Reziliere contract comercial Spete. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/COM
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta pârâtă - SRL, cu sediul în str.-.- nr.14, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 69/COM/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul reclamant - PROFESIONAL SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENȚA, cu sediul în-, județ C, având ca obiect reziliere contract - PRETENȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta pârâtă - SRL C avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.05885/20.04.2008 depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant - PROFESIONAL SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENȚA, avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.27139/04.09.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
Apelul este motivat și timbrat, la dosarul cauzei fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei, conform chitanței seria - nr.- și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, și în valoare de 2.044 lei conform chitanței seria - nr.- din 27 noiembrie 2008.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, solicitând instanței a constata dosarul în stare de judecată.
Curtea luând act că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra încălcării dispozițiilor art.294 Cod pr.civilă, precum și a fondului cauzei.
Apărătorul apelantei pârâte având cuvântul, învederează legat de împrejurarea că instanța a invocat din oficiu, incidența în cauză a dispozițiilor art.294 Cod pr.civilă, conform cu care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, că pârâta cu prilejul judecății cauzei la fond nu a beneficiat de apărare calificată și astfel, nu s-a putut apăra împotriva pretențiilor nefondate ale reclamantei intimate.
Susține apelanta pârâtă că, instanța de fond nu a făcut o verificare temeinică a raporturilor contractuale născute și derulate între părțile din proces pronunțând o hotărâre în lipsa unor probe care să facă dovada temeiniciilor susținerilor intimatei, fiind adevărat că, în fața instanței de fond problema cauzei ilicite a contractului a cărei reziliere se solicită, nu a fost pusă în discuție, așa după cum nu au fost puse în discuție nici alte probe ori apărări.
Arată că renunță la excepția autorității de lucru judecat și solicită respingerea excepției și admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul apărătorul intimatului reclamant învederează instanței că, solicită admiterea excepției, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.294 Cod pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Se solicită instanței a se avea în vedere că, acțiunea dedusă judecății are ca obiect reziliere contract, iar apelanta pârâtă a formulat ca motiv de apel - cauza ilicită, arătând prin Notele scrise depuse la dosar că nu a fost pusă în discuție cu prilejul judecății cauzei în fond, astfel că, sunt încălcate dispozițiile cuprinse în art.294 Cod pr.civilă.
În condițiile date, solicită intimata a se dispune admiterea excepției încălcării dispozițiilor art.294 Cod pr.civilă, luându-se act de renunțarea apelantei la judecarea excepției autorității de lucru judecat invocată de apelantă, și în concluzie, respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens Ordinul de plată nr.46/03.02.2009 în sumă de 1000 lei și Ordinul de plată nr.47/04.02.2009 în sumă de 500 lei.
Curtea, în temeiul art.246 Cod pr.civilă ia act de renunțarea apelantei pârâte la judecarea excepției autorității de lucru judecat, rămânând în pronunțare asupra excepției încălcării disp.art.294 Cod pr.civilă, precum și asupra fondului pricinii.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată sub nr.3607/212/22.09.2006 (nr.format vechi 11372/22.09.2006) reclamanta - Profesional SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
1. rezilierea contractului de subantrepriză nr.194/15.03.2005 ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate prin contract de către pârâtă.
2. obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în temeiul art. 9 pct. 1 raportat la art. 18 din contractul de subantrepriză nr.194/2005;
3.obligarea pârâtei la plata daunelor interese compensatorii cauzate reclamantei, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de subantrepriză nr. 194/2005;
4. obligarea pârâtei la plata contravalorii materialelor și schelelor achiziționate de reclamantă, a contravalorii înscrierii echipamentelor și utilajelor și a manoperei, sumă estimată la valoarea de 5.000 lei;
5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că în calitate de antreprenor a încheiat cu pârâta contractul de subantrepriză înregistrat sub nr. 194/15.03.2005, având ca obiect executarea de către subantreprenor a lucrărilor de confecționare și montare armătură beton, inclusiv materiale aferente, pentru obiectivul " Turistică tip " Zona "Butoaie", lot nr.9, Stațiunea.
Se arată că, contractul de subantrepriză a avut la bază un alt contract de subantrepriză nr.D 008/2/14.03.2005, intervenit între reclamantă - în calitate de antreprenor - și - Leasing în calitate de beneficiar, pentru executarea aceluiași obiectiv.
Conform art. 8 pct. 12 din contractul de subantrepriză, termenul de finalizare a lucrărilor a fost stabilit la data de 28.05.2005, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt care a condus la nefinalizarea lucrării la termenul stabilit.
