Reziliere contract comercial Spete. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.561
Sedința publică de la 17 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.6942/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - - prin lichidator judiciar - SRL și - - și intimata intervenientă - SRL în calitate de mandatar al societăților -, - D AX și -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 10.12.2008 și apoi la 17.12.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 6.08.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelanta - reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr. 6942/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială. De asemenea, apelul privește și încheierea din 11.11.2005 prin care s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu a - SRL precum și proba cu expertiză contabilă pentru - -.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a respins ca neintemeiata exceptia lipsei de interes precum și actiunea formulata de reclamantă - - in contradictoriu cu paratele - -, prin lichidator - SRL, - -. De asemenea s-a admis cererea de interventie in interes propriu formulata de - SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Litigiul de decurge din Contractul de leasing imobiliar cu clauza ferma de cumparare nr.1432/20.11.1998 incheiat intre - - locator - si - INTERNATIONAL - (actual - -) utilizator - avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta si posesie asupra imobilului situat in Jud T, A str -, - parter, in suprafata de 1695 mp.
In urma fuziunii, - - Aad evenit - -.
Pe fond, tribunalul retine ca, prin notificarea din 18.02.2004, - - a declarat, potrivit art.14 din OG nr. 51/1997 rezilierea contractului de leasing nr. 1432/20.11.1998.
La data de 14.02.2005, intre - - ). - INTERNATIONAL - societatea in lichidare judiciara, in calitate de cedentstipulant - si - - - cesionar-promitent, in conditiile art.51 din Legea nr.64/1995, a fost incheiat contractul de cesiune de drepturi dublat de stipulatie pentru altul, avand ca obiect toate drepturile patrimoniale si nepatrimoniale nascute in temeiul contractului de leasing imobiliar cu clauza ferma de cumparare nr.1432/20.11.1998, cesionarul pormitent - - obligandu-se sa achite direct catre - - (actual - -) toate redeventele exigibile, impreuna cu toate accesoriile acestora (stipulatia pentru altul). Contractul a fost notificat - - prin executor judecatoresc, la data de 21.02.2005, asa cum rezulta si din contestatia formulata de reclamanta de actul de cesiune metionat.
Prin contestatia formulata, reclamanta arata ca cesiunea de creanta nu poate produce efecte din moment ce creanta cedata izvoraste dintr-un contract reziliat la data de 18.02.2004, potrivit art.14 din OG nr.51/1997.
Reclamanta sustine totodata caracterul intuitu personae al contractului de leasing, caz in care drepturile din acest contract nu pot fi cedate.
Tribunalul retine in primul rand faptul ca OG nr.51/1997 este inaplicabila in cauza - - neavand calitatea de societate de leasing, intrucat potrivit art.2 din forma initiala a ordonantei pentru efectuarea unei operațiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică poate formula unei societăți de leasing o ofertă fermă, însoțită de lista de bunuri pe care intenționează să le utilizeze, precum și de acte din care să rezulte situația sa financiară.
In cauza de au relevanta disp. articolului 27 din OUG nr.88/1997 prin care se arata ca societățile comerciale prevăzute în prezenta secțiune, care au în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă cu locatarii sau asociatii, în situatiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează.
de disp. art.8 din contractul de Ieasing. prin care se arata ca in cazul în care utilizatorul se afla in stare de reorganizare ori lichidare judiciara, locatorul are dreptul sa rezilieze contractul, cu daune-interese, tribunalul a apreciat, retinand disp. art.1020-1021.civ, ca este vorba de un pact comisoriu de grad II,in consecinta rezilierea, fiind inoperabila incepand cu data invocata de reclamanta - 18.02.2004, pactul in redactarea mentionata neexcluzand interventia instantei de judecata.
Reținand concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză în conditiile art. 201.pr.civ. si de OP nr. 1963/15.02.2005 prin care - - a achitat suma de 111.000.079 ROL la momentul notificarii nr.35/15.02.2005, s-a apreciat ca redeventele fost achitate in totalitate cesiunea de creanta operand în ceea ce priveste drepturile izvorate din contractul de leasing, fiind insotita de o stipulatie pentru
Altul, plățile fiind valabil facute de catre - -.
