Reziliere contract comercial Spete. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 260
Ședința publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă
Grefier: -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - COM SRL prin reprezentant legal împotriva sentinței nr.273/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect reziliere contract.
- apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă prin administrator și intimatul pârât prin președinte, asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat pentru intimatul pârât, a depus la dosarul cauzei copia legalizată a procesului verbal încheiat de Comitetul Director al Obștii din 05.03.2007, partea adversă confirmând că este conformă cu originalul.
Administrator pentru apelanta reclamantă - COM SRL, a depus un set de acte în copie xerox, respectiv o adresă către Agenția pentru Protecția Mediului și răspunsul la această adresă, factura fiscală nr.-/08.03.2007, nota de recepție nr.12/08.03.2007, avizul de însoțire a mărfii nr.-/08.03.2007, bon de transport și foaie de parcurs pentru autovehicule transport marfă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului de față:
Administrator pentru apelanta reclamantă - COM SRL, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
A învederat că, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că la data semnării contractului responsabilitatea se transmite de la vânzător la cumpărător, întrucât această responsabilitate prevăzută în contractul între părți, se referă numai la transportul mărfii.
A mai susținut că între reclamantă și pârât nu au mai existat alte convenții, obligația de a obține autorizație de mediu revenind intimatului pârât.
Avocat pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că din punctul său de vedere nu era vorba de o autorizație de mediu, ci de o aprobare de la primărie că poate circula cu o încărcătură mai mare de 10 tone, iar apelanta reclamantă nu avea decât obligația de a-și ridica piatra.
În replică, administrator pentru apelanta reclamantă - COM SRL, a învederat că această autorizație de mediu nu poate fi luată decât de proprietarul terenului. Totodată, a învederat că nu și-a ridicat piatra, pentru că și-a asumat numai obligația transportului nu și pe cea a încărcării pietrei, această obligație revenind intimatului pârât.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.273/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - Com SRL împotriva pârâtei.
A fost obligată reclamanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj si înregistrată sub nr-, reclamanta - Com SRL a chemat in judecată pârâta pentru ca prin sentința ce va fi pronunțată să se constate ca încetat de drept contractul de vânzare - cumpărare semnat de părți și intrat în vigoare la 6.03.2007 prin ajungerea la termen, precum și, invocând excepția de neexecutare a contractului, obligarea la daune interese ce constau în pretenții pe care reclamanta le solicită ca urmare a prejudiciului creat prin neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă dar și a beneficiului nerealizat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 6.02.2007 a încheiat cu pârâta un contract de vânzare cumpărare în baza căruia aceasta s-a obligat să livreze reclamantei în 10 zile de la semnarea contractului cantitatea de 300.000. piatră rezultată din decolmatare ce s-ar fi realizat pe versantul pe malul drept al pârâului Șușița din județul
Reclamanta a susținut că pârâta nu a respectat clauzele contractuale și nu a livrat cantitatea de marfă prevăzută în contract nici în termenul de 10 zile și nici până la data formulării acțiunii.
S-a susținut că s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă înaintând către pârâtă o notificare la data de 24.02.2008, solicitându-i chiar un punct de vedere pentru a purta un dialog în vederea soluționării litigiului.
Reclamanta a invocat prejudiciul ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale deoarece, la rândul său, nu a putut livra marfa pe care trebuia să o primească de la pârâtă către un partener contractual - respectiv - - lui, cu care a încheiat contractul nr. 26/17.03.2007.
S-a solicitat în temeiul art. 969. civ, 972. civ. art.1082 - 1084. civ. admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii a fost depusă notificarea către pârâtă din 24.02.2008, notificarea către - - lui - înscris nedatat și neștampilat de reclamantă precum și contractul intervenit între părți încheiat la 6.03.2007 și cel intervenit între reclamantă și - - lui, nr. 26 din 17.03.2007.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii susținând că între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare numai că reclamanta este cea care nu și-a respectat obligațiile contractuale deoarece până la 6.03.2008 nu s-a prezentat să preia marfa prin cubare și cântărire și nici nu a achitat prețul stabilit.
Ca urmare, după expirarea contractului din 6 martie 2007, pârâta a ținut altă licitație la care a participat și reclamanta care nu a dorit adjudecarea.
În acest sens, au fost invocate prevederile art 969 Cod civ. anexându-se în copie răspunsul la notificarea reclamantei, plicul sigilat returnat de oficiul poștal și tichetul recomandat al scrisorii - filele 27 - 29 din dosar.
