Reziliere contract comercial Spete. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.77/A/2008
Ședința publică din 4 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța Președintele secției
GREFIER: ---
La ordine fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâta - - LEASING TRANSILVANIA - C-, împotriva Sentinței comerciale nr.6495 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată - -, precum și pe pârâții intimați - SRL T și -, având ca obiect reziliere contract.
La data de 1 aprilie 2008 s-au înregistrat la dosar note de ședință din partea reclamantei intimate - -, iar la data de 2 aprilie 2008 pârâta apelantă - - Leasing Transilvania - C-N a înregistrat la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 28 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.6495 din 20 decembrie 2007 s-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele - LEASING TRANSILVANIA A C-N și SRL și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, având ca obiect automobilul marca Ford, serie șasiu.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing financiar nr.5427/LE/2006 încheiat între reclamantă și pârâta - LEASING A, pârâta fiind obligată să îi restituie reclamantei suma de 42.751,22 lei cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială începând cu data pronunțării sentinței - 20 decembrie 2007 și până la plata efectivă a sumelor.
Totodată s-a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâta - Leasing A pârâtele fiind obligate în solidar să-i achite reclamantei suma de 8.150,56 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 17 februarie 2006 un contract de leasing financiar, în baza căruia finanțatorul, respectiv pârâta, se obliga să-i acorde utilizatorului, reclamantei, posesia și folosința asupra mijlocului de transport marca Ford serie șasiu iar în schimbul acordării acestui drept utilizatorului îi revenea obligația de a achita valoarea contractului în sumă de 14.130 pe parcursul a 37 de rate de leasing lunar, perioada pentru care s-a încheiat contractul cu începere de la data de 17 februarie 2006 și până la data de 28 februarie 2009.
autovehiculului îi revenea potrivit clauzei înscrise la art.VIII lit.a furnizorului, respectiv terței persoane, respectiv pârâtei SRL, contractul de furnizare, materializat într-un contract distinct face parte integrantă din contractul de leasing împrejurarea menționată în mod expres în contractul încheiat între finanțator și utilizator la data de 17.02.20006.
În cuprinsul lit.b a aceluiași articol, finanțatorul pârâta - Leasing Transilvania A, era exonerată de răspundere dacă bunul ce face obiectul contractului nu era livrat utilizatorului, iar finanțatorul recunoștea dreptul utilizatorului la acțiune directă împotriva furnizorului în cazul acelor reclamanți privind livrarea, calitatea privind autoturismul individualizat în cadrul contractului prin contractul de leasing instituindu-se un mandat special în favoarea utilizatorului.
Instanța a mai reținut, că utilizatorului nu i-a fost livrat autoturismul deși prețul autoturismului a fost achitat de către pârâta de rândul I pârâtei de rândul II SRL prin ordinul de plată nr.548/24 februarie 2006 în baza facturii proforme.
Deși contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat în forma scrisă este certă încheierea convenției între pârâta - Leasing Transilvania A și pârâta SRL în condițiile în care a fost achitat prețul bunului la solicitarea furnizorului în baza facturii proforme nr.27/2006, bunul a fost individual determinat fiind încheiat și contract de asigurare a autovehiculului utilizat în leasing.
Reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, contract al cărui obiect îl reprezenta predarea posesie și folosinței autoturismului marca Ford, iar referitor la această cerere principală pârâta - Leasing Transilvania Aai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în considerarea faptului că nu este parte în contract, excepție respinsă de instanță, în considerarea prevederilor art.12 lit.a din OG nr.51/1997 republicată și actualizată la data de 12 august 2006 potrivit cărora utilizatorul are dreptul la acțiune directă asupra furnizorului în cazul reclamanților privitoare la livrarea, calitatea, existența tehnică, service-ul. Acest drept conferit utilizatorului este reglementat și în cuprinsul dispozițiilor art.VIII lit.b din contractul de leasing, conform cărora finanțatorul, în speță pârâta - Leasing Transilvania A nu își asuma răspunderea pentru situația în care bunul ce face obiectul contractului nu era livrat la termen utilizatorului, acestuia revenindu-i atât dreptul, cât și obligația de a acționa el însuși împotriva furnizorului.