In ceea ce priveste cererea de evacuare, de respingerea cererii de reziliere si retinand decizia nr.5184/2004 prin care ICCJ Sectia Comerciala a mentinut dispozitiile sentintei comerciale nr.209/23.02.2004 referitoare la respingerea cererii de evacuare formulata de - - in contradictoriu cu - INTERNATIONAL - si - -, tribunalul a respins petitul 2 ca neintemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta - reclamantă apreciind ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În mod greșit a admis participarea în proces în calitate de intervenient a și prin urmare în mod ilegal a citat această parte și a pronunțat o hotărâre În contradictoriu cu aceasta, pentru că în proces, părți puteau fi doar persoanele în numele cărora s-a formulat cererea de intervenția și anume -, - O Ax și -. Astfel, ilegal, aceste persoane nu au fost citate și nici nu s-a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu ele.
În mod greșit instanța a reținut că OG nr.51/1997 este inaplicabilă în cauză.
Contractul nr.1432/20.11.1998 a cărui reziliere a fost cerută, este intitulat contract de leasing. Mai mult, clauzele contractuale sunt adecvate titlului, contractul menționând principalele drepturi și obligații specifice unui contract de leasing (obligația de a asigura folosința bunului contra unei redevențe, promisiunea de vânzare)
Instanța de fond în mod cu totul eronat a arătat că în speță ar avea relevanță art.27 din OUG nr.88/1997 care ar înlătura astfel aplicarea OG 51/1997.
Instanța nu a motivat de ce nu ar fi fost societate de leasing.
Conform OG 51/1997, era suficient ca societatea să aibă în obiectul de activitate operațiuni de leasing. La art.5.3. din actul constitutiv al societății se poate regăsi leasingul ca obiect de activitate. La fel, și în cazul societății la care a fuzionat ulterior leasingul face parte din obiectul de activitate.
Într-o altă ordine de idei, oricare ar fi concluzia asupra aplicării OG nr.51/1997, dispoziția privind dreptul, de reziliere unilaterală în caz de lichidare sau reorganizare judiciară este înscris în contract la art.8 teza a dota.
Conform principiului obligativității contractului în raporturile dintre părțile contractante prevăzut de art. 969.civ. clauza din art.8 produce efecte între părți independent chiar de aplicarea OG 51/1997.
Instanța a greșit când a apreciat că art.8 din contractul de leasing reprezintă că ar fi vorba de un pact comisoriu de grad II.
Astfel că în speță nu este vorba de o rezoluțiune sancțiune pentru culpă contractuală, ci o rezoluțiune ca urmare a împlinirii condiției rezolutorii. În speța de față, utilizatorul este (fost Internațional).
Ca o consecință a celor arătate apare ca fiind străine de speță considerațiile instanței de fond privind În ce măsură au fost . obligațiile contractuale privind plata redevenței. A arătat deja că motivele cererii de chemare în judecată nu priveau în nici un caz rezilierea datorită vreunei culpe în executarea contractului, ci împlinirea unei condiții rezolutorii care reieșea din art.14 (fost 9) din OG 51/1997, dispoziție reluată și în contractul încheiat între părți la art.8.
Nu în ultimul rând, a invocat în fața instanței nulitatea raportului de expertiză deoarece acesta depășește, chiar prin obiectivele admise de instanță obiectul expertizei judiciare care este reprezentat de "Iămurirea unor împrejurări de fapt" nu stabilirea unor situații de drept.
Intimata - - a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, apelanta-reclamantă a solicitat constatarea rezilierii contractului de leasing, prevalându-se de disp. art. 14 din OG nr. 51/1997. Ori, așa cum rezultă din conținutul acestuia (coroborat cu art. 3 din Ordonanță), respectivul act normativ se aplică, în exclusivitate, operațiunilor de leasing în care calitatea de locator/finanțator subzistă În persoana unei societăți de leasing, ceea ce, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu este cazul în speță.
De altfel, chiar face precizarea că încheierea contractului de leasing s-a realizat în baza legislației privatizării, și anume a OUG nr. 88/1997, aspect firesc, în condițiile în care (de la care apelanta a preluat contractul de leasing, ca efect al fuziunii prin absorbție) era o societate în curs de privatizare și nicidecum una de leasing.
În consecință, luând în discuție și principiul tempus regit actum, (întrucât este total nerelevant faptul că, în actualul obiect de activitate al sunt cuprinse și activități de leasing), în mod corect instanța de fond a apreciat că singura dispoziție la care se poate raporta apelanta-reclamantă este cea prevăzută la art. 8, alin. 1 din contractul de leasing imobiliar nr. 1432/1998.
Faptul că părțile au înțeles să precizeze situațiile de natură să atraga desființarea actului și care constituie cauze de agravare a răspunderii contractuale (respectiv, starea de reorganizare/faliment a utilizatorului) nu accentuează gravitatea pactului comisoriu, care rămâne unul de prim.
În consecință, declarația unilaterală de reziliere formulată de către apelanta reclamantă este lipsită de orice efect, nu doar pentru că este subsecventă momentului în care aceasta a luat cunoștință de încheierea contractului de cesiune de drepturi dublat de stipulație pentru altul ci și pentru că, în virtutea pactului comisoriu de gradul I conținut de contractul de leasing, singura în măsură să pronunțe rezilierea (și nicidecum să constate că aceasta a operat prin voința apelantei) ar fi fost instanța de judecată, evident la sesizarea părții interesate.
În ceea ce privește celelalte motive de apel invocate, referitoare la expertiză, plata redevențelor, cererea de intervenție, solicită să se constate că acestea sunt nefondate.
S-a depus întâmpinare și de către intervenienta - SRL (fila 47 dosar apel).
La data de 7.11.2007, instanța de apel a admis cererea de suspendare a cauzei formulată în temeiul articolului 244 punctul 1 Cod procedură civilă până la soluționarea cererii de anulare accesiunii din data de 14.02.2005, cerere ce forma obiectul dosarului - al Tribunalului București - Secția a VII Comercială.
La data de 2.10.2008, apelanta - SRL a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești referitoare la modul de soluționare a contestației formulată de - - împotriva actului de cesiune a drepturilor derivate din contractul de leasing imobiliar.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtele - - ). - INTERNATIONAL -) și - - să se constate rezilierea contractului de leasing nr. 1432/20.11.2008 încheiat între - - (devenit în urma fuziunii - -) și evacuarea din imobilului situat în A str. -, bloc parter jud.
Se susține de reclamant că prin scrisoarea din 18.02.2004 a notificat în temeiul articolului 14 din OG nr.51/1997 rezilierea contractului de leasing;
Întrucât contractul de leasing a fost încheiat în considerarea unei anumite persoane și în condițiile articolului 27 din OUG nr.88/1997, drepturile din acest contract nu puteau fi cedate.
Încă, de la începutul acestui litigiu s-a învederat instanței existența pe rolul Secției a VII a Comercială a Tribunalului Bucureștia dosarului 8253/1999 în care se soluționa procedura de faliment a pârâtei - -, dosar în care urma să se soluționeze și contestația formulată de - - împotriva contractului de cesiune de drepturi.
S-au depus contractul de leasing imobiliar nr. 1432/20.11.1998 încheiat între fosta Sa (actuala Romania -) și fosta - INTERNAȚIONAL - (actuala - -, societate în faliment), și contractul de cesiune de drepturi și stipulație pentru altul nr. 265/14.02.2005 încheiat de - -, prin lichidator judiciar, în calitate de cedent și - - în calitate de cesionar, obiectul acestui contract constituindu-l toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale născute din contractul de leasing imobiliar cu clauză de vânzare nr. 1432/20.11.2008.
