Reziliere contract comercial Spete. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Gabriel Adrian Năsui
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul formulat de reclamantul MUNICIPIUL B prin Primar împotriva Sentinței comerciale nr. 1308 din 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL B, având ca obiect reziliere contract - evacuare și despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului apelant Municipiul B prin Primar, consilier juridic - cu delegație la fila 8 din dosar și reprezentantul pârâtei intimate - SRL B, avocat de la Baroul Bistrița -N care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, nu este timbrat lipsind 4107,49 lei taxă judiciară de timbru și 10,30 lei timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind 5137,94 lei taxă judiciară de timbru, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul reclamantului apelant Municipiul B prin Primar face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.107,49 lei și a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.137,94 lei, cu copii ale ordinelor de plată certificate pentru conformitate și un extras de cont, precum și timbre judiciare mobile în valoare de 10,50 lei, astfel încât apelul și fondul cauzei sunt legal timbrate.
Reprezentantul pârâtei intimate - SRL B depune la dosar întâmpinare în original, exemplarul sosit prin fax aflându-se la filele 9-13 din dosar.
Atât reprezentantul reclamantului apelant, cât și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu au alte cereri sau probe.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant Municipiul B prin Primar solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței comerciale atacate, iar pe fond admiterea acțiunii principale precizată și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 33.793,75 lei cu titlu de daune interese raportat la contravaloarea unui folos al bunului, dispunerea evacuării din spațiu, constatarea încetării contractului de închiriere, conform motivelor de apel și dezvoltărilor depuse prin scripte. Față de acțiunea reconvențională solicită respingerea acesteia deoarece acele investiții nu se regăsesc în actele contabile ale societății. În subsidiar, dacă se apreciază că se impune, compensarea, cu cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru și timbre judiciare.
Reprezentantul pârâtei intimate - SRL B solicită respingerea apelului și menținerea sentinței comerciale atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă pe care le susține, cu cheltuieli de judecată justificate la dosar arătând că în prezent nu pârâta folosește acest spațiu, ci Primăria, că daunele sunt nejuste, iar cererea reconvențională corect a fost admisă, precum și că nu insistă asupra dreptului de retenție.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.308 din 9.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a espins acțiunea reclamantei MUNICIPIUL B - prin PRIMAR formulată împotriva pârâtei B, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantei și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 52.597 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul situat în municipiul B,-, (str. -, nr.22).
În final, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3773,25 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr. 22/14 octombrie 1998 pentru imobilul în discuție, efectele contractului încetând la data de 31 decembrie 1998 prin ajungere la termen, iar prin art.64 a fost înserată de către părți o clauză conform căreia tacita locațiune nu operează, situație care a fost recunoscută de altfel și de către reclamantă în acțiunea introductivă.
În aceste condiții, instanța a reținut că una dintre condițiile pentru exercitarea acțiunii ar fi fost absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către cel care și-a micșorat patrimoniul, această condiție nefiind îndeplinită întrucât din momentul expirării contractului de locațiune, respectiv 31 decembrie 1998, reclamanta a avut la îndemână acțiunea în evacuare, în paralel cu posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru chiria pe care ar fi putut-o încasa de la următorii chiriași.
Instanța de fond nu a reținut nici faptul că pârâta s-ar fi îmbogățit fără just temei întrucât de la data expirării contractului imobilul a fost liber, nemaifiind ocupat de către pârâtă, iar reclamanta nu a depus diligențe de a prelua acest imobil la data încetării contractului de locațiune, astfel că nu poate fi obligată pârâta la plata unei sume așa cum a solicitat reclamanta cu titlu de daune interese.
Pe de altă parte, în ceea ce privește acțiunea reconvențională a pârâtei, prima instanță a constatat că pârâta a efectuat la imobilul din litigiu îmbunătățirile menționate în raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond nr-, astfel că reclamanta a fost obligată să plătească contravaloarea acestor îmbunătățiri care se ridică la suma de 52.597 lei și în aceste condiții instanța de fond a admis cererea reconvențională a pârâtei și a obligat reclamanta la plata acestor amenajări.
În baza disp. art. 274.pr.civ. ca parte căzută în pretenții, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare expertiză, onorariu avocațial și taxă de timbru în sumă de 3.773,25 lei.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL B prin PRIMAR, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii principale precizate și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 3041și art. 304 pct.9 pr.civ. precum și că aceasta nu este motivată în drept, instanța de fond neindicând nici un text de lege pe care își motivează sentința.