Raportat la dispozițiile legale susmenționate instanța a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă și întrucât contractul de vânzare-cumpărare este unul sinalagmatic constatând ca fiind întrunite în cauză cerințele art.1020, 1021.civil instanța a dispus rezoluțiunea acestui contract întrucât furnizorul SRL nu și-a îndeplinit obligația de a livra autoturismul marca Ford serie șasiu.
Urmare admiterii acestui capăt de cerere și ținând cont de efectul principal al rezoluțiunii care constă în desființarea contractului de vânzare-cumpărare atât pentru trecut cât și pentru viitor, instanța a apreciat că între cele două contracte de vânzare-cumpărare există o strânsă interdependență întrucât contractul de leasing s-a încheiat între reclamantă și pârâta - Leasing Transilvania cu scopul, pentru prima dintre părți de a obține posesia și folosința autovehiculului individualizat în schimbul plății în favoarea finanțatorului a unei plăți periodice denumită de leasing.
În baza acestor considerente instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing financiar nr.5427/LE/2006 și a obligat finanțatorul să restituie utilizatorului suma de 42.751,22 lei cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială potrivit prevederilor art.3 din OG nr.9/2000, începând cu data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a sumelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - Leasing Transilvania A solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului pârâta susține în esență că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, hotărârea fiind rezultatul unei interpretări greșite a prevederilor art.12 lit.a din OG nr.51/1997 și a clauzei înscrise la art.VII lit b din contractul de leasing financiar. În opinia apelantei interpretarea dată de instanță prevederilor legale susmenționate precum și art.1020-1021.civ. în motivarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, s-a făcut disparat, fără a se avea în vedere întregul conținut al art.12 lit.a) din OG nr.51/1007 și fără a se ține seama de specificul operațiunii de leasing.
Apelanta arată că instanța nu a avut în vedere textul art.12 lit.a din OG nr.51/1997 în integralitatea sa întrucât potrivit acestuia " În temeiul contractului de leasing locatarul, utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune directă asupra furnizorului în cazul reclamanților privind livrarea - locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere".
Apelanta apreciază soluția ca fiind netemeinică prin aceea că finanțatorul - Leasing Transilvania A - este partea cea mai prejudiciată fiind în situația în care a achitat prețul bunului către furnizor, trebuie să restituie creditul către banca refinanțatoare împreună cu dobânzile aferente precum și să restituie utilizatorului sumele încasate până la data pronunțării sentinței cu dobânda legală, ca atare deși nu s-a invocat culpa sa în executarea obligațiilor care îi revin ca finanțator, prin hotărârea pronunțată prima instanță a antrenat răspunderea sa contractuală.
Un alt motiv de apel invocat de către reclamantă vizează faptul că prima instanță a aplicat greșit legea, stabilind răspunderea solidară a furnizorului cu finanțatorul în condițiile în care în formularea actuală a OG nr.51/1997 nu se instituie răspunderea solidară a finanțatorului cu furnizorul bunului.
Apelanta apreciază că soluția corectă în cauză ar fi fost obligarea pârâtei de rândul 2 la plata către reclamantă a unor despăgubiri egale ca întindere cu sumele achitate de către reclamantă cu titlu de garanție, rate de leasing, taxă de administrare, asigurări și penalități, precum și cheltuieli de judecată pe care le-a efectuat, această soluție fiind în acord cu prevederile art.12 lit.a) din OG nr.51/1997.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Excepția lipsei calității procesuale active a fost corect respinsă de prima instanță, întrucât prin voința părților contractului de leasing s-a recunoscut dreptul de a acționa direct împotriva furnizorului (vânzătorului). Astfel, potrivit clauzei contractuale înscrise la pct.VII lit.c "prin contractul de leasing care constituie și mandat special, finanțatorul recunoaște dreptul utilizatorului la acțiune directă împotriva finanțatorului în cazul reclamanților privind livrarea -", livrare care nu s-a produs nici până în prezent.
Pe de altă parte calitatea procesuală activă a reclamantei este fundamentată pe un interes și anume admisibilitatea și admiterea cererilor subsidiare pentru anularea contractului de leasing.
Apoi nu este lipsit de relevanță că reclamanta a formulat acțiune în nume propriu iar prin neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare și implicit a celui de leasing s-a produs o diminuarea a patrimoniului societății reclamate, ca atare nu se poate susține că aceasta nu ar avea un interes și implicit calitate procesuală activă prin prisma acestui interes.
În literatura juridică s-a arătat că pe lângă regulile generale în materie de obligații și locațiune, importante particularități apar în legătură cu obligațiile utilizatorului, respectiv ale finanțatorului în cadrul unui contract de leasing, precum și cu aplicabilitatea principiului relativității efectelor contractului consființit prin art.973 civ.
Astfel, dacă în cadrul unei astfel de operațiuni iau parte toate cele trei părți, și anume furnizorul, finanțatorul și utilizatorul, se remarcă următoarele excepții cu implicații directe asupra contractului de leasing încheiat între finanțator și utilizator de la principiul "res alios acta, abis neque nocere podesse potest": în primul rând deși contractul de vânzare-cumpărare (care are ca obiect bunul ce urmează a fi dat în leasing) se încheie între furnizor și finanțator, - și care în prezenta speță nu s-a încheiat în forma scrisă din culpa finanțatorului contrar prevederilor art.9 lit.b din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing - utilizatorul are acțiune directă împotriva furnizorului potrivit prevederilor art.12 lit.a din același act normativ. Apoi corespunzător acțiunii directe a utilizatorului împotriva furnizorului, apare răspunderea furnizorului față de utilizator, deși cele două părți nu au luat parte împreună la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru furnizor, contractul de leasing încheiat de utilizator cu finanțatorul este o res alios acta.
Așa fiind, dreptul recunoscut de lege utilizatorului în speță reclamantei - intimate constituie o veritabilă excepție de la principiul general consființit prin art.973 civ. sub forma acțiunii directe, considerente pentru care critica adusă de apelantă față de lipsa calității procesuale active a acesteia este nefondată.
Chiar dacă în actuala reglementare OG nr.51/1997 nu instituie răspunderea solidară a finanțatorului cu furnizorul bunului, nu se poate face abstracție de faptul că ne aflăm în prezența unei operațiuni tripartite, leasingul creează obligații tuturor părților implicate și anume, furnizorul, finanțatorul și utilizatorul ce derivă pe de o parte, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor și societatea de leasing, precum și din contractul de leasing propriu-zis.
Apelanta nu și-a respectat obligațiile ce decurgeau din contractul asumat și care nu poate conține prevederi contrare dispozițiilor art.9 din OG nr.51/1997 cel puțin sub două aspecte: nu a încheiat în forma scrisă contractul de vânzare-cumpărare cu furnizorul și nu "îi garantează utilizatorului folosința liniștită a bunului" atâta timp cât nici până în prezent acest bun nu i- fost predat utilizatorului.
În absența livrării bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, și implicit a procesului-verbal de predare primire, contractul de leasing este lovit de nulitate absolută, care nu poate fi acoperită nici de o clauză de non-recurs, nici de întocmirea unui proces-verbal contrar realității, ca atare soluția primei instanțe este corectă și sub acest aspect cu consecința obligării apelantei la restituirea sumei de 42.751,92 lei achitată cu titlu de de leasing și alte cheltuieli.
Raportat la dispozițiile art.274 pr.civ. intimata va fi obligată să plătească apelantei suma de 4.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - LEASING TRANSILVANIA C-N împotriva sentinței comerciale nr.6495 din 20 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei - M - suma de 4760 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.//2 ex./08.04.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța
