Reziliere contract comercial Spete. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 505
Ședința publică de la 06.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul Partidul Național Creștin Democrat, împotriva sentinței comerciale nr. 2410/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimații MEDIA, și
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul, reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na și intimata MEDIA, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea intimatei MEDIA depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar apelantului, a cărui reprezentantă solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținut.
Curtea dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă apelantul, reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na și intimata MEDIA, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind ceilalți intimați.
După reluarea dezbaterilor, reprezentanta apelantului precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai solicită acordarea unui nou termen.
Curtea acordă cuvântul în formularea probatoriilor.
Reprezentanta apelantei arată că nu solicită administrarea unor alte probe.
Apărătoarea intimatei MEDIA solicită proba cu înscrisuri, pentru dovedirea numărului străzii pe care este amplasat panoul publicitar, precizând că în contractul a cărui reziliere se pretinde numărul este 32-34, pe când în înscrisurile ce emană de la apelantă numărul stradal este 24.
Reprezentanta apelantei se opune administrării unei asemenea probe, precizând că sediul este în B,-, sector 2, adresă la care este amplasat și panoul publicitar ce a fost închiriat intimatei, prin contractul a cărui reziliere o solicită.
Curtea respinge cererea intimatei MEDIA, de încuviințare a administrării probei cu înscrisuri, apreciind-o ca neutilă, în raport de obiectul cauzei deduse judecății.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii, precizând că se află în imposibilitate legală de a-și mai executa obligațiile, în raport de art. 12 din Legea nr. 334/2006. Depune la dosar concluzii scrise. La întrebarea Curții, recunoaște că și Legea nr. 43/2003, care reglementa finanțarea partidelor politice la data încheierii contractului de închiriere a cărui reziliere este solicitată, conținea o interdicție similară cu cea cuprinsă în art. 12 din Legea nr. 334/2006, dar nu cuprindea și mecanismele de natură să asigure sancționarea celor care ar fi încălcat-
Apărătoarea intimatei prezente solicită respingerea apelului, ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, reluând argumentele prezentate pe larg în întâmpinare - despre care afirmă că are și valoarea unor concluzii scrise. Depune la dosar dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 14.06.2007, reclamantul Partidul Național Creștin Democrat a chemat în judecată pe pârâta MEDIA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 1 încheiat între părți la data de 19.03.2004 și a actului adițional din 01.10.2004, eliberarea spațiului închiriat, prin ridicarea de către pârâtă a reclamelor publicitare și echipamentelor aferente, precum și, în caz de refuz, autorizarea sa ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să ridice reclamele publicitare și echipamentele aferente, pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că obiectul contractului de închiriere contravine dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 334/2006, care interzic partidelor politice să desfășoare activități specifice societăților comerciale. Invocând prevederile art. 4 și ale art. 56.com. reclamantul a susținut că ambele părți se supun legii comerciale în ceea ce privește contractul de închiriere, prin care intimatei i-a fost pus la dispoziție un spațiu, situat în curtea sediului central al, în vederea amplasării unor reclame publicitare, în schimbul unei chirii.
Totodată, reclamantul a mai precizat că actuala conducere a partidului nu mai acceptă continuarea unui contract ce încalcă o dispoziție imperativă a legii, fiind în situația unei imposibilități legale a executării convenției.
La data de 24.10.2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și obligarea părții reclamante la plata cheltuielilor de judecată; la același termen, a formulat și o cerere de chemare în garanție a foștilor președinți ai, și G, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, aceștia să fie obligați să suporte cheltuielile de judecată.
Prin sentința comercială nr. 2410/20.02.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea în reziliere judiciară presupune preexistența unei culpe contractuale, realizate pe parcursul desfășurării unor relații contractuale între părți, rezilierea neconfundându-se cu nulitatea, ca sancțiune care intervine pentru nerespectarea condițiilor legale existente la încheierea actului.
Tribunalul a mai constatat că nici acțiunea calificată în constatarea nulității sau în anulabilitate nu este întemeiată.
