Rezoluțiune contract. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 101

Ședința publică din 17 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de către reclamantul, precum și apelul formulat de către pârâta SC SRL C-N, împotriva Sentinței comerciale nr. 4720 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate SC SRL C-N, SC SRL TÎRGU-M și BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ SA - SUCURSALA C, având ca obiect rezoluțiune contract.

La data de 16 iunie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei apelante SC SRL C-

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 10 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de astăzi.

CURTEA:

Prin sentința comercială nr. 4.720 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta T

Prin aceeași sentință, s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei C-N, societate absorbantă a și a pârâtei și în consecință, s--a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și absorbită de pârâta, contract autentificat sub nr. 3.129/25.07.2005 de având ca obiect imobilul înscris în nr. 141.626 C-N, nr. top. 22.029/2 lotizat și transcris ulterior în nr. 1.667 C-N (nedefinitivă), nr. top 4888/1-4888/23 și nr. top 22029/1/1-22029/1/23.

S-au repus părțile în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus cu menținerea situației ipotecii înscrise în favoarea pârâtei, cu sediul în localitatea C-N, str. - nr. 10-12, județul

S-a respins cererea formulata de reclamant împotriva pârâtei BANCA COMERCIALA ROMÂNĂ și a pârâtei societate absorbantă a, cerere având ca obiect rezoluțiunea contractului de ipotecă încheiat și autentificat sub nr. 2988/19.07.2007 de.

S-a dispus rectificarea înscrierilor făcute în sub B7.

A fost obligată pârâta, societate absorbanta a, să-i achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale suma de 14.708,5 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între reclamant și pârâta și terții și s-a încheiat la data de 14 iulie 2005 un înscris intitulat "Contract", depus la dosar la fila 11, scopul încheierii acestui contract fiind realizarea și împărțirea beneficiilor legate de construirea și valorificarea către terțe persoane a unui ansamblu de 20 de unități locative.

În vederea realizării scopului acestei convenții reclamantul se obliga să pună la dispoziția pârâtei de rândul 1 terenul intravilan proprietatea sa, înscris în C-N nr. 141.626, nr. top. 22.029/2, în suprafață de 6.900 mp, scop în care urma să se încheie în cel mult 10 zile, respectiv până la data de 24 iulie 2005, un contract translativ de proprietate pentru prețul de 310.000 Euro, reprezentând valoarea de circulație a terenului la data respectivă.

Analizând cuprinsul convenției încheiate la data de 14 iulie 2005, modificată ulterior prin actul adițional, instanța de fond a apreciat că are, pe de o parte, toate caracteristicile unui contract de asociere în participațiune, reprezentând pe de altă parte și un antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât reclamantul se obliga, ca în cel mult 10 zile de la data încheierii convenției, să transfere dreptul său de proprietate, în mod valabil, printr-un înscris autentic, asupra unei suprafețe de 6.250 mp, în favoarea pârâtei și, în plus, părțile stabileau că acest teren urmează să fie folosit în vederea realizării unui ansamblu de locuințe, pe cheltuiala pârâtei, cu ajutorul unui credit bancar, urmând ca la final, după valorificarea locuințelor către potențiali cumpărători, reclamantul să obțină o serie de beneficii.

Cât privește vânzarea terenului, aceasta urma să se facă pentru prețul de 310.000 Euro stabilit de comun acord de către părți, iar în ceea ce privește beneficiile ce urmau să fie realizate de reclamant prin încheierea contractului de asociere în participațiune, acestea erau în sumă de 434.000 Euro, obținerea lor fiindu-i garantată reclamantului de către pârâta și și, în nume propriu și în calitate de acționari ai persoanei juridice.

Reclamantului îi era cunoscută încă de la data de 14 iulie 2007 intenția pârâtei de rândul 1 de a angaja un credit pentru demararea lucrărilor la ansamblul de locuințe, asumându-și obligația de a renunța în mod expres la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare la înscrierea ipotecii pentru plata prețului, precum și la interdicția de grevare a terenului.

Această situație, a apreciat prima instanță, rezultă în mod clar și fără echivoc din inserarea în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare a acestei renunțări.

Cât privește viitoarele beneficii ce urmau să fie obținute de către reclamant, instanța a considerat că suma stabilită de comun acord de părți era de 434.000 Euro, întrucât suma de 744.000 Euro prevăzută la pct. 3 din convenție includea și prețul menționat pentru transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

Părțile au stabilit de comun acord și faptul că încasările din prețul primelor 4 locuințe vândute va fi destinat acoperirii creditului contractat de pârâta și au prevăzut și un termen limită pentru aceasta - 30 iunie 2006. Din fiecare avans pentru fiecare apartament contractat de pârâta de rândul 1 cu terții beneficiari, reclamantului urmau să-i fie achitate câte 15.000 Euro pe măsura încasării acestor sume de la terți.

Prin actul adițional s-a prevăzut ca plata unei părți din preț - 150.000 Euro să fie făcută până la data de 7 octombrie 2006, diferența de 150.000 Euro, împreună cu 50.000 Euro beneficii într-o primă având scadența la 31 decembrie 2006 și diferența până la 744.000 Euro s-a stabilit a fi achitată până la data de 30 iunie 2007.

La data de 25 iulie 2005, părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare translativ al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.250 mp, înscris în nr. 14.1626 C-N, nr. top. 22029/2, reclamantul în calitate de vânzător și pârâta în calitate de cumpărător.

Încheierea contractului s-a făcut în formă autentică de către Biroul Notarului Public, autentificarea purtând nr. 3.129/25.07.2005.

Prețul stabilit de comun acord între vânzător și cumpărător a fost de 310.000 Euro și urma să fie achitat în lei la cursul BNR din ziua plății, până cel târziu la data de 30 iunie 2007, conform antecontractului încheiat între părți la data de 14 iulie 2005.

