Reziliere contract comercial Spete. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.78
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta apelantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.585/8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Primăria Comunei, având ca obiect reziliere contract.
dezbaterilor și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 13.04.2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.585/8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arads -a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, s-a reziliat contractul de prestări de servicii nr. 2646/28.10.2004 încheiat între părți și s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de SC SRL, cu obligarea Primăriei Comunei să plătească către SC SRL suma de 4.285 lei și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2006, reclamanta Primăria Comunei, reprezentată prin primar a chemat în judecată pârâta SC SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr. 2646 din 28.10.2004, având ca obiect lucrarea "Amenajare piața agroalimentară" încheiat între părți.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 28.10.2004, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 2646 din 28.10.2004, în valoare de 77.350 lei având ca obiect amenajare piața agroalimentară situată în loc., jud. Contractul a fost încheiat ca urmare a selecției de oferte fiind declarată câștigătoare pârâta SC SRL. Reclamanta a arătat în continuare că pârâta în calitate de executant al lucrării și-a asumat obligația de a finaliza lucrarea în termen de 60 de zile lucrătoare de la semnarea contractului, termenul de finalizare al lucrării fiind data de 23.01.2005.
La data de 08.01.2007, pârâta SC SRL a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională să plătească suma de 4.800 RON reprezentând diferență din factura -/07.12.2004, să comunice autorizația și proiectul de execuție al pieței și să achite suma de 33.950,7 RON reprezentând contravaloare materiale conform facturii nr. -/01.03.2006, materiale folosite la efectuarea lucrării.
În continuare, pârâta - reclamantă reconvențională a arătat că reclamanta - pârâtă reconvențională cu rea credință solicită rezilierea contractului de prestări servicii nr. 2646/28.10.2004 față de oferta prezentată și prevederile OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, fără a avea în vedere prevederile contractuale și cele specifice convențiilor.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică și o expertiză contrarie.
Conform contractului de prestări servicii nr.2646/28.10.2004 pârâta-prestator s-a angajat să execute pentru reclamanta-beneficiar, până la data de 23.01.2005, contra sumei totale de 77.350 lei-Ron (773.500.000 Rol), lucrări de amenajare a pieței agroalimentare din și ulterior a fost stabilit un nou termen de finalizare a lucrărilor la data de 21.11.2005, dată până la care lucrările nu au fost finalizate, iar la data de 22.03.2006 pârâta a notificat beneficiarului încetarea lucrărilor.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert prestatorul a efectuat, până la încetarea lucrărilor, un procent de 86% din acestea, procent care, raportat la prețul total de 77.350 lei convenit de părți, corespunde la 66.520 lei.
Suma achitată de beneficiar pentru lucrările efectuate este de 62.235 lei. deși pentru lucrările efectuate beneficiarul trebuia să plătească 66.520 lei, rămânând un rest de plată de 4.285 lei, iar instanța de fond a admis acțiunea reconvențională pentru această sumă.
Prin contract era prevăzută doar suma totală ce urma a fi plătită pentru toată lucrarea, fără a se defalca această sumă pe diverse părți ale lucrării sau pe materiale și în aceste condiții suma datorată pentru lucrările executate, în ipoteza în care contractul s-ar rezilia, trebuia raportată la procentul efectuat din întreaga lucrare, fiind astfel nerelevante facturile emise de către pârâtă. Deci în baza contractului, care s-a încheiat sub forma lucrare complet finalizată contra preț total, reclamanta putea să achite pârâtei cel mult prețul stabilit, în condițiile efectuării în întregime a lucrării, pentru orice sumă suplimentară fiind necesar un acord al părților.
Instanța de fond a reținut deși părțile au emis respectiv semnat facturi în limita prețului de 77.350 lei prevăzut în contract, nu înseamnă că acestea au modificat prevederile contractului, raporturile dintre ele rămânând reglementate de acesta. Eventuala emitere de facturi și acceptare a lor peste suma de 77.350 lei ar fi putut pune problema unui nou acord de voință între părți, însă beneficiarul nu a semnat facturi decât în valoare totală inferioară acestei sume. De asemenea la semnarea facturilor beneficiarul nu avea cum să știe ce procent din lucrări s-a efectuat și de altfel nici nu era ținut să facă o corelare între lucrările efectiv prestate și sumele plătite, decontul final urmând să se încadreze în limitele contractuale.