Din cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, din întâmpinarea depusă și din cele 2 contracte sus-menționate, Curtea înțelege că reclamanta solicită să se constate reziliat contract de leasing imobiliar întrucât acest contract nu putea fi cesionat unei alte persoane, invocă articolul 14 din OG nr.51/1997 și articolului 27 din OUG nr.88/1997.
Susține că în acest sens a emis adresa din 18.02.2004, prin care comunică rezilierea contractului.
Curtea constată că nu există nici o adresă din 18,02.2004 ci eventual 18.02.2005, respectiv notificarea de reziliere nr.293/21.02.2005.
Așa cum rezultă și din conținutul contestației formulată de - - față de actul de cesiune de drepturi încheiat de - - prin lichidator judiciar și - -, contestație ce a format obiectul dosarului nr. 8253/1999 al Secției a VII a Comercială a Tribunalului București, în actuala numerotare - problema esențială a acestor litigii era de a se determina dacă actul de cesiune de creanță din 14.02.2005 era valabil.
În fața instanței de apel, cauza a fost suspendată în temeiul articolului 244 punctul 1 Cod procedură civilă până la soluționarea acestei contestații.
La data de 12.11.2008 la repunerea cauzei pe rol s-a depus sentința comercială nr. 2369/22.05.2008 pronunțată în dosarul nr. - prin care a fost respinsă contestația formulată de - - împotriva actului de cesiune având ca obiect drepturile din contractul de leasing imobiliar nr. 1432/20.11.1998.
Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat (în acest sens s-au depus înscrisuri aflate la filele 108-109 dosar apel).
Ca urmare se poate considera ca fiind legală măsura luată de lichidatorul judiciar în sensul încheierii contractului de cesiune, întrucât s-a stabilit de către instanța cu putere de lucru judecat acest aspect.
În motivele cererii de chemare în judecată și în motivele de apel, se susține că urmează să se constate intervenită rezilierea contractului de leasing ca urmare a notificării din 18.02.2004.
Se constată că la dosar nu există o notificare din 18.02.2004 ci din 18.02.2005 notificare ce a fost returnată astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 36-27 vol. II dosar fond.
Apreciind că este o eroare de redactare, Curtea constată că notificarea de reziliere este întemeiată pe dispozițiile articolului 14 alineat 1 din OG nr.52/2998 republicată.
Ori OG 51/1998 se aplică, operațiunilor de leasing în care calitatea de locator/finanțator o are o societate de leasing.
Chiar apelanta - reclamantă face precizarea că încheierea contractului de leasing s-a făcut în baza legislației privatizării (OUG nr.88/1997) în condițiile în care - - era o societate în curs de privatizare.
În cauză, se aplică dispozițiile OUG nr. 88/1997 și nu OG nrt.51/1997 astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se aplică articolul 14 din OG nr. 51/1997 și deci apelanta nu se poate prevala de pactul comisoriu de grad II invocat în cauză pentru a rezilia contractul de leasing în baza declarației unilaterale de reziliere.
Situația de reziliere de care s-ar putea prevala apelanta este cea precizată de articolul 8 din contract, care se referă la situația în care utilizatorul se află în stare de reorganizare sau lichidare judiciară, locatorul are dreptul de reziliere contractul cu daune - interese.
Această clauză are valoarea unui pact comisoriu de grad I, care repetă dispozițiile articolului 1020 cod civil și așa fiind, va trebui să se dea curs tuturor regulilor prevăzute pentru rezoluțiunea judiciară, cu posibilitate de apreciere recunoscute instanței judecătorești.
Apelanta susține că situația de faliment intervenită are natura unei condiții rezolutorii, care operează de drept, în situația de față este de rezoluțiunea ca efect al condiției rezolutorii și nu de rezoluțiunea sancțiune a neexecutării.
Condiția rezolutorie este o modalitate a actului juridic și este acea condiție de care depinde desființarea drepturilor și obligațiilor civile.
