Reziliere contract comercial Spete. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1003/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.404
Ședința publică de la 19.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL, în contradictoriu cu intimata - -, împotriva sentinței comerciale nr.2332/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că apelanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și faptul că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
La sfârșitul ședinței, după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare se prezintă intimata prin avocat - cu împuternicire avocațială la dosar, care pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 2332 din 11.02.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL. A constatat reziliate contractele de abonament seria D nr. 28913/17.03.2003 și seria E nr. 06545/9.05.2003 ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată din partea pârâtei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății efective, funcție de cursul oficial leu/dolar stabilit de, a sumei de 1.600 USD cu titlu de penalități de nerespectare a perioadei obligatorii de menținere a contractelor, precum și a sumei de 9016,99 lei reprezentând penalități de întârziere la plată. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la datele de 17.03.2003 și 9.05.2003 între părți s-au încheiat contractele de abonament seria D nr. 28913 și seria E nr. 06545, în baza cărora reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei servicii de telecomunicații pentru un număr de 8 telefoane mobile, pârâta fiind obligată să achite contravaloarea serviciilor prestate la scadentă.
Contractele au fost încheiate pe o durată de un an, urmând a fi prelungite automat pentru perioade succesive de 1 an în aceleași condiții, dacă nici una dintre părți nu îl denunță cu minim 60 de zile înainte de expirarea duratei.
Instanța de fond a apreciat că pârâta nu a înțeles să-și respecte obligațiile contractuale, neachitând la scadență contravaloarea serviciilor prestate de telefonie mobilă, ci cu foarte M întârziere, la aproximativ 2 ani de la data emiterii facturilor fiscale, motiv pentru care datorează reclamantei penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin cele două contracte. A reținut instanța de fond că pârâta nu a contestat existența și întinderea datoriei către reclamantă și nici faptul că nu a respectat clauzele contractuale, după cum nu a făcut nici dovada achitării debitului prin producerea chitanțelor liberatorii emise de către reclamantă.
Cu privire la rezilierea celor două contracte, instanța de fond a apreciat că această cerere este întemeiată, ca o sancțiune pentru pârâtă în sensul în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de achitare a contravalorii serviciilor de telefonie mobilă la termenele stipulat, astfel încât neexecutarea contractelor îi este imputabilă.
De altfel, părțile au stipulat și un pact comisoriu de grad IV care duce la desființarea contractelor în cazul în care pârâta nu își îndeplinește obligațiile de plată în termen de 75 de zile de la data scadenței primei obligații.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata penalităților pentru nerespectarea perioadei obligatorii de menținere a contractelor, instanța de fond a constatat că pârâta s-a înscris în programul de fidelitate care a modificat contractul de abonament seria D nr. 28913 (pentru trei telefoane), astfel încât denunțarea unilaterală a contractului fără a respecta perioada de cel puțin 60 de zile înainte de expirarea perioadei inițiale pentru prelungire, duce la aplicarea dispozițiilor articolului 9.2. din contract, dispoziții care prevăd obligativitatea achitării unei penalități de încetare înainte de termen a contractului (în speță contractul expira la 17.03.2006 și a încetat de plin drept la data de 22.10.2005), în sumă de 200 USD, echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
Și în privința contractului seria E nr. 06545, reținut instanța de fond, contractul încheiat pentru 5 telefoane în data de 9.05.2003, pentru o perioadă de 12 luni ce putea fi prelungită în temeiul articolului 7.1. din contract, cum pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale și nici nu a denunțat contractul cu respectarea preavizului de 50 de zile, sunt incidente dispozițiile articolului 9.2. din contract care prevăd plata penalităților de 200 USD pentru încetarea contractului înainte de termen.
În fine, pentru neachitarea la scadență a facturilor, potrivit articolului 9.1. din contract, pârâta datorează penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere de la scadență până la plata efectivă a debitului, datorând reclamantei cu acest titlu, suma de 9.016,99 lei.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că cele două contracte de abonament cuprind clauze abuzive, față de faptul că societatea comercială nu se înscrie în sfera noțiunii de consumator astfel cum este definită de articolul 2 alineat 2, Legea nr.193/2000, iar pârâta a încheiat cele două contracte în cadrul sferei activităților pentru care a fost autorizată să funcționeze, profesionale sau comerciale.
A mai apreciat instanța de fond că nici apărarea pârâtei în sensul că aceasta a fost prejudiciată prin faptul că reclamanta a sistat furnizarea serviciilor de telefonie mobilă nu poate fi reținută, în condițiile în care pârâta a încetat să-și execute obligațiile asumate, de plată a contravalorii serviciilor prestate, astfel încât sistarea furnizării serviciilor de telefonie mobilă este consecința excepției de neexecutare a contractului de către pârâtă.