Astfel, prima instanță a luat act de faptul că atât contractul de închiriere, cât și actul adițional din data de 01.10.2004 au fost încheiate sub regimul Legii nr. 43/2003, care interzicea partidelor politice, în art. 7, să desfășoare activități specifice societăților comerciale.
În acest context, instanța de fond a apreciat că art. 7 lit. e) din aceeași lege consacra o dispoziție de excepție, incidentă în speță, a cărei semnificație este aceea că sumele de bani obținute din închirierea spațiilor proprii trebuie repartizate obligatoriu pentru conferințe și acțiuni social-culturale.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a respins acțiunea principală și, ca o consecință, a respins și cererea de chemare în garanție, apreciind-o ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, Partidul Național Creștin Democrat a declarat apel, solicitând schimbarea sa, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelantul a arătat că acțiunea sa are ca obiect rezilierea contractului, cu efecte ce urmează a se produce în viitor, întemeiată pe imposibilitatea sa, în calitate de locator, de a-și mai executa obligațiile rezultate din contract, datorită intervenirii Legii nr. 334/2006, care interzice partidelor politice desfășurarea unor activități specifice societăților comerciale. În acest context, apelantul a precizat că prima instanță a examinat în mod nelegal și aspectele legate de nulitatea contractului, afirmând că nu a urmărit să sesizeze instanța de judecată cu o acțiune în nulitate, ci doar cu una în reziliere.
Apelantul a arătat că în mod eronat instanța de fond a examinat prevederile Legii nr. 43/2003, de vreme ce aceasta a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii nr. 334/2006, dar a precizat că Legea nr. 43/2003 nu interzicea în mod expres partidelor politice desfășurarea unei activități specifice societăților comerciale.
De asemenea, apelantul a criticat și considerentele Tribunalului, legate de interpretarea dispoziției de excepție cuprinse în art. 7 lit. e) din Legea nr. 43/2003, afirmând că aceasta trebuie înțeleasă ca îngăduind partidelor politice să închirieze spațiile proprii exclusiv pentru conferințe și acțiuni social-culturale.
În final, apelantul a precizat că acțiunea în reziliere nu poate fi întemeiată întotdeauna pe existența unei culpe, contractele putând fi reziliate și atunci când obiectul lor nu mai poate fi adus la îndeplinire din motive independente de voința părților. În această ordine de idei, s-a susținut că Legea nr. 334/2006 conține sancțiuni drastice la care apelantul ar putea fi supus dacă ar continua să desfășoare activități specifice societăților comerciale.
Invocând prevederile art. 1439 alin. 2.civ. apelantul a arătat că imposibilitatea de a-și mai executa obligațiile îl determină să solicite rezilierea contractului.
La termenul de astăzi, intimata MEDIA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de către apelant, Curtea reține următoarele:
La data de 19.03.2004, între apelant, în calitate de locator și intimata MEDIA, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 01, modificat prin actul adițional nr. 001 din 01.10.2004, în temeiul căruia intimatei i s-a transmis dreptul de folosință, pe o durată de 5 ani, a unor spații aparținând apelantului, în vederea amplasării unor reclame publicitare.
Ulterior, la data de 21.07.2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I Legea nr. 334 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, care a interzis partidelor politice, în art. 12 alin. 1, să desfășoare activități specifice societăților comerciale.
Apelantul susține că tocmai apariția acestui act normativ, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, a determinat-o să solicite rezilierea convenției, datorită imposibilității legale în care se află, de a mai continua să-și îndeplinească obligația asumată contractual, aceea de a asigura locatarului liniștita și utila posesie a bunului închiriat.
O asemenea susținere nu este însă de natură să justifice rezilierea contractului, după cum nu este reală nici susținerea apelantului, potrivit căruia Legea nr. 43/2003, în vigoare la data încheierii contractului și a actului adițional, nu cuprindea nici o interdicție similară celei conținute în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 334/2006.
