat 2 Cod civil (neexecutarea obligațiilor de către una dintre părți), articolul 1453 Cod civil, articolului 1430 Cod civil (abuzul de folosință, neplata chiriei, etc), contractul de închiriere preluat ca efect al vânzării - cumpărării bunului imobil ce face obiectul locațiunii, urmând regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesivă.
De asemenea, nu s-a analizat (calificat) natura juridică a contractelor numite de "închiriere", de "locațiune", față de obiectul acestora (foloasele obținute de către intimata - pârâtă prin consumarea substanței lucrului - terenului - ), în condițiile în care folosința locativă nu poate să absoarbă lucrul însuși și puterea lui productivă (cazul în speță), folosința lucrului fiind transmisă prin contractul de locațiune, în timp ce proprietatea fructelor (productele solului și subsolului) neputând fi transmisă ca efect al contractului e locațiune, dreptul de proprietate fiind un drept real, iar dreptul de folosință un drept de creanță asupra lucrului.
Cum prin contractele ce fac obiectul prezentului litigiu s-a transmis intimatei pârâte nu numai folosința terenului (3.513.), ci "implicit", și dreptul de proprietate, dreptul de a dobândi și culege fructele (ex: arborii, recolte, bogățiile subsolului, etc), se pune problema calificării contractelor/de locațiune sau de vânzare - cumpărare), față de foloasele obținute de către intimată prin consemnarea substanței lucrului (exploatarea terenului și secătuirea de resursele subterane, etc).
Chiar dacă părțile nu au invocat o calificare a contractelor, instanța de fond, în virtutea rolului activ, articolul 129 alineatele 4,5 Cod procedură civilă, era obligată pentru aflarea adevărului în cauză să stabilească faptele și să aplice corect legea, sens în care putea pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar dacă nu erau menționate în cerere sau întâmpinare, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Deși, în baza principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește limitele judecății, instanța trebuind să respecte aceste limite, în virtutea rolului activ, instanța poate atrage atenția reclamantului asupra dreptului său de a modifica sau completa acțiunea, de a cere probe în completare, fără ca prin aceasta să fie nesocotit principiul disponibilității.
În baza articolului 129 alineat 4 Cod procedură civilă însă, instanțele sunt ținute să lămurească, raportat la motivele de fapt, adevăratul temei de drept al cererii de chemare în judecată.
Toate aceste aspecte trebuie însă soluționate de către instanță cu respectarea principiului contradictorialității, prin punerea în discuția părților a oricărui aspect de drept sesizat.
Oricum, Curtea constată că instanța de fond nu numai că nu s-a preocupat de a da o calificare corectă raporturilor juridice stabilite între părți, dar nu a soluționat toate capetele de cerere (rezilierea pentru depășirea suprafeței de teren ce face obiectul locațiunii prevăzute dearticolul 6 literadin contractele de închiriere), neputându-se susține că au fost soluționate implicit prin soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, instanța de fond precizând că o atare pronunțare ar depăși cadrul procesual, după cum nu a răspuns argumentelor invocate de către reclamant și concluziilor rezultate din probele administrate în cursul judecății, înlăturând concluziile expertului fără a motiva de ce acestea nu sunt pertinente.
Așa fiind, instanța de fond a încălcat obligația stabilită prin articolul 261 punctul 5 Cod procedură civilă, potrivit căreia redactarea hotărârii trebuia să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, scopul motivării fiind acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris ce de s-a oprit la soluția dată pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențială a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform articolului 105 alineat 2 Cod procedură civilă.
Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută, printre altele, și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
Nemotivarea hotărârii în privința aspectelor mai sus învederate împiedică exercitarea controlului judecătoresc, punând instanța de apel în imposibilitatea de a analiza justețea soluției adoptate în întregul său, astfel încât prin acesta apelantul reclamant a suferit o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului și rejudecarea cauzei ( a cererii principale) sub toate aspectele, inclusiv sub aspectele ce au rămas necercetate și nesoluționate în fond (rezilierea contractelor pentru folosirea unei suprafețe de teren mai mare decât cea prevăzută în contact), aspecte ce nu pot fi soluționate direct în faza procesuală a apelului pentru a nu răpi părților dreptul la toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege în favoarea lor.
În sensul celor de mai sus obligă și dispozițiile articolului 6 paragraful 1 din Convenție care pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, obligă instanța să procedeze la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât justițiabilul să poată cunoaște care dintre argumentele sale au fost acceptate, precum și motivele pentru care i s-au respins unele din apărările formulate ( a se vedea CEDO, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Albina contra României; hotărârea din 28.06.2005, Cauza Virgil Ionescu contra României; hot. din 1.07.200, Cauza Suomicnen contra Finlanda ).
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 297 alineat 1 Cod procedură civilă admite apelului.
Desființează în parte sentința comercială apelată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de d apelantul, domiciliat în B,-, -. C,. 1,. 45 sector 6, în contradictoriu cu intimatele SC SA, cu sediul în B, nr. 239 sector 1 și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în com, Județ B împotriva sentinței comerciale nr.8170/3.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința comercială apelată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
20.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