În fine, instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiată și apărarea pârâtei în sensul că aceasta ar fi fost în eroare la momentul semnării celor două contracte, deoarece clauzele care reglementează raporturile dintre părți sunt denumite "condiții generale de furnizare a serviciilor Mobile", și nu "clauze contractuale", deoarece condițiile respective sunt foarte clare, nelăsând loc interpretării, iar derularea contractelor s-a făcut pentru o perioadă de 2 ani, fără ca pârâta să fi avut vreo obiecție de făcut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - CONSULT SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 28.04.2009.
În motivarea apelului pârâta a susținut că și-a expus punctul de vedere cu privire la existența și întinderea debitului prin întâmpinarea depusă în dosarul Judecătoriei Sectorului 4 B, nr-, iar la concilierea inițiată de către intimata reclamantă nu s-a prezentat pentru că între părți exista deja o situație conflictuală, reclamanta promovând cereri de deschidere a procedurii insolvenței față de pârâta apelantă.
Pe fondul cauzei, apelanta pârâtă a arătat că instanța a constatat rezilierea contractelor, în timp ce reclamanta solicitase să se dispună rezilierea contractelor.
Pe de altă parte, rezilierea contractelor a operat nu din culpa apelantei, ci din culpa reclamantei care a avut o atitudine necorespunzătoare față de serviciile de furnizare, ceea ce a determinat cererea pârâtei de reziliere formulată în august 2005.
În urma corespondenței purtate între cele două societăți, apelanta a înțeles că natura celor două contracte era de adeziune și nu de contracte libere și reciproc negociate, situație în care pârâta, nedorind continuarea colaborării decât în condiții de renegociere a clauzelor, s-a aflat în situația de a-i fi dezactivate toate numerele de telefon, fapt ce i-a creat o serie de prejudicii.
Nici daunele interese în valoare de 3764,96 lei (echivalentul a 1.600 USD) nu sunt datorate, a arătat apelanta, deoarece contractele nu au fost menținute până la finele celui de-al treilea an din vina reclamantei care a încetat în mod unilateral executarea acestora, la data de 1.11.2005, cu rea credință, tocmai pentru a putea solicita respectiva penalitate. Mai susține apelanta că nu știe ce penalitate i-a fost aplicată, deoarece s-au pus în probațiune două tipuri diferite de "condiții generale" semnate și ștampilate de către aceasta și care sancționau denunțarea contractului înainte de expirarea perioadei minime obligatorii iar, într-o altă variantă, se sancționa denunțarea contractului, din orice motiv, înainte de expirarea duratei contractului (inițială sau prelungită).
În ce privește penalitățile de întârziere în cuantum de 9016,99 lei calculate în temeiul prevederilor articolului 9.1. din contract apelanta pârâtă a susținut că instanța de fond nu a analizat ambele aspecte invocate de către pârâtă în susținerea nelegalității acestora, respectiv nulitatea absolută a clauzei penale față de cuantumul penalităților de 1% pe zi întârziere, ceea ce duce la 365% pe an, în condițiile în care dobânzile practicate pe piața bancară nu depășesc 7-8% pe an.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor articolului 295 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la critica adusă modalității de soluționare a capătului de cerere referitor la rezilierea contractelor, în sensul că reclamanta a solicitat ca instanța să dispună rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei, iar instanța a constatat rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei în temeiul pactelor comisorii inserate în contracte, Curtea apreciază că aspectul putea fi invocat cel mult, de către reclamanta intimată care a solicitat rezilierea și nu de către pârâta apelantă carte în postura de debitor care nu și-a executat obligația nu are nici dreptul de a pretinde rezilierea contractului, chiar în condițiile existenței unui pact comisoriu expres de tipul cel mai sever și nici poziția procesuală de a fi vătămată prin modalitatea de exprimare a instanței sau de modalitatea de reziliere a contractelor, atâta timp cât cererea nu a fost formulată de către pârâtă, iar existența unor pacte comisorii exprese nu exclude, de plano, intervenția instanței care, în condițiile în care este sesizată, poate face verificările pe care înseși clauzele convenționale de reziliere le permit, ceea ce în speță s-a și întâmplat.
În ceea ce privește stabilirea situației de fapt pe baza probatoriului administrat și a susținerilor părților, Curtea constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând existența raporturilor contractuale între părți în temeiul celor două contracte de abonament și a Programului de fidelitate care a modificat contractul de abonament seria D nr. 28913/17.03.2003 în ceea ce privește durata și posibilitatea de denunțare unilaterală a contractului de abonament.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond nu este contrazisă prin probe de către apelanta pârâtă care, de altfel, nu contestă nici faptul că nu a achitat timp de aproximativ 2 ani facturile emise pentru serviciile de telefonie mobilă prestate de către intimată, ci doar invocă nemulțumiri proprii față de clauzele contractuale referitoare la plata penalităților de întârziere sau a penalităților pentru nerespectarea perioadei obligatorii de contractare, pe care le califică a fi abuzive, nule, obținute prin "înșelăciune" și acuză natura juridică a contractelor încheiate ca fiind de adeziune și nu contracte negociate.
La toate aceste probleme invocate de către apelanta pârâtă prin întâmpinarea depusă în fondul cauzei și reiterate întocmai prin motivele de apel, instanța de fond a răspuns în mod legal și temeinic prin considerentele hotărârii apelate.
Curtea, față de faptul că apelanta pârâtă nu aduce nici un alt element de noutate prin motivele de apel față de cele susținute prin întâmpinare, respectiv alte mijloace de contracarare a acțiunii reclamantei intimate, își însușește motivarea instanței de fond, apreciind legalitatea și temeinicia acesteia.
În plus, față de cele reținute de către instanța de fond, Curtea constată că, într-adevăr, contractele de abonament telefonic (ca și contractele de transport pe calea ferată sau pentru transportul comun, contractele de furnizare a energiei electrice sau termice, etc), sunt contracte de adeziune și nu contracte negociate.
Contractele de adeziune sunt contractele redactate în întregime sau aproape în întregime, numai de către una dintre părțile contractante, celălalt contractant neputând practic să modifice aceste clauze. El poate să le accepte sau să nu le accepte. Dacă le acceptă pur și simplu aderă la un contract care a fost preredactat, cum este cazul celor două contracte de abonament telefonie mobilă încheiate între părțile litigante.
Ca regulă generală, oferta de a încheia asemenea contracte este unilaterală și se adresează publicului. Iar cel care face oferta are o poziție economică privilegiată, puternică, sau chiar monopolul unor prestații.
Aceasta nu înlătură însă caracterul perfect legal al respectivelor contracte deoarece sunt încheiate tot prin voința părților în această formă de manifestare.
Cum apelanta pârâtă nu a contestat că a semnat cele două contracte, invocarea faptului că acestea purtau denumirea de "Condiții generale de furnizare a serviciilor Mobile" și nu "Contract de furnizare" este superfluă, știut fiind că interpretarea contractelor se face pornindu-se de la voința reală, de la acordul real al voințelor părților iar "nu după sensul literal al termenilor" (articolul 977 Cod civil).
Cum în speță, manifestarea voinței părților s-a exprimat prin semnarea de către apelanta pârâtă a contractului de adeziune intitulat "Condiții generale de furnizare.", susținerile apelantei pârâte sunt total nefondate în sensul că aceasta nu a știut că semnează, de fapt, contractul de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă, cu atât mai mult cu cât derularea raporturilor contractuale s-a efectuat între părți, în temeiul clauzelor inserate în "Condițiile generale de furnizare".
Aceeași situație se regăsește și în cazul clauzelor penale inserate în contractele de abonament - articolul 9.1- pe care apelanta pârâtă le califică drept abuzive și lovite de nulitate absolută ca fiind contrare ordinii publice și bunelor moravuri.
Susținerile apelantei pârâte sunt nefondate, atât prin prisma celor reținute de către instanța de fond, în sensul că apelanta nu intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind protecția consumatorilor, dată fiind calitatea acesteia de comerciant, cât și prin prisma prevederilor articolului 1066 Cod civil, clauza penală fiind un contract (convenție accesorie) prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor de către debitorul său.
În speță, clauza penală a fost stipulată pentru executarea cu întârziere a obligaților apelantei de plată a contravalorii serviciilor furnizate, aceasta aflându-se de drept în întârziere de la data scadenței facturilor, potrivit dispozițiilor articolului 43 Cod comercial.
În ceea ce privește cuantumul penalităților, acesta reprezintă, după cum arătam, voința părților iar, cum clauza penală este un contract, instanța de judecată nu are dreptul să-i reducă sau să-i mărească cuantumul decât în condițiile legii (articolul 1077 Cod civil, Legea nr. 469/2002 - în situația în care părțile nu ar fi stipulat contrariul - articolului 4 alineat 3).
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4029,30 lei către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediul în B M,-,. 2, Județ M în contradictoriu cu intimata - -, cu sediul în B, str. -, nr. 44,. 2.. 2,. 3,. 35 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2332/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă apelanta la cheltuieli de judecată în sumă de 4029,30 lei către intimată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
23.10.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