Din examinarea adresei nr 5571/12.03.2008 formulată de către - Com SRL rezultă că pârâta confirmă încheierea contractului la 6.03.2007 cu precizarea ca acesta a expirat la 6.03.2008 și în care se invocă dispozițiile art.VIII din contract potrivit cu care exploatarea, transportul și expedierea mărfii reveneau direct cumpărătorului - Com SRL, ori, reclamanta nefăcând niciuna din aceste operațiuni, este culpabilă de neexecutarea contractului.
Întrucât nu dispune de mijloace de încărcare și transport, s-a arătat că încă de la încheierea contractului aceste operațiuni și le-a asumat cumpărătorul - Com.
S-a menționat că societatea - Com s-a prezentat la renegocierea unui nou contract făcând și o oferta la care ulterior a renunțat.
Prin aceeași adresă a arătat că - Com este responsabilă de neexecutarea contractului iar pentru daunele înregistrate de societatea pârâtă nu se solicită despăgubiri.
Reclamanta a adus precizări la acțiunea inițială în sensul că solicită obligarea pârâtei în calitate de vânzătoare să exploateze, să livreze, să furnizeze și să pună la dispoziția reclamantei-cumpărătoare printr-un proces verbal de recepție și de predare-primire în 10 zile de la pronunțarea hotărârii din prezenta cauză, a întregii cantități de marfă de 300.000. piatră brută, livrarea acesteia urmând a se realiza la locul unde se află marfa, respectiv pe malul drept al pârâului Șușița, pe malul drept al versantului din comuna, județul
Pe fiecare din aspectele solicitate sunt invocate prevederile art. III, alin. 2 din contract.
În interpretarea contractului dintre părți s-a arătat că pârâta trebuia să obțină permis de exploatare și autorizație de mediu pentru a putea exploata și livra cantitatea de piatră pe care a vândut-o reclamantei.
În interpretarea aceluiași articol III din contract s-a arătat că reclamanta în calitate de cumpărătoare trebuia să transporte și să expedieze marfa.
În răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că pârâta, nu a respectat clauzele contractului din 6.03.2007 și tocmai pentru că nu a obținut permisul de exploatare minerale și autorizația de mediu nu și-a putut respecta obligațiile contractuale.
Reclamanta a arătat că pârâta își invocă propria culpă, că nu a notificat-o în vederea preluării mărfii, licitațiile ulterioare nu s-au putut finaliza prin alte contracte tot datorită neobținerii permisului de exploatare și autorizației de mediu de către aceasta.
Ambele societăți au solicitat proba cu interogatoriu și acte, reclamanta solicitând ca instanța să pună în vede pârâtei să depună la dosarul cauzei permisul de exploatare si autorizația de mediu, înscrisuri care îi permit să desfășoare activitatea de exploatare, livrare și furnizare de piatră.
- dosarul cauzei au fost depuse răspunsurile la interogatoriu din partea ambelor societăți.
În nota de ședință depusă de pârâta, s-a arătat că reclamanta este cea care trebuie să facă dovada că pentru exploatarea și transportul pietrei cumpărate a obținut avizele necesare, deoarece, conform contractului părților obiectul acestuia îl reprezintă piatra căzută de pe versantul și care se află pe malul drept al râului Șușița, la poalele versantului.
Deoarece, în obiectul de activitate al Obștei nu este prevăzută exploatarea pietrei și nu deține utilaje, responsabilitatea obținerii avizelor cădea în sarcina cumpărătoarei pentru a putea intra în posesia mărfii - aspect de fapt ce se reflectă și în prețul de 0,5 lei/mc convenit de părți.
S-a precizat că albia râului Șușița nu este proprietatea pârâtei si nu poate fi exploatată de aceasta, piatra care a fost vândută reclamantei fiind piatră brută decolmatată de pe versantul si care se află la poalele versantului, nefiind necesară intervenția pârâtei pentru exploatare.
Reclamanta era cea care trebuia să întocmească documentație și să o înainteze Regiei Apelor Române pentru a putea amenaja albia râului Șușița să poată trece și să încarce piatra de la poalele versantului.
Au mai fost depuse la dosarul cauzei, procesul verbal din 20.01.2008 încheiat in ședința de consiliu a societății pârâte și procesele verbale din ședințele din 27.01.2008 și 31.01.2008 precum și statutul Obștei.