Folosirea de către prestator a anumitor materiale sau colaborarea cu anumiți furnizori nu era nici impusă nici restrânsă prin contract, pe beneficiar interesând-ul doar lucrarea finalizată pentru care urma să plătească prețul total, aprovizionarea cu materiale în alte condiții decât cele avute în vedere în mod unilateral de către prestator la încheierea contractului nu poate constitui un motiv pentru a solicita o suplimentare de preț, punctul VII și VIII din contract producând efecte în limita stabilită de punctul II.
S-a mai reținut de instanța de fond că modificarea unor lucrări din contract nu poate justifica un alt preț în condițiile în care nu s-a convenit și asupra modificării prețului nici în sensul majorării acestuia nici în cel al micșorării lui, prestatorul putea să nu accepte modificări de lucrări fără modificări de preț, solicitând fie majorarea prețului fie rezilierea contractului cu daune, ceea ce însă nu a făcut.
Invocarea de către prestator a faptului că la momentul ofertei exista doar un plan de principiu nu poate constitui un motiv pentru a pretinde un alt preț decât cel prevăzut în contract, în caz contrar s-ar prevala de propria culpă în semnarea contractului în condiții dezavantajoase pentru acesta, știind că documentația este incompletă.
Tot culpa proprie, de care nu se poate prevala prestatorul, constituie și semnarea contractului în condițiile inexistenței sau neprezentării către acesta a autorizației de construire, din Rezoluția nr. 2683/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a desprins ideea că autorizația de construire nr. 8/05.11.2004, deși are data falsificată, a fost înmânată beneficiarului în mai-aprilie 2005, ori ultimul termen pentru finalizarea lucrărilor era 21.11.2005, în condițiile în care în contract se prevedea o durată de execuție de 60 zile pentru acestea. Nici sancțiunile la care s-au expus părțile din partea Curții de Conturi respectiv a Inspecției în Construcții nu sunt de natură a modifica prevederile contractuale dintre ele.
Instanța de fond nu a preluat concluziile raportului de contraexpertiză în ce privește imposibilitatea stabilirii procentului în care a fost finalizată lucrarea, acest procent fiind determinat de lucrările efectuate raportat la cele ce trebuiau să se regăsească in lucrarea finalizată conform modificărilor acceptate de părți, în condițiile costurilor date de piață, inexistența unor înțelegeri intre părți cu privire la prețuri defalcate pe materiale, etc. nu duce la imposibilitatea evaluării lucrării totale și a celei executate, expertul având la îndemână prețurile pieței.
Rapoartele de expertiză au estimat costuri de 24.780 lei respectiv 74.617,13 lei, diferență justificată in parte prin datele la care au fost întocmite, pentru terminarea lucrărilor, sume cu mult peste procentul de 14% din prețul total al lucrării ( 14% din 77.350 lei este 10.830 lei), situație în care derularea în continuare a lucrărilor în condițiile de preț din contract era imposibilă, prestatorul încetând lucrările și pretinzând prin chiar acțiunea reconvențională din prezentul dosar sume mult mai mari, deși culpa pentru neefectuarea la termen a acestora îi aparține.
Instanța de fond a considerat ca fiind nefondată excepția de neexecutare a contractului invocată de prestator și prin urmare nu putea constitui temei al încetării lucrărilor cât timp beneficiarul a refuzat plata sumei de 4800+33.950,7=38.750,7 lei solicitată de prestator, în condițiile în care plata acesteia ar fi dus la depășirea cu (62.235+38.750,7)-77.350=23.635,7 lei a prețului convenit prin contract iar lucrările nu erau finalizate. Prin urmare instanța de fond a apreciat că în culpă pentru încetarea lucrărilor este prestatorul și a admis acțiunea principală, cu consecința rezilierii contractului dintre părți.
Capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind comunicarea către reclamanta reconvențională a autorizației și proiectului de construcție al pieței a rămas fără obiect deoarece acestea au fost cunoscute în cursul procesului și totodată comunicarea este lipsită de interes în condițiile rezilierii contractului.
Instanța de fond a mai reținut că prestatorul-pârât în acțiunea principală, datorează beneficiarului-reclamant în acțiunea principală, 19,3 lei reprezentând taxe de timbru, iar beneficiarul-pârât, în acțiunea reconvențională, datorează prestatorului-reclamant în acțiunea reconvențională, 343,36 lei reprezentând taxe de timbru calculate la suma de 4.285 lei pentru care s-a admis acțiunea reconvențională. până la valoarea mai mică taxele de timbru, rezultă că reclamantul-pârât reconvențional datorează pârâtului - reclamant reconvențional, pentru aceste taxe, suma de 324,06 lei. Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâta SC SRL, solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale, admiterea cererii reconvenționale și obligarea intimatei la plata sumei de 4800 lei, reprezentând diferența neachitată din factura -/07.12.2004 acceptată prin semnare, precum și la plata sumei de 33.950,7 lei reprezentând contravaloarea materialelor, conform facturii nr.-/01.03.2006, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului, pârâta apelantă arată că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea principală și a dispus rezilierea contractului de prestări servicii nr.2646/2004 având ca obiect lucrarea "Amenajare piață agroalimentară" întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în vederea rezilierii contractului încheiat între părți.
Pârâta apelantă consideră că reclamanta intimată nu și-a respectat obligațiile contractuale, respectiv nu i-a comunicat autorizația și proiectul de construcție și nici nu a plătit facturile comunicate, motiv pentru care a invocat excepția de neexecutare a contractului și a întrerupt executarea lucrării.
Apelanta susține că la unul din termenele de judecată i-a fost înmânată o copie a unei autorizații de construcție care a fost eliberată în anul 2004, precum și un proiect al lucrării și, constatând că data proiectului a fost în mod evident modificată, la data de 18.05.2007 a formulat plângere penală împotriva autorilor necunoscuți, care, pe parcursul procesului s-au dovedit a fi chiar reprezentanții Primăriei, respectiv făptuitorii G și.
Apelanta a mai arătat că în procesul verbal întocmit la data de 10.08.2006 între reprezentanții Primăriei și cei ai societății s-a menționat că până la acea dată nu le-a fost comunicat un exemplar al autorizației de construcție și al proiectului și, mai mult, în anul 2004, la momentul semnării contractului de prestări servicii, Primăria a susținut că deține autorizație și proiect, însă în urma unui control al Curții de Conturi efectuat în anul 2005 la sediul primăriei, s-a constatat lipsa acestor documente.
Pârâta apelantă susține că a făcut demersuri în vederea obligării reclamantei intimate la executarea obligațiilor de plată care îi reveneau conform contractului încheiat între părți și, având în vedere faptul că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale i-a comunicat o adresă prin care i-a adus la cunoștință sistarea lucrărilor.
Se mai arată de către apelantă că principiul neexecutării contractului este o măsură preventivă adoptată din proprie inițiativă de partea interesată și care poate fi invocată și în cazul neexecutării parțiale a prevederilor contractuale.
De asemenea, pârâta apelantă arată că, în conformitate cu expertiza efectuată, lucrarea este finalizată în proporție de 86%, iar instanța de fond în mod greșit a dispus rezoluțiunea contactului de prestări servicii datorită împrejurării că nu sunt întrunite cerințele legii și datorită faptului că ar fi cea mai neeconomicoasă soluție, soluția corectă fiind impunerea unui termen de grație în vederea finalizării lucrării.
Pârâta apelantă arată, cu privire la cererea sa reconvențională, că ambele rapoarte de expertiză efectuate în primă instanță atestă faptul că Primăria nu a achitat în întregime materialele și lucrările efectuate până în prezent și apreciază că sumele datorate de intimată sunt cele indicate prin acțiune și nu cele indicate în rapoartele de expertiză. Astfel, în mod greșit experții au scăzut ca lucrări neefectuate suma de 7172 lei, reprezentând decopertat, cilindrat, balast și transport balast, aceste lucrării fiind efectuate și incluse în situația de lucrări nr.4/22.11.2004 recunoscută prin semnare de beneficiar.
Apelanta susține că obiecțiunile sale cu privire la prețul betonului sunt întemeiate, experții aveau obligația să includă prețul betonului astfel cum a fost facturat, precum și suma de 7172 lei reprezentând lucrările efectuate, astfel încât suma datorată de intimată este de 38.750,7 lei.
În final, pârâta apelantă arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că suma datorată de intimată este 4.285 lei raportat la procentul de finalizare al lucrării, reținând că prin contract se prevede doar suma totală ce urmează a fi plătită pentru toată lucrarea, fără a se defalca această sumă pe diverse părți ale lucrării sau pe materiale, ori, potrivit art.II din contract, obiectul contractului îl constituie "construire-amenajare piață agroalimentară", iar în art.VIII din contact se prevede expres "se restituie prestatorului contravaloarea materialelor procurate și utilizate de acesta în scopul prestării serviciilor contractate".
În probațiune, pârâta apelantă a depus la dosar, în copie: caietul de sarcini, oferta de prestări servicii, contractul de prestări servicii, situațiile de lucrări, facturile fiscale și situația materialelor predate către Primăria.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare în cauză.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în specialitatea "construcții civile și industriale" prin care s-a stabilit, conform opinie expertului tehnic că, în esență, dispozițiile contractuale nu s-au respectat, situațiile de lucrări nu sunt conforme procedurilor tehnice, în factură nu sunt detalii referitoare la montarea unor panouri de gard, că placa din beton nu corespunde destinației pentru care a fost efectuată.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, cum nu sunt motive de ordine publică ce ar trebui invocate din oficiu, constată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, conformă cu probele administrate în cauză.
Astfel, la data de 28.10.2004, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr. 2646 din 28.10.2004, în valoare de 77.350 lei având ca obiect amenajare piața agroalimentară situată în loc., jud. termenul de terminare a lucrărilor contractate fiind 23.01.2005.
La capitolul X din contract se menționează că "modificarea acestuia este posibilă numai cu acordul părților contractante, caz în care se va încheia un act adițional datat, semnat și ștampilat de ambele părți". Părțile în cauză, cu nerespectarea contractului de prestări servicii, la data de 20.09.2005, printr-un proces verbal au stabilit că termenul de finalizare a lucrărilor este 21.11.2005.
De la începerea lucrărilor, 28.10.2004, pârâta apelantă, în calitate de prestator de servicii, a încheiat 4 situații de lucrări, respectiv: - situația de lucrări nr.4/12.11.2004 pentru valoarea de 172.000.000 lei ROL + TVA, situație înregistrată și semnată de beneficiar; - situația de lucrări nr.5/07.12.2004 pentru valoarea de 245.854.000 lei ROL + TVA, situație semnată de beneficiar, dar neînregistrată la beneficiar; - situația de lucrări nr.13/30.09.2005 pentru valoarea de 17.181,6 lei RON + TVA, situație înregistrată la beneficiar, dar nesemnată de acesta; - situația nr.03/09.02.2006 pentru valoarea de 39.900 lei RON + TVA, situație înregistrată la beneficiar, dar nesemnată de acesta.
Din contractul de prestări servicii și din situațiile de lucrări rezultă că s-a solicitat de către prestator a fi plătite lucrări în valoare de 102.135 lei RON, inclusiv TVA.
După semnarea contractului de prestări servicii de către părți, pârâta apelantă în calitate de prestator de servicii a emis în sarcina Consiliului Local patru facturi fiscale în valoare totală de 100.985,7 lei RON.
Curtea reține că conform contractului de prestări servicii nr.2646/28.10.2004 pârâta-prestator s-a angajat să execute pentru reclamanta-beneficiar contra sumei totale de 77.350 lei (773.500.000 Rol), lucrările de amenajare a pieței agroalimentare din și ulterior a fost stabilit un nou termen de finalizare a lucrărilor la data de 21.11.2005, dată până la care lucrările nu au fost finalizate, iar la data de 22.03.2006 pârâta a notificat beneficiarului încetarea lucrărilor.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză în primă instanță pârâta a efectuat, până la încetarea lucrărilor, un procent de 86% din acestea, procent care, raportat la prețul total de 77.350 lei convenit de părți, corespunde sumei de 66.520 lei.
Suma achitată de reclamantă (beneficiar) pentru lucrările efectuate este de 62.235 lei. deși pentru lucrările efectuate beneficiarul trebuia să plătească 66.520 lei, rămânând un rest de plată de 4.285 lei, iar instanța de fond a admis în mod corect cererea reconvențională pentru această sumă.
Curtea constată că prin contract s-a prevăzut suma totală ce urma a fi plătită pentru toată lucrarea, fără a se defalca această sumă pe diverse părți ale lucrării sau pe materiale și în aceste condiții suma datorată pentru lucrările executate, în ipoteza în care contractul s-ar rezilia, trebuia raportată la procentul efectuat din întreaga lucrare, fiind astfel nerelevante facturile emise de către pârâtă.
În acest sens, prețul stabilit de părți în contract a fost unul forfetar, stabilindu-se sub forma unei sume globale pentru întreaga lucrare. Potrivit art. 1484. civ. în acest caz antreprenorul este obligat să execute și să predea lucrarea în condițiile prevăzute în contract, afară numai dacă dovedește acordul scris al clientului pentru modificările în ceea ce privește planul inițial și majorarea prețului. Prețul forfetar are putere de lege între părțile contractante, instanța neputând să acorde executantului lucrării un preț majorat, în lipsa acordului clientului în acest sens.
Așa cum s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în apel d e către ing. (depus la filele 81-86) și din lămuririle date de expert în ședința din 13 aprilie 2009, comparativ cu înscrisurile depuse la dosar în apel se reține, prin compararea valorii situațiilor de lucrări cu facturile emise de prestatorul de servicii, expertul a constatat o totală neconcordanță între acestea, motiv pentru care nu s-a putut urmări în teren dacă în realitate sunt încorporate materiale livrate beneficiarului de către prestatorul de servicii.
Expertul a mai stabilit că situațiile de lucrări au fost întocmite în totală neconcordanță cu normele și metodologia de întocmire a unei situații de lucrări, motiv pentru care nu a putut constata cu certitudine ce materiale a asigurat apelanta, ce lucrări de construcții la piața în cauză a realizat aceasta și ce materiale aduse pe șantier de aceasta au fost puse în practică de beneficiar, cu forțe proprii.
Expertul a apreciat că această situație confuză este datorată faptului că nu s-a respectat metodologia impusă de normele tehnice specifice activității de construcții.
În concluzie, expertul a arătat că pentru a se stabili dacă există neconcordanțe între facturi și ce s-a achitat de către beneficiar trebuie efectuată o expertiză contabilă în cauză (cum părțile nu au solicitat administrarea unei alte expertize contabile în apel, iar o astfel de probă a fost admisă, administrată și în raportul depus la dosarul de fond, în apel nu s-a mai considerat necesar, ca, din oficiu, să se dispună o nouă probă de acest fel).
Criticile aduse de apelantă hotărârii fondului nu pot fi primite având în vedere că toate excepțiile invocate au fost deja analizate în sentință, alături de susținerile ambelor părți.
Cum, în prezenta cale de atac, nu s-a constatat a fi incident vreun motiv care să ducă la schimbarea, desființarea ori anularea hotărârii atacate, apelul SC SRL va fi respins ca neîntemeiat.
Invocarea de către prestator a faptului că la momentul ofertei exista doar un plan de principiu nu poate constitui un motiv pentru a pretinde un alt preț decât cel prevăzut în contract, în caz contrar s-ar prevala de propria culpă în semnarea contractului în condiții dezavantajoase pentru acesta, știind că documentația este incompletă.
Se reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu s-a inclus în suma acordată contravaloarea platformei de beton având în vedere că aceasta nu a fost realizată din beton, în condițiile în care aceasta nu putea fi folosită conform destinației, iar celelalte materiale ce se susține a fi fost livrate sau încorporate nu pot fi identificate sau nu se poate face dovada, de către prestator a provenienței sau/și a valorii acestora.
Având în vedere că din susținerile ambelor părți rezultă că într-adevăr documentația necesară nu a fost predată de la începutul lucrării către pârâta SC SRL, expertul a apreciat că datorită lipsei de complexitate a lucrării acest aspect nu a fost un impediment real în executarea lucrării în întregime și la termen.
Având în vedere că prin contractul de prestări servicii încheiat inițial de părți au fost stabilite și acceptate toate condițiile de executare a lucrării, iar din procesul verbal încheiat ulterior de părți, pârâta nu a susținut că ar avea vreun impediment în terminarea lucrărilor, Curtea constată că apelul este nefondat și ca urmare îl va respinge.
Raportat la dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, pârâta apelantă SC SRL va fi obligată la plata diferenței onorariului de expert în sumă de 690 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în, nr.1526, jud. A, împotriva sentinței comerciale nr.858/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Obligă apelanta la plata diferenței onorariului de expert în sumă de 690 lei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./18.05.09
tehn./ 4 ex./20.05.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