Părțile contractante au stabilit în cuprinsul contractului și sancțiunea neachitării până la termenul stabilit a întregului rest de preț, precum și a nerespectării tuturor clauzelor convenției încheiată la data de 14 iulie 2005, contractul rezoluționându-se de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără ca instanța de judecată să poată interveni prin acordarea de termen de grație cumpărătorului.

Clauza inserată în contractul de vânzare-cumpărare translativ al dreptului de proprietate reprezintă un veritabil pact comisoriu de gradul IV, în conformitate cu care părțile au prevăzut, derogând de la prev. art. 1021.civ. situația în care contractul se va desființa cu efect retroactiv.

Din cuprinsul acestui pact comisoriu instanța reține faptul că părțile au acceptat de comun acord ca rezoluțiunea contractului, respectiv a convenției translative de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.250 mp înscris în nr. 141.626 C-N, nr. top. 22.029/2, să se facă în condițiile în care pârâta de rândul 1, cumpărătorul, nu va achita până la data de 30 iunie 2007, prețul de 310.000 Euro a cărui scadență a fost stabilită în mod clar și fără echivoc.

De asemenea, rezoluțiunea contractului de plin drept, fără somație și fără punerea în întârziere, urma să se facă și pentru faptul că, până la data mai sus menționată, pârâta nu își îndeplinea obligația de plată a beneficiilor în cuantum de 434.000 Euro, prevăzută în cuprinsul contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 14 iulie 2005.

Astfel, în cazul neachitării până la data de 30 iunie 2007 întregului preț de 310.000 euro stabilit pentru terenul înstrăinat de reclamant, cumulativ cu neachitarea beneficiilor în sumă de 434.000 euro, pârâta accepta rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și producerea efectelor prevăzute de pactul comisoriu de gradul IV.

Drept urmare, cu luarea în considerare a disp. art. 969.civ. conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a constatat inserarea pactului comisoriu de gradul IV în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005 de BNP și, raportat la prev. art. 1020.civ. urmare solicitării reclamantului, a constatat rezoluțiunea acestui contract de vânzare-cumpărare în ceea ce privește imobilul înscris în nr. 141.626 C-N, nr. top. 22.029/2, transcris ulterior în nr. 1667 C-N, nr. cadastrale 4888/1-4888/23 și nr. top. 22.029/1/1-22029/1/23.

Efectul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare îl constituie desființarea retroactivă a contractului și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia, părțile având obligația să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul acestui contract desființat.

În virtutea principiului "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", prin desființarea contractului de vânzare-cumpărare s-au desființat și celelalte contracte de vânzare-cumpărare subsecvente prin care terții au dobândit bunul în cauză.

În cazul în speță, reclamantul urmând să-i restituie cumpărătorului prețul în cuantum de 310.000 Euro dobândit urmare încheierii contractului, iar cumpărătorul să-i restituie terenul ce a făcut obiectul convenției, reclamantul însăși recunoscând primirea prețului vânzării-cumpărării terenului înstrăinat prin cererea introductivă, aspect pe care SRL l-a invocat în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Instanța de fond a apreciat că se impune a se face precizarea că în ceea ce o privește pe pârâta, chemată în judecată prin cererea introductivă, aceasta a fost absorbită de către pârâta, în urma fuziunii înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr. 65.930/1 septembrie 2008, finalizată prin radierea societății absorbite, a pârâtei, fapt ce rezultă în mod clar din înscrisurile depuse la dosar la filele 57, 81-83.

Pe cale de consecință, întrucât urmare fuziunii toate drepturile și obligațiile persoanei absorbite au fost preluate de societatea absorbantă, constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005 s-a pronunțat în contradictoriu cu pârâta, față de care reclamantul și-a extins acțiunea, nemaiavând capacitate de exercițiu și folosință, nemaiexistând ca persoană juridică capabilă să-și asume drepturi și obligații și să le exercite, urmare radierii.

Cât privește efectele constatării rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, acestea se produc în contradictoriu cu societatea absorbantă, pârâta

Instanța a apreciat că față de efectele rezoluțiunii, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și în virtutea principiului "resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis", cu luarea în considerare a prev. art. 137 alin. 2.pr.civ. excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta. SRL se impune a fi respinsă raportat la următoarele considerente:

Terenul în suprafață de 6.250 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și, absorbită de pârâta, a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de sub nr. 1.102/14 august 2006 către pârâta, înstrăinarea fiind menționată în baza încheierii nr. 31.822/21 august 2006 și în cartea funciară nr. 1.667 C-N, nedefinitivă, sub, după ce anterior imobilul fusese partajat și transcris în această carte funciară.

Ulterior, respectiv la data de 19 octombrie 2007, pârâta transferă din nou dreptul de proprietate asupra acestui teren fostului vânzător, societate absorbită de către pârâta, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.087/19 octombrie 2007 încheiat de, transfer înscris în cartea funciară la data de 25.10.2007 sub, consecința înscrierii transferului în fiind opozabilitatea față de terți (erga omnes).

Întrucât repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3.129/25 iulie 2005 cărui rezoluțiune s-a solicitat a fi constatată și care s-a dispus de către instanță, apreciindu-se cererea ca fiind fondată, implică rectificarea tuturor înscrierilor făcute în cartea funciară după încheierea acestui contract, instanța de fond a apreciat că pentru opozabilitate, cererea reclamantului este fondată și față de pârâta, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta, ca nefondată.

În ceea ce privește cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, având ca obiect constatarea rezoluțiunii contractului de ipotecă încheiat între și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, contract autentificat de notar public sub nr. 2.988/19.10.2007, instanța de fond a respins-o raportat a următoarele considerente:

Din cuprinsul colii funciare nr. 1.667 C, nedefinitivă, instanța reține faptul că în foaia B de proprietate au fost înscrise transferurile proprietății asupra terenului ce face obiectul litigiului.

