Reziliere contract comercial Spete. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.487
Sedința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vintanu
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul reclamant INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - împotriva sentinței comerciale nr.12092/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL (fosta SC.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11.11.2009 și apoi la 18.11.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 10.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelanta reclamantă INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI -, în contradictoriu cu intimata pârâtă fosta SC SRL, actuala SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 12092 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a respins ca neintemeiat capatulul cerere avand ca obiect constatarea rezilierii contractului de locatiune nr. 3/2003, formulat de reclamantul Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Mediului, in contradictoriu cu parata SC SRL, ca ramas fara obiect capatul de cerere privind evacuarea, și ca neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect contravaloarea lipsei de folosinta.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond in calitate de locator, si parata, in calitate de locatar, s-a încheiat contractul de locatiune nr. 3/15.04.2003 avand ca obiect folosinta spatiului în suprafață totala de 250 mp in incinta -, din nr. 294, sector 6, pe o durata de 5 ani.
Prin art. 7.3 din contract partile au stipulat un pact comisoriu de ultim grad conform caruia, neachitarea facturilor curente si a penalitatilor timp de 30 zile atrage dupa sine rezilierea contractului fara nicio instiintare prealabila, verbala sau scirsă. Aceasta masura va fi urmata de eliberarea si predarea spatiului inchiriat in termen de 15 zile.
In motivarea cererii de reziliere, reclamantul a sustinut ca parata a achitat cu mari intarzieri facturile de chirie si utilitati.
Desi putea sa dea eficienta pactului comisoriu stipulat prin art.7.3 ca urmare a intarzierilor la plata a facturilor in perioada ianuarie-mai 2006, reclamantul nu si-a manifestat optiunea in acest sens, ci a apreciat ca relatiile contractuale pot continua.
Ulterior, facturile emise pentru lunile iulie-octombrie 2006 au fost achitate de parata chiar in avans, astfel ca declaratiile unilaterale de reziliere din septembrie si octombrie sunt nefondate.
In acest sens a considerat si reclamantul, care a revenit asupra intentiei de reziliere, convocand parata la negocieri privind majorarea cuantumului chiriei si pentru stabilirea penalitatilor aferente facturilor platite cu intarziere.
Tribunalul constata, pe baza celor retinute mai sus, ca reclamantul nu este indreptatit sa invoce pactul comisoriu, deoarece la momentul introducerii cererii l de reziliere parata isi indeplinise toate obligatiile contractuale in termenul stipulat, continuand sa plateasca utilitati si chirie dacă reclamantul a refuzat să mai emita facturi. Mai mult, reclamantul a restituit sumele intrate in contul bancar cu acest titlu.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect contravaloarea lipsei de folosinta in perioada noiembrie 2006-aprilie 2008, tribunalul constata ca efectele contractului de locatiune au continuat sa se produca si in aceasta perioada, pana la data expirarii termenului contractual- 15.04.2008, astfel ca reclamantul nu poate ( pretinde vreo suma cu titlu de lipsa a foloslntei calculata la pretul pietei, fiind indreptatit doar la plata chiriei si a utilitatilor convenite prin contract.
Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita evacuarea paratei din spatiul ce a facut obiectul contractului, tribunalul retine ca parata eliberat spatiul la data de 10.04.2008, si in consecinta, a respins aceasta cerere ca ramasa fara obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta - reclamantă apreciind soluția instanței de fond nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că aceasta a revenit asupra intenției de reziliere și că declarațiile de reziliere din septembrie și octombrie 2006 sunt nefondate, atâta timp cât chiar instanța de judecată constată faptul că recurenta nu a emis facturi pentru chirie începând cu luna noiembrie 2006, dată de la care a notificat intimata cu privire la rezilierea de drept a contratului.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat faptul că recurenta nu este îndreptățită să invoce pactul comisoriu de grad IV, întrucât la momentul introducerii cererii de reziliere pârâta - intimată își îndeplinise toate obligațiile contractuale în termenul stipulat, însă, în cauză, nu este vorba de o cerere de reziliere ci o cerere de constatare a intervenirii rezilierii de plin drept, și pactul comisoriu a fost invocat nu la data introducerii cererii de chemare în judecată și anterior acesteia, la data notificării pârâtei intimate.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, reține următoarea situație de fapt:
Între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr.3/2003 pe o perioadă de 5 ani valabil până la 15.04.2008.