- ultima ședință de judecată a fost depus procesul verbal din 5.03.2007 încheiat de comitetul director al pârâtei prin care se stabilea ca - Com SRL să obțină autorizația de mediu.
Tribunalul, examinând cererea introductivă, răspunsul la întimpinare și actele doveditoare depuse de părți a constatat și a reținut că acțiunea reclamantei este nefondată și a fost respinsă ca atare, cu următoarea motivare:
Între reclamantă si pârâtă a intervenit contractul din 6.03.2007 prin care în calitate de vânzător, a vândut - Com SRL piatră brută rezultată din decolmatare, piatră situată în comuna, satul pe malul drept al la poalele versantului, M proprietatea pârâtei conform titlului de proprietate nr. 32 anexele 1- 8/06.04.2004.
Termenul de livrare potrivit art. III era de 10 zile de la semnarea contractului, durata contractului fiind pe o perioadă de un an cu posibilitatea prelungirii. De la data semnării contractului, responsabilitatea se transmite de la vânzător la cumpărător, fiind considerată data la care cumpărătorul poate intra în posesia mărfii.
Cantitatea de piatră brută era de 300.000 mc la prețul de 0,5 lei/
Ridicarea pietrei trebuia făcută de reclamantă de la locul unde se află - la poalele versantului - pe bază de factură sau aviz de expediție, prețul trebuind achitat la predarea-primirea mărfii.
Reclamanta asumându-și responsabilitatea termenului livrării de la data semnării contractului și obligația transportului mărfii de la locul unde se află, nu a furnizat nicio probă din care să rezulte că s-a prezentat pentru ridicarea pietrei cumpărate și aceasta nu i-a fost predată de pârâtă în perioada de un an, 3 martie 2007 - 3 martie 2008.
Din contractul părților, art. II, a rezultat că pârâta a vândut piatră brută, existentă la poalele versantului, proprietatea sa conform titlului de proprietate nr. 32/06.04.2004, nu piatră pe care trebuia să o exploateze în vreun fel și pentru care i-ar fi trebuit permis de exploatare sau autorizație de mediu iar reclamanta în calitate de cumpărătoare, deși a invocat excepția de neexecutare a contractului nu a făcut dovada că pârâta nu a respectat vreuna din obligațiile ce-i reveneau.
Transportul mărfii intra în sarcina cumpărătorului, în speță - Com SRL ori, aceasta nu s-a prezentat pentru ridicarea mărfii.
Potrivit art. 969 - 970 Cod civ convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, convențiile trebuind executate cu bună credință, ele obligând nu numai la ceea ce este expres prevăzut, dar și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
Dispozițiile art. 977 - 985 cod civil sunt în sensul că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor, când o clauză este primitoare de două înțelesuri ea se interpretează in sensul ce poate avea un efect iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.
În speță, reclamanta, în interpretarea contractului cu pârâta, a susținut că a fost prejudiciată prin aceea că nu i s-a livrat marfa cumpărată iar, pârâta, la rândul său, a apreciat că vânzând piatră brută ce se află în mod pe malul drept al râului Șușița la poalele unui versant muntos proprietatea sa, reclamanta, căreia îi revenea obligația de transport prin contract, putea oricând să ridice această piatră, acesteia revenindu-i obligația obținerii avizelor necesare pentru ridicarea si transportul pietrei.
Având în vedere că prin statutul său nu are ca obiect de activitate exploatarea pietrei de râu și nu desfășoară activități de acest gen, tribunalul a apreciat că nu avea obligația obținerii autorizației de mediu pentru vinderea pietrei adunată spontan la poalele muntelui, aceasta fiind un product în sensul art. 522 - 523 Cod civil, de care putea putea dispune ca atribut al dreptului de proprietate.
Pârâta a vândut piatra strânsă în mod la poalele versantului, proprietatea sa, nu a desfășurat activități de extracție, deci nu era necesară autorizația de mediu, conform OUG nr. 195/2005.
OUG nr. 195/2005 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 265/2007 și Ordinul nr. 1798/2007, reglementează protecția mediului și procedurile de autorizare a activităților cu impact semnificativ asupra mediului, între acestea conform Anexei 1 la ordinul menționat, înscriindu-se și activitatea de extracție a pietrei ori în speță tribunalul reține în baza actelor depuse și a acțiunii formulate, că reclamanta a cumpărat piatră, product proprietatea pârâtei și nu s-a prezentat pentru aor idica, iar pârâta nedesfășurând activitate de extracție a pietrei nu trebuia să obțină autorizație de mediu.
Întrucât pârâta nu produce piatră și nu desfășoară nicio activitate care să se încadreze în dispozițiile legale menționate instanța a constatat că acțiunea reclamatei este nefondată, nedovedind niciun prejudiciu cauzat de pârâtă prin faptul că reclamanta nu s-a prezentat în vederea ridicării pietrei cumpărate.
În plus, reclamanta prin depunerea contractului cu - lui a demonstrat că a cumpărat piatră de la pârâtă în scop de revânzare ceea ce conduce la concluzia că desfășurând comerț cu astfel de bunuri, trebuia să aibă o astfel de activitate prevăzută în statut și să obțină avizele prevăzute de lege.
A reținut instanța că reclamanta nu poate susține că a fost prejudiciată pentru că nu s-a prezentat la pârâtă să ridice piatra cumpărată, nu a făcut dovada achitării vreunei sume de bani reprezentând preț și nici nu a demonstrat că la rândul său a obținut autorizații și avize pentru astfel de activități și că din această cauză nu s-a derulat contractul dintre părți.
Prin acțiune așa cum a fost formulată și precizată ulterior, în sensul obligării pârâtei să exploateze, să livreze, să furnizeze și să pună la dispoziție reclamantei prin proces verbal de recepție și de predare - primire, în 10 zile de la pronunțarea sentinței, a întregii cantități de piatră contractată, la locul unde este situată marfa, pe de o parte, reclamanta contrazice primul capăt de cerere prin care solicita să se constate încetat de drept contractul și pe de altă parte nu poate solicita obligarea pârâtei să exploateze piatră atâta timp cât a cumpărat piatră brută, aflată la poalele muntelui proprietatea pârâtei, nu poate solicita livrarea atâta timp cât s-a obligat să se prezinte pentru a ridica marfa de la locul unde este situată în mod, nu este admisibilă cererea privind furnizarea sau predarea față de obligațiile asumate prin contract și cât pârâta nu refuză ridicarea pietrei, reclamanta fiind cea care nu se prezintă pentru ridicarea pietrei cumpărate.
Tribunalul a reținut că în executarea contractului, pârâta și-a executat obligațiile care îi revin prin contract, reclamanta fiind cea care nu se prezintă pentru ridicarea mărfii cumpărate.
Ca atare, în temeiul prezentelor considerente și a dispozițiilor legale menționate și cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, acțiunea a fost respinsă și obligată reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - COM SRL.
Arată apelanta că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că de la data semnării contractului responsabilitatea se transmite de la vânzător la cumpărător, această responsabilitate prevăzută în contractul între părți, la punctul III, alin.3, referindu-se la dispozițiile art. 977-985 Cod civil, strict la transportul mărfii, potrivit punctului VIII din contract.
De asemenea, precizează apelanta că instanța de fond eronat a reținut că în calitate de reclamanți și-au asumat responsabilitatea termenului livrării de la data semnării contractului și arată că, deși s-au prezentat la data stabilită pentru începerea derulării contractului cu mijloace auto, pârâta nu adusese utilaje de încărcare.
Un alt aspect criticat în cadrul motivelor de apel îl constituie reținerea de către instanța de fond, a faptului că pârâta a vândut piatră brută existentă la poalele versantului, proprietatea sa, nu piatră pe care trebuia să o exploateze în vreun fel și pentru care i-ar fi trebuit permis de exploatare sau autorizație de mediu.
Consideră apelanta că instanța de fond, greșit a apreciat că nu are ca obiect de activitate exploatarea pietrei de râu și nu avea obligația obținerii autorizației de mediu pentru vinderea pietrei adunată în mod spontan la poalele muntelui, acesta fiind un product în sensul art. 522-523 Cod civil, de care, putea dispune ca atribut al dreptului de proprietate.
Totodată, apreciază apelanta că tribunalul a interpretat în mod greșit OUG 195/2005, întrucât zona respectivă era prinsă în programul de protecție a mediului "Natura 2000" și este supusă unei proceduri speciale de autorizare.
O altă critică vizează faptul că tribunalul a reținut că pârâta, în executarea contractului și-a executat obligațiile care îi revin, reclamanta fiind cea care nu se prezintă pentru ridicarea pietrei cumpărate.
În realitate, precizează apelanta că pârâta nici până la acea dată nu deținea facturi și avize de expediere a mărfurilor, nu a dislocat la locul de încărcare utilaje de încărcare, astfel că obiectul contractului nu putea fi îndeplinit.
De asemenea, apelanta susține că intimata reclamantă avea obligația să obțină autorizația de mediu, astfel încât procesul verbal din 5.03.2007 încheiat de Comitetul director al pârâtei nu corespunde realității, apreciind că acesta conține o frază adăugată ulterior, prin care atribuie obligația ca autorizația de mediu să fie obținută de - COM SRL.
Curtea, analizând apelul în limitele motivelor invocate, potrivit art. 294 și următoarele pr.civ. constată că acesta nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, între părți a fost încheiat la data de 6.03.2007 un contract de vânzare cumpărare al cărui obiect este prevăzut la art. II din contract, respectiv "vânzarea către - COM SRL de către - de piatră brută rezultată din decolmatare situată în comuna, satul pe malul drept al, la poalele versantului."
Art. III al aceluiași contract prevede că termenul de livrare va fi în maxim 10 zile de la semnarea contractului, contractul încheindu-se pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii, cu acordul părților. Ultimul alineat al acestui articol prevede că "de la data semnării contractului (6.03.2007) responsabilitatea se transmite de la vânzător la cumpărător, fiind considerată data la care cumpărătorul poate intra în posesia mărfii."
Părțile au mai convenit în art. VII cu privire la recepția mărfii următoarele "predarea primirea se va face la locul unde se află marfa, pe bază de factură sau aviz de expediție, iar recepția calitativă și cantitativă se va face în conformitatea cu dispozițiile și prevederile legale în vigoare. "
- data de 2.06.2008, reclamanta - COM SRL a chemat în judecată pe pârâta solicitând să se constate încetat de drept contractul prin ajungerea la termen, precum și daune interese ca urmare a invocării excepției de neexecutare a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă.
- fila 26 din dosarul instanței de fond se află întâmpinarea prin care pârâta s-a apărat în sensul că neexecutarea contractului nu îi este imputabilă deoarece reclamanta este cea care nu s-a prezentat să preia marfa la locul la care s-a obligat prin contract și nici nu a plătit prețul.
- data de 7.01.2009, reclamanta precizează acțiunea inițială în sensul că își modifică al doilea capăt de cere solicitând "obligarea pârâtei să exploateze, să livreze, să furnizeze și să pună la dispoziția reclamantei cumpărătoare printr-un proces verbal de recepție și de predare primire, într-un termen de maxim de 10 zile de la pronunțarea hotărârii din prezenta cauză, a întregii cantități de marfă, respectiv 300.0003de piatră brută, livrarea acesteia urmând a se realiza la locul unde se află marfa, respectiv pe malul drept al pârâului Șușița, la poalele versantului."
Mai precizează reclamanta că solicită de fapt obligarea pârâtei vânzătoare să-și respecte obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare.
Față de situația de fapt prezentată mai sus, Curtea apreciază că cea care nu și-a îndeplinit obligația de a prelua lucrul vândut în condițiile stipulate în contract este reclamanta care și-a asumat obligația de a ridica piatra rezultată din decolmatare de la poalele versantului, pe malul drept al pârâului Șușița.
În această situație, din interpretarea clauzelor din contractul de vânzare cumpărare rezultă că vânzătoarea nu și-a asumat nici obligația de a obține autorizația de mediu pentru exploatarea pietrei ce face obiectul contractului și nici obligația de a asigura accesul cumpărătoarei la locul situării obiectului vânzării.
Practic, apelanta reclamantă invocă propria culpă, susținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligații pe care de altfel, nu și le-a asumat prin contractul aflat la fila 5-6 din dosarul de fond.
În ceea ce privește primul capăt de cerere privind constatarea încetării contractului prin ajungerea la termen, Curtea reține că nu este necesară intervenția instanțelor pentru a se constatat acest lucru, atâta timp cât cealaltă parte nu susține că acesta ar mai fi în vigoare.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, urmează ca în baza art. 296 pr.civ. să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - COM SRL cu sediul în comuna, sat nr.7, județul G, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr.273/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, comuna, sat, județul G, având ca obiect reziliere contract.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
26 2009
Red.jud. /18 decembrie 2009
4 ex./
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