Îndeplinirea condiției rezolutorii nu are ca efect rezoluțiunea sau rezilierea contractului ci are alte efecte raportat la desființarea contractelor (părțile își restituie reciproc prestațiile).
De altfel, nici apelanta - reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu și-a întemeiat acțiunea pe acest aspect ci cererea sa a avut ca obiect "să se constate reziliat contractul" și inițial nici nu a invocat articolul 8 din contractul de leasing.
Apare în motivele de apel o schimbare a temeiurilor și motivelor cererii de chemare în judecată față de ceea ce s-a invocat la prima instanță, ceea ce nu este permis față de dispozițiile articolului 292 alineat 1 Cod procedură civilă.
În consecință, față de aceste motive de apel, declarația unilaterală de reziliere formulată de către reclamantă nu poate produce efecte juridice, instanța nu poate constata că a intervenit reziliereaci poate dispunerezilierea, la cererea părții reclamante.
În ceea ce privește motivele referitoare la plata redevențelor și acest aspect s-a tranșat definitiv și irevocabil astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cu privire la validarea ofertei reale urmată de consemnațiune (fila 125 dosar apel).
Față de acest aspect, în mod corect instanța de fond, având în vedere și concluziile raportului de expertiză și dovada achitării redevențelor de către - -, a apreciat că plățile au fost valabil făcute(cu atât mai mult cu cât s-a confirmat validitatea contractului de cesiune de drepturi și validitatea ofertei reale urmate de consemnațiune).
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, Curtea nu înțelege de ce apreciază apelanta că raportul de expertiză era nul, aspect pe care nu l-a invocat la instanța de fond, în termen legal, astfel încât aceasta nu avea cum să se pronunțe asupra nulității, iar în ceea ce privește concluziile raportului la care instanța a achiesat aceste concluzii au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (vezi paragraful IV fila 4 din sentință) aspecte ce s-au confirmat ulterior și în dosarul de faliment astfel cum rezultă din sentințele și deciziile depuse la instanța de apel.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea, respingerea acestuia a fost și este o consecință logică a modului de soluționare a primului capăt de cerere (în sensul respingerii) cu atât mai mult cu cât actul prin care s-a cesionat contractul de leasing a fost validat și deci intimata deține un titlu valabil.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu a - SRL se constată că aceasta a formulat cerere în considerarea calității sale de creditor al - - (înscris la masa credală) (fila 258 vol.I dosar fond) astfel încât în mod corect s-a apreciat că aceasta justifică interes în formularea cererii, chiar în calitate de mandatar al societăților, (fila 268 vol.I dosar fond) de reprezentant (mandatar) s-au depus la dosar procurilor emise de societățile mai sus-amintite (fila 260 și urm. vol.I dosar fond).
Întrucât acestei societăți i s-a recunoscut calitatea de reprezentant în mod legal a fost citată și în mod legal a fost admisă cererea de intervenție astfel cum a fost formulată.
Dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 6 din CEDO a fost respectat de instanța de fond, în sensul că instanța a analizat în esență cererea de chemare în judecată (așa incoerentă și imprecisă cum a fost formulată) precum și toate probele administrate.
Pe de altă parte, judecătorii nu sunt ținuți la a răspunde la toate aspectele invocate de părți, dacă în cuprinsul hotărârii rezultă că ele au fost analizate ca un ansamblu prin coroborarea tuturor probelor. Chiar și instanța de apel a grupat motivele de apel invocate pe diferitele probleme puse în discuție, ceea ce nu înseamnă că nu a analizat toate aspectele invocate de apelantă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în B,-, --1,. 8,. 29-30 sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.6942/21.05.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - - prin lichidator judiciar - SRL, cu sediul în B, Str. - - ). Intrare, nr. 2,. 2 sector 1 și - -, cu sediul în B,--76 sector 1 și intimata intervenientă - SRL, în calitate de mandatar al societăților -, - D AX și -, cu sediul în B, Str. -, nr. 35 sector 1.
Ia act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
-
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
20.01.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Decebal Taragan