Conform articolului 8.1. din contract, contractul încetează de drept în cazul neachitării facturilor curente și a penalităților timp de 30 de zile, fără nici o înștiințare prealabilă verbală sau scrisă.
Apelanta reclamantă susține că datorită întârzierilor la plata facturilor încă din septembrie 2006 notificat pârâta cu privire la rezoluția de plin drept a contractului.
Solicită conform acțiunii precizate, să se constate că a intervenit rezilierea de drept a contractului și contravaloarea lipsei de folosință spațiu pentru perioada de 1.11.2006 - 10.04.2008.
Curtea analizând înscrisurile dosarului, față de susținerile apelantei în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că a revenit asupra intenției de reziliere, constată următoarele:
Din corespondența purtată între părți respectiv adresa nr. 3272/16.10.2006 și cele ulterioare acestei date că s-a manifestat intenția părților de a se întâlni pentru dialog și pentru clarificarea aspectelor legate de contractul de închiriere.
Conform notei încheiate la 20.11.2006 între reprezentanții ambelor societăți s-a stabilit că în ceea ce privește modalitățile de întrerupere a contractului de închiriere să se ajungă la o soluție de compromis (înscris aflat la fila 56 dosar judecătorie).
În continuare au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezulta că la 4.12.2006 a achitat suma de 4.317,37 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și copii facturi pentru lunile iunie-iulie 2006.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că părțile au purtat o corespondență până în decembrie 2006.
Față de aceste înscrisuri rezultă că apelanta - reclamantă nu a mai înțeles să dea eficiență intenției de reziliere.
Pentru perioada iulie - octombrie 2006, facturile au fost achitate chiar înainte, astfel că intențiile de reziliere din perioada septembrie - octombrie nu sunt fondate (a se vedea situația facturilor emise).
Ulterior apelanta - reclamantă nu a mai emis facturi (începând cu noiembrie 2006) și cu toate acestea pârâta a continuat să achite chiria aferentă lunilor noiembrie 2006 - iunie 2007 - a se vedea extrasele de conturi filele 45-59 dosar Tribunalul București, iar conform facturii aflate la fila 57 dosar rezultă că pârâta și-a achitat contravaloarea utilităților aferente perioadei 6.10.2006-7.05.2007 precum și în continuare, conform înscrisurilor de la filele 61-81 dosar (ianuarie 2008).
Ca urmare, față de aceste înscrisuri rezultă că intimata - pârâtă și-a îndeplinit obligațiile contractuale astfel încât apelanta - pârâtă nu mai este îndreptățită să facă aplicarea dispozițiilor articolului 7.3 din contract, nemaifiind îndeplinite condițiile privind neexecutarea contractului - care să atragă aplicarea pactului comisoriu de grad IV și desființarea contractului.
Ca urmare instanța, verificând clauzele de rezoluțiune (reziliere) constată că nu sunt îndeplinite condițiile care să atragă rezoluțiunea /rezilierea contractului.
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a procedat în sensul respingerii acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 77.592 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru perioada 1.1.2006 - aprilie 2008, Curtea analizând motivele de apel formulate constată că apelanta nu dezvoltă nici o critică privind sentința instanței de fond pe acest aspect.
Făcând aplicarea dispozițiilor articolului 292 alineat 2 Cod procedură civilă, instanța constată că apelanta reclamantă nu are temei legal pentru a solicita contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada indicată, având în vedere că reclamanta pârâtă a folosit spațiul în temeiul unui contract valabil până în aprilie 2008 și pentru care a achitat chiria și utilitățile aferente.
Împrejurarea că apelanta a înțeles să nu încaseze aceste sume de bani nu îi poate fi imputabil pârâtei-intimate care și-a executat întocmai obligațiile contractuale începând cu iulie 2006, iar pentru perioada anterioară - iunie - iulie 2006 când a întârziat la plată- apelanta reclamantă nu a dat eficiență pactului comisoriu de rezoluțiune de drept a contractului - aspect ce rezultă din nota încheiată la 20.11.2006.
În aceste condiții, contractul fiind valabil (denunțarea unilaterală nefiind prevăzută în contract) obligațiile contractuale fiind executate, nu există nici un temei legal pentru care apelanta - reclamantă să solicite contravaloarea lipsei de folosință.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI -, cu sediul ales în B, la., & din-, -.4,. 94, împotriva sentinței comerciale nr.12092/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL (fosta SC, cu sediul în B, Calea nr. 91-93,.A.27 sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
.
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vintanu
