Reziliere contract comercial Spete. Decizia 61/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 61/
Ședința publică din 27 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul, domiciliat în municipiul Târgu-M, Calea nr. 9/A, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 2736/02.11.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 758/2007, aflat în rejudecare ca efect al deciziei de casare nr. 1254/27.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 iunie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi 27 iunie 2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2736/02.11.2006 a fost respinsă acțiunea pauliană formulată de reclamantul împotriva pârâtelor "" și ""
De asemenea, a fost admisă excepția privind lipsa calității de reprezentant a numitului.
A respins excepția privind lipsa calității de reprezentant al pârâtei "", prin consilier.
A respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a ""
Pentru a pronunța în acest fel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.04.2006, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței revocarea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1068/2005 de BNP și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract în sensul readucerii în patrimoniul pârâtei "" a imobilului vândut, radierea din nr. 92465/N a dreptului de proprietate al pârâtei "", precum și restabilirea în a situației anterioare întabulării contractului de vânzare - cumpărare și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Din motivarea acțiunii introductive de instanță, prima instanță reține că reclamantul a invocat calitatea sa de creditor al pârâtei "", creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 276.964,00 lei. În cursul procedurii execuționale, reclamantul a aflat că debitorul a înstrăinat pârâtei "" imobilul proprietatea debitoarei, înscris în nr. 92465/N la scurt timp după înregistrarea cererii înscrierii somației de plată, astfel că, pretinde reclamantul, vânzarea a fost făcută pentru zădărnicirea executării silite și pentru provocarea deliberată a stării de insolvență a debitoarei.
Pârâta "" a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu există un raport juridic substanțial între ea și reclamant dat fiind că contractul a fost încheiat cu debitoarea, dar și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe motiv că în acord cu dispozițiile art. 969 cod civil contractele au putere de lege între părțile contractante, dar și pentru că creanța reclamantului este net inferioară valorii imobilului vândut (4.000.000 lei), cu atât mai mult cu cât suma a fost achitată creditoarei "", respectiv către BCR Tg. - Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că este un cumpărător de bună - credință.
Și pârâta "", reține instanța de fond, a solicitat respingerea ca nefundată a acțiunii.
Acțiunea introdusă inițial la Judecătoria Târgu Mureșa fost declinată la Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 866/12.02.2006 a Judecătoriei Târgu Mureș, ca instanță competentă în a soluționa material cauza.
În analiza cumulativă a condițiilor admiterii unei acțiuni pauliene, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile care în principiu să fie anterioară actului de înstrăinare efectuat de debitor; prin actul întocmit de debitor să se fraudeze dreptul de gaj general al creditorului său în sensul că prin actul întocmit, debitorul a urmărit să-și creeze sau să-și mărească starea de insolvabilitate, instanța ajunge la concluzia că întinderea creanței reclamantului nu este definitiv stabilită întrucât împotriva sentinței nr. 165/23.02.2005 s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, deși creanța este anterioară încheierii actului atacat.
Pe de altă parte, în ce privește împrejurările în care s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare, instanța de fond a reținut că vânzarea - cumpărarea s-a realizat cu acordul creditorului ipotecar BCR - Sucursala M, iar prețul vânzării a fost virat în contul creditorului ipotecar pentru stingerea creanței acestuia, fapt din care prima instanță consideră că nu se poate reține nici intenția de fraudare a intereselor reclamantului creditor. Chiar dacă, completează instanța de fond, pârâta debitoare și-a micșorat activul, însă pentru plata unei obligații existente.
Excepția lipsei calității active a reclamantului a fost respinsă de instanță cu motivarea că acesta a făcut dovada calității de creditor al pârâtei debitoare, iar potrivit art. 975 Cod civil creditorul poate, în nume personal, să atace actele viclene patrimoniale făcute de debitor în paguba lui.
Instanța de fond, după cum s-a arătat mai sus, a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "", motivând că în prin acțiunea pauliană se urmărește revocarea actului încheiat în paguba creditorului îndreptată și împotriva terțului dobânditor.