Astfel, relevă instanța de fond, reclamantul i-a înstrăinat cumpărătoarei imobilul de sub -23, adus din nr. 153.644, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005, înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătoarei făcându-se sub la data de 11.10.2005, pentru ca ulterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.102/14 august 2006, același imobil să fie înstrăinat pârâtei, întabularea în a dreptului de proprietate al acestei pârâte făcându-se sub, la data de 21 august 2006, în baza încheierii nr. 31.822.

Sub a fost notată la data de 25 octombrie 2006 interdicția de înstrăinare, dezmembrare și grevare în favoarea POST B, iar sub a fost notat contractul de asociere în participațiune cu nr. 123/20.10.2006 încheiat între pârâta, în calitate de asociat și, în calitate de asociat, având ca obiect realizarea în vederea vânzării către terțe persoane a unui ansamblu de locuințe format din 5 imobile a câte 4 unități locative, ce urmau să fie edificate pe terenul în suprafață totală de 6.250 mp, asupra imobilului -23, cu nr. cadastrale 4888/1 - 4888/23.

Terenul a fost înstrăinat din nou, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.087/19 octombrie 2007, de pârâta către, întabularea dreptului de proprietate al acesteia făcându-se sub, în baza încheierii nr. 84.036/25 octombrie 2007.

Cumpărătoarea urma să achite prețul în cuantum de 790.00 euro în baza unui credit bancar contractat de la pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, fapt menționat în cuprinsul convenției în Cap. III.

Creditul acordat de pârâta de rândul 3 cumpărătorului s-a ridicat la suma de 1.887.240 euro, fiind acordat în baza contractului bancar de credit ipotecar nr. 621/19 octombrie 2007. La aceeași dată a acordării creditului a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2.088/19 octombrie 2007, scopul acordării creditului fiind și realizarea lucrărilor de construire a 5 imobile pe terenul în suprafață de 6.250 mp înscris în nr. 1.667 C-

A mai constatat instanța de fond că sub din mai sus menționată a fost notată interdicția de înstrăinare și grevare cu sarcini a imobilului, în favoarea pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, în baza încheierii nr. 84041/25.10.2007.

Astfel, a arătat prima instanță, la data la care s-a întabulat dreptul de ipotecă al pârâtei de rândul 3 în cartea funciară, imobilul respectiv era proprietatea, nefiind notat vreun privilegiu sau un drept de ipotecă constituit în favoarea reclamantului, iar singurele sarcini care grevau imobilul erau instituite în favoarea POST B sub, această bancă creditând pârâta la data la care a achiziționat terenul în litigiu de la

Transferul dreptului de proprietate al reclamantului a fost operat în cartea funciară în baza încheierii nr. 35.364/11.10.2005, în condițiile în care acesta a renunțat în mod expres la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005 la dreptul de a-i fi înscrisă în cartea funciară ipoteca legală pentru garantarea plății prețului.

Conform disp. art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt opozabile față de terți începând cu data înregistrării cererilor, cartea funciară garantând proprietatea, respectiv faptul că partea în favoarea căreia s-a făcut înscrierea în foaia de proprietate se bucură de toate atributele specifice acesteia.

Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că atâta timp cât în cartea funciară reclamantul nu a avut trecut un privilegiu, acesta nu îi era opozabil pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și, pe cale de consecință, a apreciat că, în favoarea acesteia poate fi reținută buna credință în ceea ce privește înscrierea ipotecii, fapt care înlătură consecințele principiului resoluto jure dantis resolvitus jus accipientis.

Cât privește repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005, urmare a respingerii cererii având ca obiect constatarea rezoluțiunii contractului de ipotecă, instanța a dispus-o, dar cu menținerea situației ipotecii înscrise în favoarea pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, ținând cont de faptul că a fost constatată rezoluțiunea contractului mai sus menționat și s-a dispus repunerea părților contractante în situația anterioară.

În baza prev. art. 274.pr.civ. pârâta, societate absorbantă a, a fost obligată să-i achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, suma de 14.708,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar proporțional cu pretențiile admise.

În ceea ce privește onorariul avocațial solicitat, instanța nu l-a acorda întrucât la data încheierii dezbaterilor, conform prev. art.150 pr.civ. acesta nu era depus la dosar, fiind depus ulterior.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta C-N solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond.

În apelul declarat de pârâta C-N, întemeiat pe dispozițiile art. 294 și urm. pr.civ. se solicită schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii introductive de instanță referitoare la constatarea rezolutionării contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3.129/25.07.2005 la..

În subsidiar, pârâta a solicitat a se dispune, ca urmare a constatării rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25.07.2005, restituirea către cumpărătorul a pretului plătit vânzătorului, respectiv a sumei de 310.000 euro.

Pârâta a precizat că este societatea absorbantă a L, astfel că aceasta nu mai are capacitatea de exercitiu si de folosință care să-i mai permită si care să mai facă posibilă si necesară formularea apelului, toate drepturile si obligatiile absorbitei, inclusiv dreptul de a formula prezentul apel fiind preluate de absorbanta

În dezvoltarea motivelor de apel pârâta a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie din mai multe motive:

Astfel, precizează pârâta, cum a retinut și instanta de fond, conventia încheiată în data de 14 iulie 2005, modificată prin act aditional, are toate caracteristicile unui contract de asociere în participatiune, reprezentând, pe de o parte, un antecontract de vânzare-cumpărare, care prevedea explicit obligatia vânzătorului de a trasfera prin act autentic în favoarea cumpărătorului dreptul său de proprietate asupra unei suprafete de 6.250 mp. iar pe de altă parte, o asociere în participatiune, n conditiile în care pe acest teren urma să se realizeze un ansamblu de locuinte, pe cheltuială pârâtei, urmând ca, în final, după valorificarea locuintelor, reclamantul să obtină o serie de beneficii.