De asemenea, reclamantul a apreciat că respingând acțiunea și admițând în tot cererea reconvențională, instanța de fond a procedat în mod nelegal, deoarece, în ceea ce privește dreptul de retenție, imobilul este înscris în domeniul public al municipiului B și nu poate face obiectul unui asemenea drept, asemenea bunuri fiind inalienabile, insesizabile și nu pot face obiectul executării silite.
În argumentare, reclamantul a depus nr. 149/2005 și a invocat prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Sub acest aspect, reclamantul a apreciat că instanța de fond a statuat în mod contradictoriu, astfel că nu se poate admite în întregime cererea reconvențională atâta vreme cât aceasta are și un capăt de cerere subsidiar de instituire a dreptului de retenție. Astfel, nu se poate institui un asemenea drept, iar pe de altă parte, să se respingă cererea reclamantului cu motivația că pârâta nu mai deține imobilul, având în vedere și faptul că și din conținutul cererii reconvenționale rezultă că la data promovării acțiunii pârâta ocupa imobilul.
O altă critică formulată de reclamant se referă la faptul că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că ar fi avut o acțiune în evacuare.
Sub acest aspect, reclamantul a precizat că o acțiune în evacuare nu acoperă prejudiciul creat prin lipsa de folosință a imobilului, iar recuperarea unor acestora poate fi solicitată numai în temeiul unei acțiuni în pretenții și nu de evacuare. În acest context, reclamantul a precizat că în nenumărate rânduri a notificat-o pe pârâtă să predea imobilul, dar aceasta nu s-a conformat.
În privința pretinselor îmbunătățiri efectuate, reclamantul a arătat că nu există suficiente dovezi la dosar din care să rezulte că ele au fost efectuate de către pârâtă, nefiind depus nici un act contabil din care să rezulte înregistrarea în contabilitate a acestora. De altfel, a menționat reclamantul, prin contractele încheiate între părți obligațiile privind efectuarea unor asemenea lucrări erau instituite în sarcina locatarului (pârâtei), prin urmare nu se poate pretinde plata acestora, iar în acest sens reprezentantul pârâtei chiar s-a obligat prin declarație dată în formă autentică să le refacă.
Prin întâmpinare, intimata Bas olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, având în vedere clauzele stabilite în contractul nr. 22/14.10.1998 încheiat între părți, efectele acestuia au încetat în data de 31.12.1998 prin ajungerea la termen, iar raportat la acest termen prin art. 16 alin. 4 din același contract s-a prevăzut că tacita relocațiune nu operează, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât cea de locuință nr. 22/14 octombrie 1998 pentru imobilul situat în Mun. B, str. - nr 22 (str. D nr 29).
Potrivit art 16 din contract, efectele contractului încetează la data de 31 decembrie 1998 prin ajungere la termen, iar prin alin 4 fost înserată de către părți o clauză conform căreia tacita locațiune nu operează.
În ce privește existența îmbunătățirilor efectuate de către pârâta reclamantă reconvențional - potrivit raportului de expertiză administrat rezultă că au fost aduse îmbunătățiri imobilului reclamantei, în cuantum de 52.597 lei, care se impune a fi restituite - așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță.
Instanța de fond în mod corect a reținut că pârâta nu s-a îmbogățit fără just temei prin folosirea în continuare a imobilului, întrucât de la data expirării contractului imobilul a fost liber, nemaifiind ocupat de către pârâtă, iar reclamanta nu a depus diligențe de a prelua acest imobil la data încetării contractului de locațiune, astfel că nu poate fi obligată pârâta la plata unei sume așa cum a solicitat reclamanta cu titlu de daune interese.
Din această perspectivă nu se poate dispune evacuarea pârâtei dintr-un spațiu pe care nu îl folosește și nici nu poate fi obligată la plata lipsei de folosință a imobilului. La fel nu poate fi instituit nici un drept de retenție asupra imobilului, dreptul de retenție fiind o garanție la îndemâna celui care are folosința imobilului - pentru recuperarea creanței născute în legătură cu lucrul.
Reclamanta nefiind îndreptățită la plata folosului de tras este de prisos a mai analiza dacă o parte din acest folos este prescris prin raportarea la perioada în care s-a născut și la momentul la care a fost solicitat.
Față de cele ce preced Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL B prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1.308 din 9 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o va menține în întregime si va obliga reclamantul apelant să plătească intimatei B suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul MUNICIPIUL B prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 1.308 din 9 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatei B suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - --- - ---
Red.
Dact./4 ex./ 03.2010.
Jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Gabriel Adrian Năsui