Față de această hotărâre a declarat apel reclamantul, formându-se astfel dos. nr- pe rolul Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, solicitând ca prin admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În esență motivarea cuprinde aceleași apărări ca cele prezentate în fața instanței. În plus, se arată că instanța de fond ar fi ignorat aspectele invocate în fața acesteia în sensul în care prima instanță a calificat acțiunea ca fiind una pauliană, rupând echilibrul procesual prin instituirea unei taxe de timbru mari în condițiile în care, arată reclamantul apelant, este persoană fizică și nu mai are venituri din anul 1998. Reclamantul a susținut că trebuia scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 15 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta "" a solicitat respingerea apelului ca nefundat ( 16 dos-) și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. În motivare se arată că prin sentințele civile nr. 7995/15.12.1999 a Judecătoriei Târgu Mureșs -a dispus reintegrarea reclamantului - apelant în funcția deținută anterior și plata remunerației până la reîncadrarea efectivă. În continuare, intimata susține că s-au făcut o serie de convocări ale apelantului, însă acesta ar fi refuzat. Totodată, prin 2408/03.05.2003 a Judecătoriei Târgu Mureș intimata a fost obligată la plata sumei de 147.064.145 lei ROL cu titlu de indemnizație de concediu pentru creșterea copilului, însă nici pentru această sumă nu s-a prezentat la convocările efectuate de intimată. Mai arată că instanța de fond a calificat ca fiind corectă acțiunea apelantului, respectiv acțiune pauliană, doar într-o asemenea ipoteză reclamantul având posibilitatea să solicite desființarea contractului între cele două intimate.
Prin decizia nr. 32/A/24.05.2007 Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. În esență se reține, în considerentele acestei decizii, că este corectă soluția pe fond a instanței de fond. De asemenea, prin decizia nr. 49/A/17.07.2007 Curtea de Apel a respins cererea de completarea Deciziei nr. 32/A/24.05.2007, cerere formulată de același reclamant prin care a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra nulității contractului de vânzare - cumpărare, deși s-a cerut acest lucru prin acțiunea introductivă de instanță, constatând, în considerentele acestei hotărâri, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 281 Cod procedură civilă, instanța pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1254/27.03.2008, a admis recursul reclamantului, formulat împotriva deciziei nr. 32/A/24.05.2007 și a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele acestei hotărâri se menționează că recurentul a criticat hotărârea Tribunalului Comercial Mureș pe motiv că nu a soluționat precizarea de acțiune prin care a invocat nulitatea contractului din litigiu, ignorând acest capăt de cerere. În acest sens, instanța supremă reține că la data de 16.05.2006 reclamantul a invocat și încălcarea unor dispoziții imperative cuprinse în Legea nr. 31/1990 rep. la încheierea contractului de vânzare - cumpărare. Ca atare, precizarea reclamantului, reține instanța supremă, nu a fost analizată de instanța de fond, iar în motivele de apel este menționat acest aspect de către reclamant, însă nici curtea de apel nu s-a referit la critica reclamantului. Întrucât, consideră instanța supremă, curtea de apel nu a soluționat cauza fără o cercetare reală și profundă a fondului raporturilor juridice, sunt incidente prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, pronunțând în sensul arătat mai sus.
Analizând actele de la dosar, în limitele dispuse și de decizia dată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1254/27.03.2008, instanța de apel reține următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, conform considerentelor hotărârii atacate, inițial acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, capetele de cerere solicitate de reclamant constând în: revocarea (desființarea) contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1068/2005 de notarul public, încheiat în dauna interesului său de creditor al pârâtei "" cu consecința revenirii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare în cauză în patrimoniul debitoarei ""; radierea din nr. 92465/N, partea a II-a, înscrieri privitoare la proprietate în favoarea celeilalte pârâte, "" în cotă de 1/1 cu restabilirea situației anterioare încheierii și întabulării contractului de vânzare - cumpărare mai sus-menționat.
După declinarea competenței de judecată de către Judecătoria Tg. - M, prin sentința civilă nr. 866/23.02.2006, la primul termen de judecată în dosarul Tribunalului Comercial Mureș, reclamantul a formulat o precizare de acțiune la data de 16.05.2006, în sensul în care invocă "încălcarea vădită a dispozițiilor imperative ale art. 131 alin. 4 și 5 din Legea nr. 31/1990 rep."prin aceea că acest contract s-ar fi " încheiat prematur". Totodată, invocă, ca temei juridic, și dispozițiile art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. în sensul în care s-ar fi încălcat aceste dispoziții prin faptul că din procesul verbal de ședință încheiat în adunarea generală a acționarilor societății "" din 11.05.2005 rezultă, arată reclamantul - apelant, că aprobarea vânzării unor asemenea active putea fi obținută numai cu votul adunării generale extraordinare, cu cvorumul stabilit pentru o asemenea ședință; că hotărârile nu puteau fi puse în executare deoarece ele nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a; directorul general ales la data de 11.05.2005 nu putea semna actul de vânzare - cumpărare deoarece din listingul "" depus la dosar acesta figurează în această calitate în registrul comerțului la data de 09.06.2005; în final, se mai arată că hotărârile, anterior publicării lor în Monitorul Oficial, au fost suspendate prin încheierea nr. 81/C/2005 a Tribunalului Comercial Mureș.
Ca o primă chestiune, instanța reține că precizarea de acțiune s-a făcut înainte de prima zi de înfățișare, așa cum definește această sintagmă dispozițiile art. 134 Cod procedură civilă, iar potrivit mențiunilor din încheierea din 16.05.2006 ( 15 dos. Tribunalul Comercial ), precizarea acțiunii și înscrisurile depuse în probațiune au fost comunicate pârâților în ședință, reprezentanții pârâților fiind prezenți la ședință.
Așadar, reclamantul - apelant prin acțiunea introductivă invocă o nulitate prevăzută expres de art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. precum și nulitatea contractului de vânzare - cumpărare din perspectiva nerespectării unor norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. (art. 131 alin. 4 și din Legea nr. 31/1990 rep. în redactarea de la data formulării precizării).
Această precizare de acțiune nu a fost cercetată în niciun fel de instanța de fond, deși ea a fost făcută în termen de reclamantul - apelant. Mai mult, ca urmare a precizării de acțiune erau necesare clarificări pe care, potrivit art. 129 Cod procedură civilă, instanța de fond putea să le ceară reclamantului în raport atât de capetele de cerere inițiale, cât și de precizarea ulterior făcută, ținând cont că de clarificarea precizării făcute, dacă acest capăt de cerere făcut în termen este capăt principal, o acțiune de constatare a nulității în raport cu dispozițiile art. 150 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. instanța de fond putea să se raporteze la posibila calificare ca celelalte capete de cerere să fie asimilate unei acțiuni pauliene, independente de acțiunea în constatarea nulității, sau cereri accesorii acestei din urmă acțiuni.
Cu alte cuvinte, în limitele indicate de instanța supremă prin decizia de casare, în sensul în care a cercetat "fondul raporturilor juridice",instanța de apel constată că în cauză prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, prin faptul că nu a soluționat capătul de cerere astfel cum a fost formulat de reclamantul - apelant prin precizarea de acțiune. De asemenea, de cercetarea acestui capăt de cerere depinde și soluționarea celorlalte capete de cerere formulate prin acțiunea introductivă de instanță, în urma clarificărilor pe care instanța de fond le va avea de la reclamant potrivit art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă urmând ca instanța de fond să dea calificarea corectă acțiunii introductive de instanță, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamantul - apelant.
Ca atare, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că va dispune desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare acesteia, urmând a proceda la o nouă judecată potrivit limitelor indicate mai sus, în sensul de a proceda la cercetarea tuturor capetelor de cerere pe fondul acestora.
De asemenea, se impune trimiterea cauzei la prima instanță tocmai pentru a acorda dreptul la un "recurs efectiv"părților în raport de soluțiile pe care instanța de fond le va da față de toate capetele de cerere, inclusiv față de capătul de cerere relativ la încălcările unor dispoziții imperative ale Legii nr. 31/1990 rep. relevate de reclamantul - apelant în precizarea la acțiunea introductivă de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul Târgu-M, Calea nr. 9/A, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 2736 din 02.11.2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 758/2007.
Desființează hotărârea apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Comercial Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./08.09.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