Reclamanta a mai arătat că, datorită neexecutării obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă, s-a aflat în imposibilitate de a încasa contravaloarea lucrărilor de la beneficiar. Ultima plată încasată de la beneficiar a fost la 1.06.2005. Ca urmare a neexecutării lucrărilor până la data de 28.05.2005, beneficiarul Leasing nu a executat plata către reclamantă. Neîncasarea contravalorii lucrărilor de la Leasing, susține reclamanta, se datorează culpei pârâtei care, dacă ar fi finalizat lucrarea la data de 28.05.2005, ar fi permis reclamantei încasarea creanței sale de la.
Datorită aceleiași neexecutări a obligațiilor contractuale, reclamanta a procedat la achiziționarea materialelor necesare efectuării lucrărilor ce cădeau în sarcina pârâtei, la închirierea echipamentelor și utilajelor înregistrând un prejudiciu estimat la valoarea de 2.500 lei, la care se adaugă contravaloarea manoperei în cuantum de 2.500 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 1020-art.1021,art. 1073, art.1470 pct. 3 Cod civil.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, pentru ca, în ședința publică din 19.03.2007 instanța să fi invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei.
Prin Sentința civilă nr.3012/19.03.2007, Judecătoria Constanțaadmite excepția necompetenței materiale, iar în baza art.158 Cod pr.civilă declină cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța a examinat dispozițiile art.2 pct.1 lit."a" Cod pr.civilă și constatând că obiectul principal al acțiunii dedusă judecății este reziliere contract subantrepriză, că litigiul se poartă între părți ce sunt societăți comerciale și că are caracter comercial, se constată incidența în cauză a dispozițiilor privind competența materială a tribunalului.
Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Constanța - Secția comercială procedează la înregistrarea acesteia sub nr.3607/212/23.05.2007, moment după care, se constată că, în cursul judecății cauzei, față de reclamantă s-a dispus deschiderea procedurii instituită prin Legea nr. 85/2006, și a fost desemnat administrator judiciar - SRL ( Insolvență ).
La data de 05.02.2007, reclamanta, prin administrator judiciar, și-a precizat valoarea pretențiilor după cum urmează:
- 117.093,27 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art.9 pct. 1 din contract, de la data de 29.05.2005 până la data concilierii prealabile, 8.09.2006.
- 22.417,2 lei reprezentând daune interese compensatorii.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, nu a propus probe în apărare și nu a răspuns la interogatoriu propus de reclamantă.
Prin Sentința civilă nr.69/COM/2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - PROFESIONAL SRL - societate în faliment - reprezentată prin lichidator judiciar - INSOLVENȚĂ, în contradictoriu cu pârâta - SRL, dispunând rezilierea contractului de subantrepriză nr. 194/15.03.2005.
Tot prin aceeași sentință obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 117.093,27 lei reprezentând penalități de întârziere, respingând cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 22.417,2 lei reprezentând daune interese compensatorii și cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 5.000 lei, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reține, în esență următoarele:
Raporturile contractuale au fost stabilite între părți în temeiul contractului de subantrepriză nr.194/2005, prin care, pârâta, în calitate de subantreprenor, s-a obligat față de reclamantă să execute toate lucrările prevăzute în contract și în anexele contractuale, cu respectarea prevederilor și normelor legale ale statului român și a regulilor general recunoscute privind activitatea tehnică în construcții.
Arată instanța că, subantreprenorul s-a obligat să procure materialele de construcții necesare și materiale auxiliare. de execuție a fost prevăzut în anexa 5 la contract conform cu care termenul final a fost stabilit la data de 28.05.2005. Pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenelor intermediare sau a termenului de finalizare menționat în graficul de execuție, datorată culpei subantreprenorului, acesta va plăti antreprenorului penalități de întârziere în valoare de 0,15% din valoarea stadiului întârziat în cazul depășirii stadiilor intermediare și 0,15% din valoarea totală netă a contractului în cazul depășirii termenului final.
Pentru a face dovada neexecutării la termen a lucrărilor contractate, reclamanta depus la dosar situația de lucrări din 27.05.2005 și factura fiscală emisă de pârâtă, înscrisuri din care rezultă că la termenul la care lucrările trebuiau finalizate, pârâta confecționase și montase armătura fier beton.
Reține instanța de fond că, la data de 23.06.2005, pârâta se afla în etapa în care solicita Primăriei Municipiului C avizul pentru transportarea unor materiale cu mijloace de transport auto și continuarea lucrărilor de construcții (executarea armăturilor la structura de rezistență) la obiectivul " Turistică cu apartamente - zona Butoaie - lot 9 - stațiunea, fiind cert că pârâta nu finalizase lucrările la data respectivă.
