Reziliere contract comercial Spete. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.237
Sedinta publica din 23.05. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC HOUSE SRL,împotriva sentintei comerciale nr. 14657/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă apelanta reclamantă prin consilier juridic cu delegație la fila10 dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială la fila11 dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefier, după care,
Apelanta reclamantă prin consilier juridic depune taxă judiciară de timbru și timbru judiciar cu privire la rezilierea contractului și evacuare iar cu privire la celălalt capăt de cerere depune înscrisuri în dovedirea scutirii taxelor de timbru conform ANAF.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin consilier juridic solicită admiterea apelului, rezilierea contractului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă prin avocat solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la 29.07.2005,sub nr.4114/2005, reclamanta ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a chemat în judecată pe pârâta SC HOUSE SRL,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere pentru suprafețele locative cu altă destinație decât cea de locuință nr. 47927/20.05.1992, evacuarea pârâtei din spațiul deținut in B,-, sector 1 și obligarea acesteia la plata sumei de 437.306.880 lei ROL reprezentând: 169.998.529 lei ROL debit chirie, 32.299.722 lei ROL debit TVA, 191.371.362 lei ROL penalizări chirie și 43.637.267 lei ROL penalizări TVA, aferente perioadei mai 2003 - septembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că intre pârâta SC HOUSE SRL și SC NORD SA, al cărei succesor este, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 47927/20 mai 2005 privind spațiul cu altă destinație situat în-, sector 1. Inițial contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată, respectiv 3 ani, însă prin folosința neîntreruptă de către beneficiar acesta a fost prelungit in baza tacitei relocațiuni.
Pârâta nu a achitat chiria datorată pentru utilizarea spațiului închiriat aferentă perioadei 01.05.2003-31.09.2004 astfel că a înregistrat un debit in valoare totală de 437.306.880 lei conform extrasului de cont anexat cererii de chemare în judecată.
A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. 25353/1.11.2004 a notificat-o pe pârâtă pentru a se prezenta la conciliere încercându-se astfel rezolvarea pe cale amiabilă, dar pârâta nu a dat curs invitației.
Prin adresa nr. 133/7.10.2005 pârâta a recunoscut că are de plată chiria in sumă de 202.298.251 lei ROL, solicitând acordarea unui termen de plată până la data de 20.12.2005.
La data de 24.02.2005 reclamanta a depus la dosar precizări în ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, arătând că a calculat contravaloarea chiriei în conformitate cu disp. nr. 27/1993 și că a fost indexată trimestrial conform prevederilor nr. 119/1993. A mai susținut că penalitățile de întârziere aferente sumelor datorate pentru folosința spațiului curg de drept, acestea fiind calculate potrivit OG 11/1996 prin aplicarea unui procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere la plata chiriei.
În ceea ce privește plata TVA-ului s-a arătat că este instituție publică de interes local potrivit nr.101/2001 modificată prin nr.152/2001, fiind totodată instituție bugetară ale cărei venituri se varsă la bugetul general consolidat al statului și că este înregistrată ca plătitoare de TVA pentru activitățile de natură economică pe care le desfășoară, fiind aplicabile in cauză prevederile Legii nr.345/2002.
S-a mai învederat că pentru plata cu întârziere a TV A, penalitățile au fost calculate pentru perioada 05.2003-31.12.2003 in conformitate cu prevederile HG nr. 1513/2002 prin aplicarea unui procent de 0,06% pe zi de întârziere și pentru perioada 01.01.2004- 09.2004 in conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prin aplicarea unui procent de 0,06% pe zi de întârziere.
Prin sentința comercială nr. 2727/28.04.2006 pronunțată in dosarul nr. 4114/2005 s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate, motivat de faptul că in contractul de închiriere nr. 47927/1992 calitatea de locator aparține SC NORD SA, iar nu reclamantei, care nu a făcut dovada modificărilor intervenite și a modului cum a preluat spațiul in discuție.
Prin decizia comercială nr. 565/2.11.2006 a Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială s-a admis apelul formulat de apelanta Administrația Fondului Imobiliar împotriva sentinței nr. 2727/28.04.2006 care a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la ribunalul București - Secția Comercială, constatându-se că reclamanta are calitate procesuală activă.
Pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială cauza a fost din nou înregistrată la data de 16.02.2007sub nr-.
La termenul de judecată din data de 17.05.2007 reclamanta a depus la dosar cerere de precizare a acțiunii arătând că debitul cu care pârâta figurează in evidențele sale contabile la data de 30.04.2007 este in valoare de 64.164,06 lei din care 62.733,73 lei reprezentând penalități de întârziere la plata chiriei aferente perioadei 05.2003-09.2004 și 1.430,33 lei reprezentând penalități de întârziere la plata TVA aferente perioadei 05.2003-09.2004, conform extrasului de cont nr. 3004/29.03.2006 pe care l-a depus alăturat.
A mai arătat reclamanta că astfel cum rezultă și din actele depuse de pârâtă la. dosar, aceasta a achitat în timpul procesului, în tranșe, chiria și TVA-ul aferente perioadei 05.2003-09.2004, dar ca urmare a achitării cu întârziere a acestor sume s-au calculat penalitățile solicitate prin cererea precizatoare.
La solicitarea părților tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri, expertiză contabilă și interogatoriul reclamantei.
Prin sentința comercială nr. 14657/6.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de și a fost obligată pârâta la plata sumei de 716,40 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut pe de o parte că, în contractul de închiriere care reprezintă legea părților nu a fost prevăzută nici o clauză penală potrivit căreia în situația neachitării chiriei la scadență pârâta ar datora penalități de întârziere, iar pe de altă parte că debitul principal privind plata chiriei și a TVA nu este rezultatul unei creanțe fiscale pentru a-i fi aplicabile dispozițiile OG nr.92/2003,ci este rezultatul contractului comercial încheiat între părți în condiții de egalitate juridică și astfel, reclamanta nu-i poate imputa pârâtei în mod unilateral plata de penalități de întârziere.
Totodată instanța de fond a avut în vedere și faptul că pârâta achitat suma de 3532,29 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente perioadei 1.06.2003-20.09.2004 stabilite prin expertiză, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată instanța de fond l-a obligat pe pârât la plata sumei de 716,40 lei având în vedere culpa procesuală a acestuia,prin executarea obligațiilor contractuale în timpul soluționării cauzei.
Împotriva acestei soluții a formulat apel ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, criticând soluția pronunțată pentru următoarele motive:
În mod greșit a considerat instanța de fond că în cauză nu se aplică prevederile OG nr.92/2003. Astfel, În anul 2004,. s-a adresat Ministerului Finanțelor Publice solicitând lămuriri privind aplicarea OG nr.92/2003.
Prin adresa nr. -/12.05.2004 înregistrată la.I sub nr. 4999/17.05.2004, Ministerul Finanțelor Publice precizat că administrarea creanțelor provenind din chirii sau alte sume ce constituie venituri ale bugetelor locale se realizează potrivit OG nr.92/2003.
Totodată, apelanta a arătat că valoarea chiriei a fost calculată în conformitate cu dispozițiile nr. 27/1993, această valoare a fost indexată trimestrial conform prevederilor nr.119/1993.
Orice neîndeplinire sau îndeplinire cu întârziere a unei obligații se sancționează, cu atât mai mult obligația pârâtei de a achita întocmai si la timp chiria, având în vedere si faptul că sumele datorate se constituie venituri publice în patrimoniul unităților administrativ teritoriale ca urmare a gestionării unui bun ce aparține statului.
Penalitățile datorate întârzierii la plata chiriei sunt datorate prin efectul legii, fiind de notorietate aplicabilitatea principiului de drept conform căruia legea completează convențiile părților cu normele imperative acolo unde aceste conventii nu contin clauze care să facă referire la normele ce reglementează obiectul contractului.
Astfel, penalitățile de întârziere aferente sumelor datorate pentru folosința spațiului curg de drept, acestea fiind calculate în conformitate cu prevederile OG11/1996, prin aplicarea unui procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere la plata chiriei.
Având în vedere că nu se află în ipoteza unor norme dispozitive sau de recomandare, dispozițiile acestui act normativ se vor aplica independent de faptul ca părțile au înțeles să le insereze în contract prin clauze distincte sau au omis acest lucru.
În ceea ce privește plata TVA-ului, s-a arătat că Administrația Fondului Imobiliar este institutie publică de interes local potrivit nr. 101/2001, modificat prin nr. 152/2001, fiind de asemenea institutie
bugetară ale cărei pretentii constituie venituri ce se varsă la bugetul general consolidat al statului. Conform dispozitiilor legale, TVA-ul este un impozit indirect ce se aplică asupra operatiilor privind transferul proprietătii bunurilor si asupra prestăriloror de servicii.
are ca principal obiect de activitate închirierea de bunuri imobile, iar această activitate este supusa legilor ce reglementează TVA, respectiv Legea nr. 345/2002, (aplicabilă perioadei pentru care s-au caIculat pretențiile ce fac obiectul prezentei cauze).
Având în vedere că reclamanta este înregistrată ca plătitoare a taxei pe valoarea adăugată pentru activitătile de natură economică pe care le desfășoară aceasta a calculat TVA pentru chiria spațiului pe care pârâta o datorează lunar la bugetul local.
În final s-a arătat că în speta de fată sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată conform cărora " se consideră prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri în sensul art. 3. Astfel de operațiuni pot fie închirierea, arendarea și concesionarea de bunuri mobile sau imobile ".
Chiar dacă titlul în baza căruia pârâta ocupă spatiul în discuție, respectiv contractul de închiriere nr. 47.927/1992, nu face referire la plata TVA-ului sau penalități la TVA este de notorietate aplicabilitatea principiului conform căruia legea completează convențiile părților cu normele sale imperative acolo unde aceste convenții nu conțin clauze care să facă referire la normele ce reglementează obiectul conventiei,motiv pentru care apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 296 Cod procedură civilă pentru a schimba în tot sau în parte sentința atacată.
În mod corect instanța de fond avut în vedere contractul de închiriere, încheiat între părți,pentru suprafețele locative cu altă destinație decât aceea de locuință respectiv nr.479.27/20.05.1992 privind imobilul în litigiu.
La articolul 2 din contract, termenul închirierii a fost stabilit la 3 ani începând din mai 1992 până in mai 1995, însă ca urmare a faptului că pârâta a rămas în continuare în spațiul închiriat, fiind lăsată de către reclamantă, a operat tacita relocațiune în condițiile art. 1437.civ.,
Rezilierea este o sancțiune care intervine în cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesivă, în situația în care una din părți în mod culpabil nu își execută obligațiile, sancțiune care are ca efect încetarea pentru viitor a efectelor contractului.
Sancțiunea rezilierii nu operează însă de drept, ci partea îndreptățită trebuie să se adreseze instanței judecătorești cu o cerere în reziliere, în condițiile art. 1021 Cod civil, urmând ca instanța să verifice și să aprecieze cauzele rezilierii.
De asemenea, partea aflată în culpă pentru neexecutarea obligațiilor contractuale are posibilitatea ca, pentru a împiedica rezilierea contractului, să execute prestațiile datorate În tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.
În cauză, tribunalul a reținut că pârâta a achitat în timpul soluționării cauzei atât debitul principal (chirie și TVA pentru perioada mai 2003 - sept 2004), cât și penalitățile de întârziere calculate prin raportul de expertiză contabilă, în sumă de 3.532,29 lei (prin OP depus în copie la dosar).
Deși reclamanta apelantă susține că pârâta datorează cu titlu de penalități chirie și TVA suma de 64.164,06 lei, invocând dispozițiile OG 92/2003, în mod corect tribunalul a arătat că aceste susțineri nu sunt întemeiate.
S-a reținut astfel că în contractul de închiriere, care reprezintă legea părților, acestea nu au prevăzut nici o clauză penală potrivit cu care în situația neachitării la scadență a chiriei pârâta ar datora penalități de întârziere.
Pe de altă parte, reclamanta a făcut referire la dispozițiile OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, care, în forma în vigoare la acest moment, prevede la art. 120 alin. 1 că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Corect a reținut instanța de fond că față de dispozițiile din art. 1 OG 92/2003, potrivit cu care Codul d e procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal și se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale la care face referire reclamanta nu sunt aplicabile în cauză.
S-a avut în vedere astfel că debitul principal privind plata chiriei și a TVA nu este rezultat dintr-o creanță fiscală pentru a-i fi aplicabile dispozițiile OG 92/2003, ci dintr-un contract comercial, încheiat de părți în condiții de egalitate juridică, și că apelanta nu, îi poate impune pârâtei în mod unilateral plata de penalități de întârziere, calculate pe zile de întârziere.
Reclamanta apelantă a solicitat rezilierea contractului, evacuarea pârâtei și obligarea acesteia la plata sumei de 64.164,06 lei din care: 62733,73 lei reprezentând penalități de întârziere la plata chiriei aferente perioadei 5.2003 - 9.2004 și 1430,33 lei reprezentând penalități de întârziere la plata TVA aferentă perioadei 05.2003 - 09.2004.
Pretențiile reclamantei solicitate prin cererea de chemare în judecată au reprezentat chirie, TVA și penalități de întârziere aferente.
Cum pârâta a achitat în timpul procesului,în tranșe chiria, TVA-ul și penalitățile aferente perioadei 05.2003-09.2004, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
A susținut apelanta că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere cuantumul sumei de 3532,29 lei (ron) reprezentând majorări de întârziere la plata chiriei în valoare de 62.733,73 lei și al TVA-ului în valoare de 1430,33 lei în loc de64.164.66 leireprezentând majorări de întârziere.
Așa cum s-a arătat instanța de fond a reținut corect concluziile raportului de expertiză, efectuat în cauză întrucât majorarea de întârziere aferentă chiriei restante se sancționează ca o penalitate de întârziere pentru fiecare lună și nu pe zile de întârziere, dat fiind natura comercială a contractului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, cu sediul în sector 3,- B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC HOUSE SRL, cu sediul în B,-,. parter,. 1 sector 1, împotriva sentintei comerciale nr. 14657/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Adriana Bucur