Dimpotrivă, art. 7 din Legea nr. 43/2003 cuprindea aceeași interdicție și, în esență, aceleași ipoteze de excepție precum art. 12 din Legea nr. 334/2006.
dintre cele două legi, care îl determină pe apelant să solicite rezilierea contractului, este dată de faptul că cea acum în vigoare conține sancțiuni, care pot fi aplicate de către Autoritatea Electorală Permanentă pentru încălcarea dispoziției cuprinse în art. 12 din Legea nr. 334/2006, pornind de la suspendarea acordării subvenției de la bugetul de stat, până la aplicarea unor amenzi contravenționale, pe când Legea nr. 43/2003, sub regimul căreia au fost încheiate actele a căror reziliere se solicită, deși conținea o interdicție identică, nu cuprindea nici o sancțiune.
Așa fiind, Curtea apreciază ca nefondată susținerea apelantului, în conformitate cu care apariția noii legi îl determină să nu-și mai poată îndeplini obligațiile contractuale, subliniind că nici potrivit vechii legi el nu putea desfășura activități specifice societăților comerciale.
În acest context, o asemenea afirmație va fi înlăturată, întrucât nimănui nu-i este îngăduit să invoce propria culpă pentru a obține protecția unui drept.
Pe de altă parte, pornind de la chiar motivarea căii de atac, în care apelantul precizează că nu a înțeles să sesizeze instanțele de judecată cu soluționarea vreunei acțiuni în anulare, ci doar a uneia în reziliere, Curtea subliniază că rezilierea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, cu executare succesivă, constând în desființarea acestuia pentru viitor.
Rezilierea însă nu poate fi cerută de partea care nu-și îndeplinește obligațiile, ci, așa cum prevede chiar art. 1439 alin. 2.civ. invocat de către apelant, de către "cealaltă parte".
Prin urmare, apelantul ar fi putut solicita rezilierea judiciară a contractului doar în situația în care intimata MEDIA nu și-ar fi îndeplinit obligația principală, aceea de plată a chiriei; or, o asemenea susținere nici nu a fost formulată.
De asemenea, nu este reală susținerea apelantului potrivit căruia rezilierea nu trebuie fondată întotdeauna pe existența unei culpe contractuale, întrucât o asemenea condiție este necesar a fi îndeplinită, fiind de însăși esența aplicării sancțiunii rezilierii.
Dacă ar fi fost reale - adică dacă ar fi fost vorba, într-adevăr, de apariția unui nou act normativ care ar fi împiedicat o parte să-și respecte obligațiile asumate, fără ca aceasta să-și invoce propria turpitudine -, susținerile apelantului ar fi fost de natură să pună problema riscului contractului, care presupune, spre deosebire de reziliere, o neexecutare a contractului în lipsa culpei vreunei părți, datorate unei cauze care nu ar putea fi imputată nici unei părți contractante.
Cum însă, așa cum se desprinde din întreaga motivare a căii de atac, apelantul solicită exclusiv rezilierea contractului de închiriere și a actului adițional, iar obiectul acțiunii nu poate fi schimbat în apel, potrivit art. 294 alin. 1.proc.civ. judecătorul având obligația de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în conformitate cu art. 129 alin. final proc.civ. Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, sub aspectul soluțiilor cuprinse în dispozitiv, - urmând a fi înlăturate, însă, considerentele, de altfel criticabile, vizând acțiunea în constatarea nulității ori în anulabilitatea contractului.
Se impune așadar păstrarea sentinței atacate, împrejurare în raport de care, în temeiul art. 296.proc.civ. Curtea urmează să respingă apelul, ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1, cu aplicarea art. 298.proc.civ. apelantul urmează să fie obligat la plata către intimata MEDIA a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din onorariul de avocat, a cărui plată este atestată prin chitanța nr. 12 din data de 06.11.2008 emisă de Cabinetul de Avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul PARTIDUL NAȚIONAL CREȘTIN DEMOCRAT, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr. 2410/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimații MEDIA, cu sediul în B, nr. 274,. 18,. A,. 1,. 2, sector 2, și G, ambii cu domiciliul ales în B,-, sector 2.
Obligă apelantul la plata către intimata MEDIA a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /6 ex./11.11.2008
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă
