Sechestru asigurator. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.401
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 43 din 21.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți și, precum și pârâții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat pentru reclamanții recurenți și, depune taxa judiciară în valoare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, după care instanța comunică un exemplar întâmpinare cu avocata reclamanților recurenți, care arată că nu dorește amânarea cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata pentru reclamanții recurenți și, pune concluzii de admitere a recursului, cu obligarea intimaților la cheltuieli judiciare, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și instituirii sechestrului asigurator asupra bunului pârâților intimați, arătând că recurenții au făcut dovada actului scris conform art. 591 al. 3 Cod procedură civilă.
Pârâții intimați și arată că au invocat art. 302 ind.1 al. 1 lit. c Cod procedură civilă și această excepția nu a fost pusă în discuție și în drept prevederile art. 304 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, cu privire la modificarea soluției.
Totodată arată că imobilul nu are legătură cu apartamentul din T, iar suma de 130.000 EURO nu este o creanță ci plata contractului și nu se poate institui sechestrul asigurator pe imobil.
Pe fond pun concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr. 4838/30/11.06.2008, reclamanții - si au chemat in judecata parații si, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța in temeiul art. 591 si următoarele cod procedura civila sa se dispună instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului înscris in CF nr. 81414 T, nr. cadastral 27779/IX, constând din apartamentul nr. 9, situat la etajul III, compus din patru camere cu dependințe, având 7,5% părți comune indivize si 37,5 mp teren cu drept de folosința situat in T,-, -
Prin sentința civilă nr. 43 din 21 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge cererea formulată de reclamanți, având ca obiect înființarea unui sechestru asigurator asupra imobilului proprietatea pârâților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit disp.art 591 Cod procedură civilă, sechestrul asigurător este o măsură destinata sa indisponibilizeze bunuri mobile sau imobile ale paratului, pana la terminarea procesului, in scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-si realiza creanța constatata prin hotărârea ce se va pronunța si va constitui pentru creditor titlul executoriu.
Pentru înființarea sechestrului asigurator se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: creanța sa fie constatata intr-un act scris, (în lipsa acestuia creditorul trebuind sa depună o cauțiune), iar creanța trebuie sa fie exigibila.
In speța aceste condiții nu sunt întrunite, deoarece creanța reclamanților nu este exigibila. Deși aceștia au depus copia unei acțiuni formulate împotriva pârâților din prezenta cauza pentru ca aceștia sa fie obligați la plata sumei de 160.000 euro, pretins datorata in baza unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, reclamanții nu sunt încă in posesia unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, care sa constate caracterul cert, lichid si exigibil al creanței lor.
De asemenea nu este întrunită nici condiția prev de alin 3 al art. 591 Cod procedură civilă, potrivit căruia nstanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea, deoarece reclamanții nu au făcut dovada relei credințe a pârâților.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs, reclamanții și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, motivând în esență că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea sechestrului asigurator, conform art. 591 Cod procedură civilă, dar fără a indica nici un temei de drept, susținându-se doar că s-a făcut dovada actului scris și a acțiunii aflate pe rolul instanței.
Pârâții intimați și, prin întâmpinare solicită respingerea recursului reclamanților în principal, pe calea excepției de nulitate, în temeiul art. 302/1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, în sensul că nu sunt indicate motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul, iar în secundar ca nefondat.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de cererea de recurs, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respinsă acțiunea acestora, de către prima instanță.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că sentința civilă recurată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, în materie, prev. de art. 591 Cod procedură civilă, când a respins acțiunea reclamanților, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea hotărârii recurată, corect fiind respinsă cererea recurenților, pentru considerentele expuse judicios de către prima instanță, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel deși, în adevăr, recurenții nu dezvoltă pe larg, cu argumente separate, ca și cu o fundamentare și susținerea concretă și detailată, motivele de nelegalitate, pe care-și întemeiază recursul, ci fac doar simple afirmații și susțineri, cu caracter generic, totuși Curtea consideră că în speță nu este cazul aplicării dispozițiilor art. 302/1 Cod procedură civilă, referitoare la nulitatea recursului, deoarece criticile recurenților pot fi subsumate-teoretic - motivului de recurs, de nelegalitate, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care însă nu poate fi incident în cauză, întrucât hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Așadar, Curtea reține că, într-adevăr în cauză nu sunt întrunite condițiile de exigență ale art. 591 și 592 Cod procedură civilă, acestea nefiind îndeplinite cumulativ, câtă vreme recurenții reclamanți nu au făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței lor, consacrat printr-o hotărâre judecătorească definitivă irevocabilă, între cele două imobile indicate de recurenți neexistând o legătură cauzală, care să determine admisibilitatea cererii privind instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului în litigiu proprietatea intimaților pârâți, care intimați nu pot fi considerați de rea credință.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una dintre criticile formulate în recurs, nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză, de către instanța de fond, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare hotărârea atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a prevederilor legale ale art. 591 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 43 din 21.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.05.2009
Tehnored /19.05.2009
Ex.2
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