Concluzionează instanța de fond că, condițiile rezilierii contractului sunt neexecutarea obligației asumate de către una dintre părți, ceea ce constituie o faptă ilicită, vinovăția părții respective și prejudiciu.
În cauză, neexecutarea obligațiilor contractuale astfel cum au fost asumate prin convenție încheiată între părți rezulta din înscrisurile depuse care confirmă stadiul lucrărilor, la momentul la care termenul de finalizare a lucrărilor era împlinit.
În raport de cele sus-reținute, apreciază instanța că, în ceea ce privește vinovăția, deși condiția nu rezultă din conținutul dispozițiilor art. 1020 - 1021 Cod civil, ea este o condiție generală a răspunderii contractuale, fiind aplicabile dispozițiile art. 1082 cod civil care consacră această condiție, dar fără aod efini, aceasta cu atât mai mult cu cât, pârâta nu a formulat apărări din care să rezulte o altă situație de fapt.
În contextul dat, sub aspectul prejudiciului, instanța reține că părțile au anticipat existența și cuantumul prejudiciului, prin clauza penală prevăzută în art. 9 pct. 1 și art. 18 din contract și constatând ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile rezilierii contractului, în temeiul dispozițiilor art. 1020 - 1021 Cod civil instanța dispune rezilierea contractului de subantrepriză nr. 194/2005.
Așa fiind, apreciază instanța că, cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul produs reclamantei prin neexecutarea obligațiilor contractuale este, în parte, întemeiată, deoarece prin stipularea în contract a unei clauze penale privind plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, părțile au în vedere toate daunele și limitează, prin acordul lor de voință, cuantumul acestora.
În cauză, reclamanta a solicitat obligarea la plata penalităților de întârziere pe care pârâta s-a obligat necondiționat să le achite, și a sumei de 22.417,2 lei reprezentând beneficiul nerealizat constând în contravaloarea lucrărilor realizate în beneficiul societății Leasing, neîncasate.
Potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiunii, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă, în principiu, că în cazul în care nu obține executarea obligației de către debitor, creditorul are dreptul să obțină despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat. Aceste daune interese au fost prestabilite prin clauza penală, astfel încât instanța nu este în drept să intervină, în sensul de a mări sau micșora cuantumul acestora, contractul fiind legea părților ce trebuie respectată întocmai. Prin această înțelegere asupra cuantumului despăgubirilor în caz de neexecutare, partea care s-a obligat și-a asumat riscul de a suporta plata lor, iar cealaltă parte este în drept să le pretindă, la acest nivel.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 1073, 1066 Cod civil, instanța dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 117.093,27 lei reprezentând penalități de întârziere, respingând ca nefondată, cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 22.417,2 lei, daune compensatorii care exced celor contractuale și la plata sumei de 5.000 lei, ce a fost pretinsă de reclamantă cu titlu de daune constând în achiziționarea unor materiale și executarea de lucrări la care pârâta se obligase.
Reține instanța de fond că, cererea nu a fost dovedită, reclamanta neadministrând nici o probă în acest sens, deși sarcina probei îi incumba acesteia conform art. 1169 Cod civil. Simplu refuz al pârâtei de a răspunde la interogatoriu nu poate fi considerat ca dovedind pretențiile reclamantei, chiar în interpretarea dată acestui refuz de dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a promovat apel apelanta pârâtă - SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
1) instanța de fond greșit a judecat și a admis cauza în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost insuficient timbrată;
2) se invocă excepția autorității de lucru judecat, deoarece între părți a mai existat un litigiu având ca obiect pretenții și care a fost soluționat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de apelantă;
3) instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece, în urma probelor ce vor fi administrate în apel se va dovedi cauza ilicită a contractului de subantrepriză nr.194/15.03.2005, respectiv împrejurarea că intimata reclamantă a profitat de termenul imposibil de respectat din contractul menționat, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre de obligare a apelantei la plata unor sume de bani nedatorate;
4) în ceea ce privește obiectul contractului de subantrepriză, deși acesta este descris în art.1, susține apelanta că, în realitate nu acestea sunt obligațiile pe care și le-a asumat ci, cele menționate de reclamanta intimată la întrebarea nr.1 din interogatoriu.
Prin Notele scrisedepuse la dosarla data de 30.09.2008(fila 20) - SRL argumentează excepția puterii de lucru judecat, pe considerentul existenței pe rolul instanței a dosarului nr.2913/COM/2005 al Judecătoriei Constanța, ce a fost suspendat în temeiul disp.Legii nr.85/2006 și care a avut ca obiect pretenții născute din același contract, pentru ca, la momentul acordării cuvântului în fond, apelanta pârâtăsă fi înțeles a renunța la judecarea excepției autorității lucrului judecat,fapt ce a atras aplicarea de către Cad ispozițiilor art.246 Cod pr.civilă, luându-se act de această renunțare.
