Spete pretentii comerciale. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 259
Ședința publică de la 25 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă Mateucă
Grefier: -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâtul G- și reclamanta CFR SA-REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C împotriva sentinței nr.73 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta pârâtă prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin Decizia nr.1360/05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de debitoarea SC SRL.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea a reținut cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții:
Avocat pentru apelanta pârâtă, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă material și teritorial, iar în subsidiar modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii de chemare în judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.73 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- a fost admisă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta CFR SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE în contradictoriu cu pârâtul G.
A fost obligat pârâtul G la plata sumei de 101.697,05lei RON cu titlu de daune și la 3.281,14 lei RON taxă timbru și 50.000lei ROL timbru judiciar reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție față de garantul I.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea Secției Comerciale a Tribunalului Gorj la 29.07.2008 reclamanta CFR SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE C, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții: G, G și SC SRL, să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 101.697,05 lei cu titlu de daune și la cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 17.09.2005 la trecerea de nivel cu calea ferată dublă fără bariere a drumului comunal 123A între stațiile - Județul Vaa vut loc un accident de circulație în care autocamionul cu remorcă - proprietate a SC SRL, a fost surprins trecând peste calea ferată neregulamentar fiind lovit de locomotiva trenului rapid 929; în urma impactului a fost avariată locomotiva aparținând reclamantei.
A susținut reclamanta că locomotiva DA nr. 1386 care tracta trenul rapid 939 fost avariată iar paguba produsă reclamantei este în sumă de 101.697,05 lei, conform procesului verbal de constatare tehnică nr. T-, a antecalculației de preț pentru reparația locomotivei și a facturii fiscale nr. 86 din 26.02.2008 întocmită de către SC SA C, firmă specializată în executarea reparațiilor la locomotivele DA.
A arătat reclamanta că dovada avariei locomotivei o face cu procesul verbal de cercetare la fața locului FN din 17.09.2005 al Postului de politie Mihăești și cu rezoluția FN din 07.12.2005 a Parchetului de pe lingă Judecătoria Rm.
Cât privește cererea de obligare în solidar a celor trei pârâți reclamanta a precizat că îi cheamă în judecată în calitate de prepuși ai persoanei juridice în baza raporturilor contractuale de muncă stabilite între părți.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 998 și următoarele, 1000 alin 3 și 1003 Cod Civil.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar în xerocopie rezoluția Parchetului de pe lingă Judecătoria Rm din 7.12.2005, contractul individual de muncă al pârâtului, procesul verbal încheiat la 28.02.2008 de către reclamantă, factura fiscală nr. 86 din 26.02.2008, devizul antecalcul pentru avariile suferite de locomotivă precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În cursul judecării cauzei au mai fost depuse la dosar de către reclamantă procesul verbal de constatare tehnică încheiat la 5.10.2005 în CF Pitești, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la 17.09.2005 de către Poliția comunei Mihăești jud V și schița producerii accidentului de circulație.
Având în vedere că în urma verificărilor efectuate de către grefierul de ședință în sistemul ECRIS s-a constatat faptul că, pârâta SC SRL, este supusă procedurii generale de insolvență prevăzută de legea 85/2006, lichidatorul judiciar fiind numită firma C, prin încheierea din 9.12.2008, s-a pus în discuție cererea de suspendare a acțiunii față de această pârâtă, formulată de lichidatorul judiciar iar în baza art. 36 din legea 85/2006 s-a dispus suspendarea acțiunii față de pârâta aflată în faliment.
Prin aceeași încheiere s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G în raport de faptul că acesta nu a avut calitatea de autor al accidentului de circulație, stabilindu-se că în cauză nu subzistă disp. art. 1003 cod civil cum este cazul gestionarilor ci, dispozițiile art. 998, 999 Cod Civil referitoare la răspunderea pentru faptele personale.
Drept urmare a fost admisă în baza art. 137. Pr. Civilă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G și s-a dispus continuarea judecății față de pârâtul.
La cererea pârâtului G prin încheierea din 9 12.2008 fost încuviințată efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate exploatare căi ferate și materiale rulante, în vederea stabilirii exacte a valorii prejudiciului cauzat reclamantei, și s-a dispus solicitarea numelor experților specializați de la birourile D și M având în vedere că în cadrul Biroului de expertize G nu există asemenea experți.
După încuviințarea acestei probe pârâtul Gam ai depus la dosar procesul verbal încheiat la 3.10.2005 de ITM V, trei declarații date în fața inspectorilor de muncă la 29.09.2005, și o copie xerox a sentinței civile nr. 4408 din 10.0ct. 2006 pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr. 10525/2005.
Pe parcursul judecării cauzei apărătorul pârâtului Gas olicitat acordarea mai multor termene de judecată în vederea identificării societății de asigurări la care mijlocul de transport - era asigurat la data producerii evenimentului rutier, fără a putea indica această societate.
La 03.02.2009 acesta a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a numitului, administratorul statutar al SC SRL, solicitând ca în măsura în care acesta va fi obligat la plata despăgubirilor față de reclamantă, chematul în garanție să fie chemat la rândul său să-l despăgubească cu suma respectivă.
În motivarea cererii s-a arătat că chematul în garanție avea obligația în conformitate cu art. 48 din legea 283/2005 să asigure mijlocul de transport pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.
Că, în calitate de angajator acesta avea obligația să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă.
La ultimul termen de judecată apărătorul pârâtului Gap recizat că înțelege să renunțe la proba cu expertiza tehnică de specialitate cu argumentul că prin sentința civilă nr. 4408 din 10.10.2006 s-a reținut în mod irevocabil că acesta nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 19 lit. b din Legea 90/1996 precum și a disp. art. 168 alin 1, art. 170(1) lit. c și (2) din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de probele administrate în cauză a constatat următoarele:
Din lecturarea procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la 17.09.2005, ora 6,00 a rezultat că la această dată la trecerea de nivel cu calea ferată dublă în comuna Mihăești, satul pe direcția stație - Mihăești - Rm - D, s-a produs accidentul de circulație între autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare - și locomotiva trenului rapid nr. 929.
Din conținutul acestui proces verbal a rezultat că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este acoperit cu un covor asfaltic, partea carosabilă este uscată iar vizibilitatea este redusă datorită ceții. Că de o parte și de alta a drumului există vegetație(culturi de porumb).
În același proces verbal s-a făcut mențiunea că în zona producerii evenimentului rutier, respectiv la trecerea la nivel cu calea ferată dublă există indicatoare rutiere respectiv indicatoare de semnalizare, indicatorul de obligare STOP și indicatorul trecere la nivel cu calea ferată dublă fără bariere, montate regulamentar și loc vizibil.
Acest proces verbal a fost semnat de către agenții constatatori; și, ambii din cadrul Postului de Politie Mihăești, martorii asistenții: și precum și de conducătorul auto G fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că acesta și-a însușit aspectele consemnate în acest proces verbal, care stabilea că la momentul cercetării locale nu au fost identificate urme de frânare.
De asemenea din lecturarea procesului verbal încheiat la 3.10.2005 de către ITM V și atașat la fila 74 din dosar, a rezultat că, în ceea ce privește cauzele reale ale evenimentului, pârâtul G în condiții meteo nefavorabile (ceață) nu s-a asigurat înainte de ase angaja la trecerea la nivel cu calea ferată fiind surprins și lovit de trenul de persoane R 929 ce venea dinspre D spre Rm
S-a constatat că în cauză subzistă disp. art. 998- 999 Cod Civil cu privire la răspunderea civilă delictuală în sensul că în cauză există o faptă ilicită, o vinovăție, un prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, așa cum rezultă din factura fiscală nr. 86 din 26.02.2008 depusă la fila nr. 9 din dosar.
Apărarea pârâtului în sensul că nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier argumentat pe ideea că prin sentința civilă nr. 4408 din 10.0ct 2006, pronunțată de Judecătoria Rm - V în dos. Nr. 10525/2005 a fost admisă plângerea contravențională formulată de acesta împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, reținându-se în mod irevocabil că acesta nu a săvârșit fapta contravențională constând în încălcarea disp. art. 19 lit. din legea 90/1996 și a disp. art. 168 alin. 1 art. 170 alin 1 lit. și alin 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, este irelevantă pentru următoarele considerente:
Din lecturarea sentinței menționată mai sus rezultă că litigiul s-a derulat între G și ITM Rm V situație în care această hotărâre nu este opozabilă reclamantei, care nu a fost citată ca parte în proces și nu a fost în situația de a-și formula apărările de rigoare.
Mai mult decât atât, încălcarea sau nu a dispozițiilor cu privire la regulile de circulație nu cade în competența Inspectoratului Teritorial d e Muncă, ci a organelor de poliție.
În acest context, tribunalul a considerat că este irelevantă împrejurarea că procesul verbal de constatare a contravenției a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească în condițiile în care din celelalte probe administrate în cauză, în speță procesul verbal de constatare al Postului De Poliție Mihăești, Rezoluția nr. 2630/P/7.12.2005 a Parchetului de pe lingă Judecătoria Rm V și actul nr. 207/BD/707/2005 al C, rezultă fără dubiu că accidentul de circulație a fost provocat ca urmare a încălcării disp. OUG 195/2002 de către conducătorul auto, respectiv pârâtul G.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de reclamant față de garantul, s- constatat că, potrivit art. 60 alin 1. Pr. Civilă partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar putea cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pentru promovarea cererii, partea interesată trebuie să afirme existența unei obligații legale sau convenționale de garanție, ori a unei obligații de despăgubire.
În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în garanție, Iaf ost chemat în judecată ca persoană fizică independent de activitatea societății comerciale SRL, în condițiile în care calitatea de proprietar al autocamionului, o are societatea comercială supusă procedurii falimentului.
Ori, câtă vreme SC SRL, se află în procedura falimentului este evident că nici administratorul statutar al acestei societăți nu poate sta în judecată, în nume propriu independent de activitatea societății comerciale, pentru situația în care bunuri proprietatea debitorului falit au fost implicate în producerea unor evenimente rutiere.
Drept urmare, cererea de chemare în garanție față de acesta a fost respinsă, văzând și dispozițiile art. 998,999 Cod Civil și art. 274. pr. Civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul G- și reclamanta CFR SA-REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI
În motivele de apel pârâtul G- susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind competența materială și teritorială, în sensul că litigiul dedus judecății nu poate fi considerat un litigiu comercial, în speță fiind vorba de o acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a cărui soluționare intră în competența instanțelor civile.
Mai mult decât atât, susține apelantul că valoarea litigiului este sub 500 mii lei, ceea ce atrage competența judecătoriei și nu a tribunalului.
În ceea ce privește competența materială, apelantul pârât invocă dispozițiile art. 5 pr.civ. și susține că litigiul trebuia soluționat de Judecătoria Horezu județul V unde acesta își are domiciliul sau Judecătoria Novaci județul G unde își are sediul comitentul său SC SRL.
Mai arată apelantul pârât că SC SRL este răspunzătoare de eventualele prejudicii întrucât autoutilitara în cauză condusă de apelant îi aparținea și că aceasta trebuia să aibă asigurare pe care însă a refuzat să o prezinte la instanța de fond.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea acțiunii față de SC SRL în baza art. 36 din legea 85/2006 fără ca mai întâi să disjungă cauza.
Se mai invocă de asemenea faptul că instanța de fond nu a avut rol activ în stabilirea situației de fapt, în sensul că nu administrat niciun fel de probe și nici nu a avut în vedere apărările invocate de pârât, în sensul că nu se face vinovat de producerea accidentului.
În apelul formulat de reclamanta CFR SA-REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C se invocă de asemenea faptul că comitentul SC SRL se află în faliment și critică soluția instanței de fond în sensul că trebuia să oblige comitentul în solidar cu prepusul său.
Curtea, analizând apelurile în limita motivelor invocate, în conformitate cu dispoz. art. 294 pr.civ. constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel ce vizează competența materială și teritorială instanței de fond este întemeiat doar sub aspectul teritorialității.
Astfel, litigiul dedus judecății este unul comercial întrucât la data producerii accidentului apelantul pârât G- efectua un transport în numele comitentului său SC SRL, în realizarea obiectului de activitate a acestei societăți comerciale.
Din acest punct de vedere, instanța competentă material în soluționarea cauzei dedusă judecății este tribunalul.
În ceea ce privește competența teritorială Curtea reține că potrivit art. 10 pct.8 pr.civ. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit competența aparține instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt ilicit.
Având în vedere că accidentul produs la data de 17.09.2005 s-a petrecut în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, competența de soluționare aparține Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială.
Întrucât celelalte motive de apel invocate atât de pârâtul G- cât și de reclamanta CFR SA-REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C vizează fondul cauzei, acestea vor fi avute în vedere de către instanța ce va soluționa în fond litigiul dedus judecății.
În consecință, în baza art. 297 alin.2 pr.civ. Curtea va admite ambele apeluri, va anula sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea ca instanță comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâtul G- cu domiciliul în comuna, județul V și reclamanta CFR SA-REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C cu sediul în C,-, județul D împotriva sentinței nr.73 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție, cu domiciliul în localitatea Novaci, sat nr.27, având ca obiect pretenții.
Anulează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea, ca instanță comercială.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009
Președinte, | Judecător, Mateucă |
Grefier, |
27 2009
Red.jud./16 decembrie 2009
3 ex./
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