Cat priveste vânzarea terenului, a arătat pârâta, aceasta s-a realizat prin act autentic în data de 25.07.2005, contract prin care se prevedea în mod explicit faptul că pretul stabilit de comun acord între părti este de 310.000 euro, sumă achitată vânzătorului.

De asemenea, pârâta a subliniat și faptul că nu trebuie omisă prevederea inserată în contractul de vânzare-cumpărare autentic, prin care părtile declară: "cunoscând consecintele legale ale declaratiilor nesincere prev. si pedepsite de art. 292. penal, declarăm că pretul de vânzare-cumpărare este cel real, si. nu există un alt act ascuns între noi.", la valoarea acestui pret calculându-se în fapt si taxa de timbru care reclamantul a achitat-o pentru soluționarea litigiului.

În aceste condiții, pârâta a apreciat că susținerea reclamantului din actiunea introductivă de instanță, prin care a arătat că suma toată care i se cuvine pentru transferul proprietății terenului este de 744.000 euro, nu poate fi interpretată, mai ales având în vedere si declaratia expresă inclusă în actul autentic cu privire la pretul real declarat decât în sensul în care este explicitată această afirmatie în continuare clauzei contractuale respective: "310.000 euro reprezintă pretul de circulatie al terenului, iar restul de 434.000 euro participare la beneficiile afacerilor imobiliare având ca suport terenul", iar așa cum se poate observa din toată probatiunea si actele existente la dosar, pretul de 310.000 euro a fost achitat de către cumpărător.

Având în vedere aceste aspecte și conditiile impuse de art. 1.365.civ, pârâta a susținut că actiune în rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare poate fi cerută de vânzător, doar în situatia în care umpărătorul nu a achitat pretul, astfel că formularea actiunii de către reclamant nu are temei din punct de vedere juridic.

Intr-adevăr, a mai relevat pârâta, exista și o altă prevedere stipulată în această asociere si care făcea referire la un termen de plata, dar acest ermen nu putea să aibă decât caracter subsidiar față de conditia realizării obiectului asocierii n participatiune.

Ca urmare, pârâta consideră că neplata acestei sume de 434.000 euro nu putea, sub nici o formă să determine aplicarea pactului comisoriu de grad IV, atât timp cât nu se poate discuta de o neplată a pretului imobilului vândut, iar în ce priveste obiectul asocierii în participatiune, acesta nu era realizat.

Referitor la nerealizare investitiilor imobiliare, obiect al asocierii, pârâta a arătat că aceasta nu s-a datorat culpei cumpărătorului, acesta făcând tot posibilul pentru a derula investitia imobiliară, a realizat proiectul, a obtinut avizele necesare, a contractat creditul bancar necesar, a început executarea iilor a căror valoarea era substantială, astfel că nu se poate susține că asocierea în participatiune a fost o simulatie, asocierea chiar a existat între părti, iar plata sumei de 434.000 euro cu titlu de beneficii ce trebuiau încasate de către vânzător, nu au fost o modalitate de eludare a declarării pretului real al vânzarii, ci a reprezentat voința asociaților de a derula o afacere.

A mai subliniat pârâta faptul că asocierea în participatiune poate sa inceteze din diverse motive, dar în nici un caz nu încetează deoarece o parte nu putea să-i plătească celeilate părti beneficiile, mai ales dacă obiectul asocierii nu s-a realizat, iar iscul realizării obiectului asocierii trebuie suportat de ambele părti implicate în asociere, deoarece altfel ar fi incidente dispozițiile art. 1.513.civ. care prevăd că este nul contractul prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor și, de asemenea, ar fi nulă conventia prin care unul sau mai multi asociați ar fi scutiti de la a participa la pierderi.

Pârâta a invocat și prev. art. 255. comercial care prevăd faptul că părtile au libertatea de a stabili forma, întinderea si conditiile asocierii în participatiune, dar sub nici o formă nu se poate întelege că una din părti trebuie să-si încaseze beneficiile, indiferent dacă obiectul asocierii a fost sau nu realizat. Chiar dacă vânzătorul nu s-a obligat să facă foarte multe demersuri pentru functionarea acestei asocieri și pentru realizarea scopului ei, nu poate să nu suporte si riscurile unei afaceri pe care a consimtit-

In drept, pârâta a invocat prevederile art. 294 si urm pr.civ, art. 251-256.com și art. 969, art.1513 civ.

În apelul declarat de reclamantul, în temeiul dispozițiilor art. 296. pr. civ. s-a solicitat modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii introductive privitoare la rezoluțiunea contractului de ipotecă încheiat între Banca Comercială Română - Sucursala județeană C și, care ulterior a fost absorbită de CLUJ-N, prin încheierea nr. 2.088/19.10.2007.

Astfel, sentința instanței de fond a fost criticată din perspectiva faptului că s-a apreciat în sensul în care condițiile prevăzute de art. 1770.civ. nu ar fi întrunite. În speță, este vorba despre o incapacitate de folosință, iar pârâta SC SRL, nu putea că consimtă la ipotecă, în alte condiții decât cele în care a dobândir dreptul de proprietate.

Dacă s-a dispus rezoluțiunea contractului, atunci efectele se produc de la data încheierii lui, iar contractul de ipotecă a fost semnat de un neproprietar, astfel încât ne aflăm în situația prevăzută de art. 1775.civ.

Nu poate fi reținută excepția derivând din buna credință a pârâtei, deoarece prev. art. 1770.civ. sunt clare în sensul susținut de către reclamant, neexistând excepții, iar, pe de altă parte, banca chemată în judecată este un profesionist al creditării, astfel încât nu trebuia să se întemeieze doar pe cuprinsul cărții funciare, ci trebuia să analizeze mapa existentă la această instituție, cuprinzând toate înscrisurile care au stat la baza dobândirii proprietății, de către

Din această perspectivă, nu poate fi invocată nici eroarea comună, având în vedere și prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996.

Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond nu a dat valență deplină principiului repunerii părților în situația anterioară, caz în care este necesară rectificarea tuturor înscrierilor făcute în nr. 141.626 C-N, A + 2, nr. top 22.029/2, în sensul revenirii la situația dinaintea contractului de vânzare autentificat de notarul public - prin încheierea nr. 23.129/25.07.2005, precum și a tuturor înscrierilor făcute ulterior acestui contract în nr. 153.644 și nr. 1.667 C-N, nedefinitivă, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2008, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții, și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârâta de rândul 1, autentificat de notar public prin încheierea nr. 3.129/25 iulie 2005, privind imobilul înscris în nr. 141.626 C-N, nr. top. 22029/2, lotizat și transcris ulterior în nr. 1.667 C-N (nedefinitivă), nr. cadastrale 4888/1-4888/23 și nr. top. 22.029/1/1-22029/1/23, cu restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i restituie reclamantului terenul iar acesta să restituie la rândul său prețul încasat în cuantum de 310.00 Euro.

De asemenea, s-a mai solicitat rezoluțiunea contractului de ipotecă încheiat între pârâta și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și rectificarea tuturor înscrierilor făcute în cartea funciară după încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005, în sensul radierii acestora și revenirea la situația tabulară anterioară.

Ca urmare a faptului că pârâta a fost absorbită în cadrul procedurii de fuziune de către SRL, cererea reclamantului a fost extinsă, acesta solicitând introducerea în cauză a acestei din urmă societăți.

În fapt, terenul în suprafață de 6.250 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și, absorbită de pârâta, a fost înstrăinat cumpărătoarei, el fiind inițial înscris nr. 153.644; în urma acestei operațiuni, el a fost lotizat și transcris în CF 1667 nedefinitivă C N, sub A1-23.

Înstrăinarea s-a realizat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25 iulie 2005, de BNP, înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătoarei făcându-se sub, la data de 11.10.2005, pentru ca ulterior, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.102/14 august 2006, același imobil să fie înstrăinat pârâtei; întabularea în a dreptului de proprietate al acestei pârâte s-a făcut sub, la data de 21 august 2006, în baza încheierii nr. 31.822.

Sub a fost notată, la data de 25 octombrie 2006, interdicția de înstrăinare, dezmembrare și grevare în favoarea POST B, iar sub a fost notat contractul de asociere în participațiune cu nr. 123/20.10.2006 încheiat între pârâta, în calitate de asociat și, în calitate de asociat, având ca obiect realizarea în vederea vânzării către terțe persoane a unui ansamblu de locuințe format din 5 imobile a câte 4 unități locative, ce urma să fie edificate pe terenul în suprafață totală de 6.250 mp, asupra imobilului -23, cu nr. cadastrale 4888/1 - 4888/23.

Creditul acordat de pârâta de rândul 3 cumpărătorului s-a ridicat la suma de 1.887.240 euro, în baza contractului bancar de credit ipotecar nr. 621/19 octombrie 2007. La aceeași dată a acordării creditului a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2.088/19 octombrie 2007, scopul acordării creditului fiind și realizarea lucrărilor de construire a 5 imobile pe terenul în suprafață de 6.250 mp înscris în nr. 1.667 C-

Ca atare, sub din mai sus menționată a fost notată interdicția de înstrăinare și grevare cu sarcini a imobilului, în favoarea pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, în baza încheierii nr. 84041/25.10.2007, iar sub C3, apare întabulat dreptul de ipotecă al acestei pârâte.

După cum a precizat chiar reclamantul, acesta a încheiat cu SC SRL mai multe convenții, după cum urmează:

La data de 14 iulie 2005, cele două părți și terții și, au semnat un înscris intitulat "Contract", depus la dosarul de fond la fila 11, scopul încheierii acestui contract fiind realizarea și împărțirea beneficiilor legate de construirea și valorificarea către terțe persoane a unui ansamblu de 20 de unități locative.

În vederea realizării scopului acestei convenții, reclamantul se obliga să pună la dispoziția pârâtei de rândul 1 terenul intravilan proprietatea sa, înscris în C-N nr. 141.626, nr. top. 22.029/2, în suprafață de 6.200 mp, scop în care urma să se încheie în cel mult 10 zile, respectiv până la data de 24 iulie 2005, un contract translativ de proprietate pentru prețul de 310.000 Euro, reprezentând valoarea de circulație a terenului la data respectivă.

Pârâta dobândea în proprietate terenul pentru realizarea pe propria sa cheltuială și cu resursele sale a ansamblului de locuințe, urmând ca acestea să fie promovate pe piață și vândute efectiv, iar termenul pentru construirea și valorificarea locuințelor, inclusiv pentru încasarea prețului integral, a fost prevăzut pentru data de 30 iunie 2007.

la termen a sumelor convenite în favoarea reclamantului a fost sancționată de părți printr-o clauză penală, constând în obligarea pârâtei de rândul 1 și a soților la plata unor penalități de 0,02% pe zi de întârziere.

Cât privește beneficiile ce urmau să fie obținute din valorificarea de către pârâta de rândul 1 locuințelor, părțile au stabilit de comun acord ca ele să se împartă între partenerii contractuali, reclamantului "fiindu-i garantată obținerea în final a sumei de 744.000 Euro".

În cuprinsul contractului părțile au prevăzut împrejurarea că pârâta urma să realizeze construirea locuințelor pe cheltuiala sa, intenționând să contracteze un credit bancar, credit ce urma să fie garantat cu terenul dobândit de la reclamant.

Chiar în cuprinsul acestei convenții încheiată la data de 14 iulie 2005, reclamantul renunța în mod expres la înscrierea ipotecii pentru plata prețului, precum și la interdicția de grevare a terenului.

Încheierea contractului s-a făcut în formă autentică de către Biroul Notarului Public, autentificarea purtând nr. 3.129/25.07.2005.

Părțile au încheiat și un act adițional la contractul semnat la data de 14.07.2005, la data de 6.09.2006, respectiv ulterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare, în cuprinsul căruia s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a achita suma de 150.000 Euro până la data de 7 octombrie 2006, sub sancțiunea rezoluțiunii de drept, fără notificare și fără cerere de chemare în judecată, a contractului din 14 iulie 2005, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat încheiat la data de 25 iulie 2005 între reclamant și

Diferența de 594.000 Euro, stabilită prin contractul din 14 iulie 2005, urma să se facă eșalonat în două rate, prima, de 200.000 Euro, cu scadența de 31 decembrie 2006, iar a doua, de 394.000 Euro, la data de 30 iunie 2007.

Analizând cuprinsul convenției încheiate la data de 14 iulie 2005, modificată ulterior prin actul adițional, instanța de fond a apreciat că are, pe de o parte, toate caracteristicile unui contract de asociere în participațiune, reprezentând, pe de altă parte, și un antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât reclamantul se obliga, ca în cel mult 10 zile de la data încheierii convenției, să transfere dreptul său de proprietate, în mod valabil, printr-un înscris autentic, asupra unei suprafețe de 6.250 mp, în favoarea pârâtei și, în plus, părțile stabileau că acest teren urmează să fie folosit în vederea realizării unui ansamblu de locuințe, pe cheltuiala pârâtei, cu ajutorul unui credit bancar, urmând ca la final, după valorificarea locuințelor către potențiali cumpărători, reclamantul să obțină o serie de beneficii.

În privința naturii contractelor semnate de către reclamant și pârâtă, Curtea apreciază că tribunalul a analizat și încadrat corect efectele pe care le-au previzionat părțile.

De asemenea, în mod judicios s-a făcut aplicarea rezoluțiunii convenționale, în temeiul pactului comisoriu de grad IV, inserat chiar în cuprinsul actului translativ de proprietate care a constituit temei al înscrierii în CF al dreptului de proprietate al pârâtei, constatând că a intervenit desființarea contractului și dispunându-se repunerea în situația anterioară, în sensul revenirii imobilului în patrimoniul reclamantului.

De altfel, pârâta nu a contestat că nu a achitat, până la data notificării sale, decât suma de 310.000 Euro, în timp ce data limită pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor sale contractuale, respectiv pentru plata cuantumului total, de 744.000 Euro, a fost stabilită de comun acord pentru 30.06.2007.

Apelul declarat de către pârâta SC SRL, societate aflată în procedura de reorganizare judiciară, critică această abordare, pe două considerente, după cum urmează:

În primul rând, se arată că a fost sancționată cu rezoluțiunea contractului și obligarea sa la restituirea terenului, cu toate că prețul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare autentic a fost achitat, lucru necontestat de către reclamant.

Aceste susțineri nu pot fi validate, întrucât chiar părțile, în temeiul libertății contractuale, au fost cele care au prevăzut întregul mecanism juridic de derulare a acestei asocieri, astfel încât au inserat acest pact comisoriu în contractul autentic, raportat nu numai la prețul prevăzut, ci și la îndeplinirea tuturor clauzelor din actul semnat la data de 14.07.2005. Mai mult, la data de 6.09.2006, pârâta își asumă din nou obligația plății unei sume totale de 744.000 Euro, până la data de 30.06.2007.

Aceste clauze, obligatorii în temeiul art. 969.civ. denotă că părțile au înțeles să privească întreaga operațiune juridică ca un tot unitar, cu un scop final unic, chiar dacă, din punct de vedere juridic, ea a trebuit fracționată în două acte, fiecare cu regimul său juridic.

Ca atare, chiar în situația în care prețul prevăzut în contractul autentic a fost achitat, libertatea contractuală nu prohibește clauze de genul celei inserate în acest act, iar pârâta nu a înțeles să învestească instanța cu o cerere prin care să fi invocat nulitatea pactului comisoriu de care se prevalează reclamantul, pe motiv că el ar privi neîndeplinirea altor obligații decât cele specifice vânzării-cumpărării, eventual, pe temeiul fraudei, așa cum încearcă pârâta a sugera prin întâmpinarea depusă la fond.

Pe de altă parte, interpretarea din apel a pârâtei, în sensul în care modul în care prima instanță a soluționat cauza dă eficiență unei clauze leonine, în baza căreia reclamantul este îndreptățit numai la beneficii și nu participă la pierderi, nu poate fi primită, întrucât, în dreptul român nulitatea este judiciară, iar pârâta nu a formulat cerere reconvențională, întemeiată în drept pe prev. art. 1513.civ.

Nu sunt întemeiate nici susținerile conform cărora, deși termenele stabilite pentru plata beneficiilor sunt prevăzute expres, ele ar fi fost edictate cu titlu subsidiar față de condiția realizării obiectului asocierii în participațiune, întrucât o astfel de condiționare nu numai că nu apare menționată expres, dat este contrazisă net de prev. art. 5 din contractul de asociere și de cele ale art. 1 din actul adițional.

Mai mult, chiar pârâta este cea care a acceptat fixarea termenului de 30.06.2007, nu numai pentru plata beneficiilor, ci și pentru construirea și valorificarea locuințelor.

În al doilea rând, sunt nefondate și motivele de apel conform cărora pârâta-apelantă nu se află în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor de rezultă din contractul de asociere, întrucât a făcut toate demersurile necesare în acest sens.

Chiar dacă Curtea consideră, contrar instanței de fond, că această apărare ar putea fi validată, în sensul în care pactul comisoriu nu și-ar produce efectele, în situația în care s-ar dovedi o cauză străină voinței debitorului, care l-ar fi pus pe acesta în imposibilitate de a-și executa obligațiile, o astfel de cauză exoneratoare de răspundere nu a fost dovedită.

Numai în ipoteza în care ar fi incident cazul fortuit sau forța majoră nu s-ar putea reține neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale, respectiv incidența pactului comisoriu de grad patru, însă cele susținute prin apel nu sunt în măsură să ducă la o astfel de concluzie.

Astfel, din susținerea conform căreia pârâta ar fi efectuat toate demersurile necesare, obținând autorizația de construire și edificând fundațiile, moment la care proiectul inițial s-a dovedit a fi nevandabil, rezultă că este culpa pârâtei că nu a efectuat un studiu de piață corespunzător, care să îi permită o evaluare corectă a cererii de pe piață.

De asemenea, necesitatea refacerii proiectului și a obținerii avizelor necesare nu se poate constitui într-o cauză exoneratoare, întrucât pârâta trebuia să aibă reprezentarea duratei în timp a acestor proceduri administrative, iar alte probe care să dovedească aceste apărări nu au fost administrate nici la fond și nici în apel.

Calea de atac declarată de către pârâtă va fi însă considerată întemeiată cu privire la modul în care tribunalul a dat eficiență principiului repunerii în situația anterioară, aceste alegații fiind valabile, în parte, și în ceea ce privește apelul reclamantului.

Deși în mod corect a statuat tribunalul că efectul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare îl constituie desființarea retroactivă a lui și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia, ele având obligația să-și restituie una alteia tot ceea ce și-au prestat în temeiul acestui contract desființat, nu a dus acest raționament până la capăt, în sensul de a-i da depline valențe prin dispozitiv.

Astfel, având în vedere efectele retroactive produse și specificul înscrierilor în cartea funciară, Curtea va aprecia ca întemeiate apelurile declarate, în ceea ce privește rigoarea de redactare a dispozitivului, în condițiile în care prima instanță a dispus expres numai rectificarea înscrierilor de sub B7 din CF 1.667 nedefinitivă C N, în timp ce, ulterior notărilor efectuate în temeiul contractului constatat rezoluționat conform celor de mai sus, au mai fost operate înscrieri referitoare la dreptul de proprietate.

Astfel, în baza prev. art. 296.pr.civ. în urma admiterii apelurilor, sentința va fi schimbată în parte, în sensul în care se va menționa că repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25.07.2005 de - se va realiza prin radierea tuturor înscrierilor referitoare la proprietate din nr. 1.667 nedefinitivă C-N, respectiv cele de sub 1, 3, 5 și 7. Acestea sunt, de altfel, și considerentele pentru care s-a apreciat, în mod corect, că este necesară chemarea în judecată și a pârâtei SC SRL.

Din această perspectivă, va fi considerat ca întemeiat parțial și apelul declarat de către pârâta SC SRL, cu privire la care reclamantul a arătat că nu înțelege să se opună, astfel încât schimbarea sentinței va viza și aspectul referitor la menționarea expresă a faptului că repunerea în situația anterioară se va realiza și prin restituirea, către pârâta C-N, a sumei de 310.000 Euro, reprezentând prețul încasat de către reclamant.

Curtea a apreciat admisibilă această solicitare, din perspectiva faptului că ea este cuprinsă în acțiunea introductivă, chiar reclamantul considerând că este necesară o dispoziție expresă în acest sens.

În ceea ce privește celelalte motive de apel dezvoltate de către reclamant, cu privire la încălcarea prev. art. 1770 și 1775.civ. prin respingerea petitului având ca obiect rezoluțiunea contractului de ipotecă încheiat de pârâta de rând trei și radierea interdicției de înstrăinare și grevare, instanța constată că sunt nefondate.

Pentru a aprecia astfel, Curtea a luat în considerare că în mod corect a fost validată de către prima instanță excepția referitoare la buna credință a terților, care îi apără pe aceștia de rezoluțiunea actelor juridice subsecvente unui contract încheiat sub o astfel de condiție.

Principiul retroactivității nulității și al repunerii în situația anterioară privește efectele pe care rezoluțiunea le produce între părțile contractante. Față de terți, efectele rezoluțiunii sunt guvernate de principiul desființării actului subsecvent, iar el a fost analizat în doctrină ca o consecință a primelor două, în sensul că, dacă se dovedește că transmițătorul nu putea transmite un drept, deoarece s-a desființat titlul său, prin rezoluțiunea actului, nici subdobânditorul nu putea dobândi mai mult.

Autorii au remarcat și faptul că nici acest principiu nu se bucură de o consacrare legală într-un text de principiu sau cu caracter general, Codul civil făcând o aplicație particulară a lui în materie de ipotecă, prin prev. art. 1770.

Analizându-se excepțiile de la acest principiu, în general, s-a ajuns la concluzia conform căreia principiul desființării actului subsecvent nu este aplicabil în cazul terțului subdobânditor de bună-credință și cu titlu oneros al unui bun imobil, soluția fiind justificată de necesitatea ocrotirii bunei-credințe, a asigurării stabilității și securității circuitului civil și pe considerente de echitate și utilitate socială.

S-a apreciat că numai în situația în care terțul a cunoscut sau, cu minime diligențe, putea să cunoască faptul că titlul celui cu care a contractat nu este valabil, în cazul de față, rezolubil, deci a fost de rea-credință, operează desființarea actului său.

Din cele mai sus expuse rezultă că nu poate fi reținut, așa cum arată reclamantul, că excepțiile de la principiul desființării actului subsecvent nu se aplică în cazul prev. de art. 1770.civ. o astfel de poziție fiind contrazisă de cele relevate în doctrină, conform cărora acest text nu reprezintă altceva decât o aplicație particulară a acestui principiu.

Așa fiind, rămâne de stabilit dacă situația în care se află pârâta de rând trei se încadrează în cerințele de mai sus, Curtea constatând că în mod corect a fost ocrotită buna credință a acesteia, întrucât a semnat contractul de ipotecă, fără a avea reprezentarea faptului că SC SRL este proprietar sub condiție rezolutorie și fără a putea avea, în mod obiectiv, această reprezentare,după depunerea unor diligențe minime.

Aceste diligențe, la care s-a făcut referire mai sus nu pot fi însă absolutizate și extinse, așa cum sugerează reclamantul, întrucât s-ar ajunge în situația în care băncile ar trebui să ceară tuturor solicitanților de credit să probeze valabilitatea titlului lor de proprietate, precum și a celor de la care aceștia au dobândit imobilul, pe o perioadă nedefinită, eventual de la momentul evidențierii bunului în CF.

Ceea ce îi putea fi pretins, în mod rezonabil, unității bancare la data acordării creditului și înscrierii ipotecii este consultarea Registrului cadastral de publicitate imobiliară pentru imobilul în speță, conform prev. art. 17 din Legea nr. 7/1996, registru care se întregește cu registrul de intrare, cu planul cadastral, precum și cu mapa în care se păstrează cererile de înscriere precum și un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau a faptelor juridice supuse înscrierii, acte care nu sunt relevante cauzei, din perspectiva că dreptul de proprietate al SC SRL, vizat de contractul de credit, este cel înscris sub B7, iar nu sub B1 în CF 1667

Relevant este și că anterior, mai fusese finanțată prin credit bancar o operațiune de dobândire a imobilului, ceea ce poate constitui un argument în plus pentru a susține apărările pârâtei.

Tribunalul a arătat în mod corect că, întrucât reclamantul a renunțat din la beneficiul înscrierii privilegiului legal pentru garantarea plății prețului, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și precum și actul adițional aferent acestuia, nu le sunt opozabile terților și, pe cale de consecință, nici pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, singurul opozabil fiindu-i contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, translativ de proprietate, cu privire la care în cartea funciară nu s-a notat în favoarea reclamantului vreun privilegiu pentru garantarea dobândirii prețului.

Cu alte cuvinte, față de prev. art. 25, 30 și 31 din Legea nr. 7/1996, reclamantul și-a asumat riscul inopozabilității drepturilor sale, privind transmiterea imobilului sub condiție rezolutorie, în cazul neplății prețului și a beneficiilor.

De asemenea, raportat la toate cel mai sus expuse, precum și la specificul operațiunilor de carte funciară, prev. art. 1770.civ. își găsesc aplicare față de terți doar atunci când s-a realizat publicitatea pentru condiția rezolutorie, ceea ce nu este cazul în speță.

În cazul în speță, față de înscrierile din CF, pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ a fost solicitantul înscrierii ipotecii asupra imobilului înscris în CF nr. 1.667 C-N, nr. cadastrale 4888/1-4888/23, imobil proprietate exclusivă a, al cărui drept nu era afectat de o condiție suspensivă, rezolubil sau supusă unei acțiuni în resciziune.

La data la care s-a încheiat contractului de ipotecă și s-a înscris sarcina reală în cartea funciară, dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, a cărui valabilitate nu a fost pusă în discuție și, cu privire la care, în cartea funciară vânzătorul nu a solicitat efectuarea vreunei notări, legată de conflictul juridic ivit între părți.

Curtea a solicitat părților, la termenul din data de 10.06.2009, lămuriri suplimentare legate de conținutul notării de sub B2 din CF nr. 1667 C, care ar putea fi luate în considerare, prin prisma celor mai sus expuse, însă reprezentantul reclamantului nu a fost în măsură să prezinte instanței încheierea de respingere ce a fost consemnată, referitoare la o notificare expediată de către acesta.

Actele depuse la acest termen se referă la o altă încheiere de respingere, pronunțată în cursul anului 2008, astfel încât, în lipsa unor elemente legate de conținutul acelei notificări, care ar trebui raportat la succesiunea actelor juridice încheiate între reclamant și pârâtă, instanța nu a avut elemente noi, pe baza cărora să admită apelul declarat.

De asemenea, se remarcă că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea introductivă pe prev. art. 36 din Legea nr. 7/1996, ci a solicitat aplicarea principiului desființării actului subsecvent, astfel încât invocarea unui temei juridic nou în apel este prohibită de prev. art. 294.pr.civ.

Nu se poate reține nici că ipoteca constituită de pârâte ar fi nulă, pe temeiul grevării bunului altuia, deoarece buna credință a terțului paralizează producerea, față de aceștia, a efectelor desființării actului principal, astfel încât nu este prezentă în cauză ipoteza invocată în motivele de apel.

Pe cale de consecință, Curtea achiesează la concluzia instanței de fond, în sensul în care contractul de ipotecă semnat între și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ este valabil încheiat, iar înscrierea ipotecii în favoarea unității bancare s-a făcut în condițiile în care în cartea funciară nu era înscris vreun drept în favoarea reclamantului, opozabil erga omnes, așa încât apelul declarat nu este fondat.

În baza prev. art. 276.pr.civ. dată fiind admiterea apelului reclamantului, în limitele mai sus arătate, se va dispune obligarea pârâtei C-N la plata sumei de 38.811 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar, precum și, parțial, onorariu avocațial, proporțional cu valoarea pretențiilor admise ( 48 și 248).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de către reclamantul și pârâta C-N împotriva sentinței comerciale nr. 4.720 din 8 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în parte în sensul în care repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.129/25.07.2005 de - se va realiza prin radierea tuturor înscrierilor referitoare la proprietate din nr. 1.667 nedefinitivă C-N, respectiv cele de sub 1, 3, 5 și 7 precum și prin restituirea, către pârâta C-N, a sumei de 310.000 Euro, reprezentând prețul încasat de către reclamant.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Obligă pârâta C-N să achite reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în apel în cuantum de 38.811 lei.

Decizia este definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER

- - - - ---

Red,B/Dact.C/7 ex./14.07.2009

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș

#Judecator Mirela Budiu

Rezoluțiune contract. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Cluj