Din oficiu, în ședința publică din data de 05 februarie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția limitelor efectului devolutiv a apelului, astfel cum sunt prevăzute în conținutul disp.art.294 Cod pr.civilă, având în vedere că,la pct.3 din motivele de apel apelanta pârâtă face referire la "cauza ilicită" a contractului.
Prin Notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 05 martie 2009, apelanta pârâtă - SRL învederează instanței că, pe tot parcursul judecății cauzei la fond nu a beneficiat de apărare calificată, și nu a putut să-și asigure apărare împotriva pretențiilor nefondate ale reclamantei intimate, recunoscând că, această problemă nu a fost pusă în discuție cu prilejul judecății cauzei la fond, cum nu au fost puse în discuție nici alte probe ori apărări.
1) În referire la excepția rezultată din conținutul dispozițiilor art.294 Cod pr.civilă, -motivul trei apel -instanța de control reține, în esență că:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților,Curteaîn respectarea dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă, apreciază în sensuladmiterii excepțieilimitelor efectului devolutiv a apelului, astfel cum sunt prevăzute în conținutul disp.art.294 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente în esență:
Deși Codul d e procedură civilă nu consacră în mod expres efectul devolutiv al apelului, totuși, acesta rezultă din prevederile art.292 al.1 Cod pr.civilă, care îngăduie apelantului să se folosească înaintea instanței de apel d e motivele invocate în primă instanță.
Reține Curtea că,apelul este devolutiv în sensul că readuce în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept, dezbătute în primă instanță, provocând o nouă judecată asupra fondului.
Efectul devolutiv al apelului este limitat la două reguli, și anume:
5)tantum devolutum quantum apellatum- expresie a principiului disponibilității;
6)tantum devolutum quantum judicatum- expresie a faptului că în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în primă instanță.
Prin urmare, reține Curtea că,în apel nu se poate schimba cauza, deci temeiul juridic al acțiunii,o astfel de schimbare a cauzei/a temeiului juridic în apel, fiind declarată de lege inadmisibilă.
Drept urmare, în apel partea interesată nu poate schimba temeiul juridic al acțiunii, astfel cum acesta a fost formulat în cererea de chemare în judecată, o atare atitudine constituindo modificare inadmisibilă a unui element esențial al judecății.
exigențelor impuse de art.294 Cod pr.civilă viciază legalitatea judecății în apel, tinzând la o condamnare care nu a fost solicitată până în această etapă.
În speță, este fără putință de tăgadă că, instanța de fond a fost investită cu soluționarea cauzei având ca obiect rezilierea unui contract de subantrepriză, urmare neexecutării obligațiilor asumate de către una dintre părți.
Ori, în calea de atac a apelului, apelanta pârâtă - SRL a înțeles a invoca ca motiv al rezilierii contractului "cauza ilicită", astfel că, cele două cereri diferă nu numai prin cauza lor, ci și prin obiectul acestora.
Concluzionând Curtea constată căapelantul pârât a modificat cauza acțiunii, invocând noi motive de reziliere a contractului de subantrepriză, altele decât cele precizate și avute în vedere cu prilejul judecății cauzei la fond,împrejurare urmare căreia se apreciază că, excepția este fondată și pe cale de consecință urmează a fi admisă.
2) În referire la fondul cauzei, urmare celorlalte motive de apel - 1, 2 și 4 -, Curtea reține în esență că:
Probatoriul administrat în cauză face dovada că, raporturile contractuale au fost stabilite între părți în temeiul contractului de subantrepriză nr.194/2005, prin care, pârâta, în calitate de subantreprenor, s-a obligat față de reclamantă să execute toate lucrările prevăzute în contract și în anexele contractuale, cu respectarea prevederilor și normelor legale ale statului român și a regulilor general recunoscute privind activitatea tehnică în construcții.
s-a obligat să procure materialele de construcții necesare și materiale auxiliare, graficul de execuție fiind prevăzut în anexa 5 la contract, prin care s-a stabilit termenul final pentru data de 28.05.2005, iar pentru fiecare zi calendaristică de depășire a termenelor intermediare sau a termenului de finalizare menționat în graficul de execuție, datorată culpei subantreprenorului, acesta să plătească antreprenorului penalități de întârziere în valoare de 0,15% din valoarea stadiului întârziat în cazul depășirii stadiilor intermediare și 0,15% din valoarea totală netă a contractului în cazul depășirii termenului final.
Așa după cum legal și temeinic a reținut instanța de fond, pentru a face dovada neexecutării la termen a lucrărilor contractate, reclamanta intimată depus la dosar situația de lucrări din 27.05.2005 și factura fiscală emisă de apelanta pârâtă, înscrisuri din care rezultă că la termenul la care lucrările trebuiau finalizate, aceasta confecționase și montase armătura fier beton.
La data de 23.06.2005, apelanta pârâtă se afla în etapa în care solicita Primăriei Municipiului C avizul pentru transportarea unor materiale cu mijloace de transport auto și continuarea lucrărilor de construcții (executarea armăturilor la structura de rezistență) la obiectivul " Turistică cu apartamente - zona Butoaie - lot 9 - stațiunea, fiind întra-adevăr cert că, apelanta pârâtă nu finalizase lucrările la data respectivă.
Concluzionând, urmare probatoriului administrat în cauză, Curtea reține că, neexecutarea obligațiilor contractuale astfel cum au fost asumate prin convenție încheiată între părți rezulta din înscrisurile depuse care confirmă stadiul lucrărilor, la momentul la care termenul de finalizare a acestora era împlinit, ori, într-o atare situație, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii ca fondată, sub aspectul rezilierii contractului de subantrepriză nr.194/15.03.2005, constatând ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile rezilierii cuprinse în art.1020 - art.1021 Cod civil.
Totodată, în contextul dat, Curtea apreciază că, susținerile apelantei pârâte referitoare la obiectul contractului de subantrepriză, astfel cum au fost prezentate în cel din urmă motiv de apel,sunt nefondate, atât timp cât, acesta este descris în art.1 din contractul nr.194/15.03.2005, ca fiind "executarea și predarea, contra unui preț ferm, în stare perfectă de funcționare, fără vicii, a lucrărilor, cu8 respectarea tuturor condițiilor, planurilor și termenelor de execuție, prevăzute în prezentul contract și în anexele la contract, pentru executarea proiectului turistică".
În contextul dat, sub aspectul prejudiciului, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, părțile au anticipat existența și cuantumul prejudiciului, prin clauza penală prevăzută în art. 9 pct. 1 și art. 18 din contract și constatând ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile rezilierii contractului, în temeiul dispozițiilor art. 1020 - 1021 Cod civil a dispus rezilierea contractului de subantrepriză nr. 194/2005.
Așa fiind, apreciază instanța că, cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul produs reclamantei prin neexecutarea obligațiilor contractuale este, în parte, întemeiată, deoarece prin stipularea în contract a unei clauze penale privind plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, părțile au avut în vedere toate daunele și au limitat, prin acordul lor de voință, cuantumul acestora.
Pe de altă parte, potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor asumate, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare, astfel că, din interpretarea prevederilor legale sus-citate rezultă, în principiu, că în cazul în care nu obține executarea obligației de către debitor, creditorul are dreptul să obțină despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat.
Atât timp cât, daunele interese au fost prestabilite prin clauza penală, iar instanța nu era în drept să intervină, în sensul de a mări sau micșora cuantumul acestora, în mod legal și temeinic instanța de fond a statuat asupra împrejurării că, contractul este legea părților și trebuie respectat întocmai, deoarece prin înțelegerea asupra cuantumului despăgubirilor în caz de neexecutare, partea care s-a obligat și-a asumat riscul de a suporta plata lor, iar cealaltă parte este în drept să le pretindă, la acest nivel.
În ceea ce privește primul motiv de apel, susținerile apelantei pârâte referitoare la netimbrarea la valoare a acțiunii dedusă judecății, nu pot fi primite de către C deoarece, împotriva intimatei reclamante - Profesional SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în dosar nr.735/COM/2006 prin sentința civilă nr.6853/COM/23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială.
Pe de altă parte, luându-se act în temeiul art.246 Cod pr.civilă despre renunțarea apelantei pârâte la judecarea excepției autorității de lucru judecat, și cel de- al doilea motiv de apel urmează a fi înlăturat.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea apelului ca nefondat, iar în baza art.274 Cod pr.civilă, obligă apelanta pârâtă să plătească intimatei reclamante suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția limitelor efectului devolutiv a apelului.
Respinge apelul comercial formulat de apelanta pârâtă - SRL, cu sediul în str.-.- nr.14, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 69/COM/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul reclamant - PROFESIONAL SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR INSOLVENȚA, cu sediul în-, județ
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 aprilie 2009.
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
Urmare pensionării și eliberării din
funcție prin Decretul nr.551/2009
Semnează PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/03.04.2009
Dact.Sz - 4 ex/03.04.2009
Emis 2 com/
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere
