Rezoluțiune contract. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 87/PI/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâta intimată avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare - din care un exemplar se comunică reprezentantei reclamantei apelante.
Reprezentanta apelantei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,6 lei.
Reprezentantul pârâtei arată că între părți există un dezacord privind existența convenției, că pe unul dintre exemplarele convenției depuse la dosar există două ștampile și o singură semnătură a reprezentantului legal al societății, motiv pentru care solicită acvirarea dosarului sau depunerea de către reclamanta apelantă a înscrisului original. Arată că s-a invocat excepția de inadmisibilitate, că se dorește prin acțiunea reclamantei desființarea tranzacției și dreptul de a se executa hotărârea Curții de Arbitraj de la, întrucât desființarea tranzacției ar renaște dreptul părților de a solicita pretenții
Reprezentanta apelantei arată că în speță este vorba despre un efect constitutiv de drepturi, fiind acordate eșalonări de plată pârâtei.
Reprezentantul pârâtei arată că tranzacția are caracter mixt: declarativ cu privire la punerea în executare a hotărârii Curții de Arbitraj de la și constitutiv cu privire la creanțele respective, astfel că se impune respingereade planoa cererii de apel.
Reprezentanta apelantei reclamante consideră că într-o asemenea ipoteză s-au ajunge la situația în care tranzacția s-ar prelungi la nesfârșit, dar aceasta este o convenție ca oricare alta.
Reprezentantul pârâtei arată că tranzacția în principiu poate fi rezoluționată, dar nu în ceea ce privește drepturile stinse.
Curtea, în deliberare, constată că în fapt nu este vorba despre o excepție, ci de chiar fondul litigiului, astfel că va merge mai departe cu soluționarea cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită, având în vedere exemplarele diferite ale Acordului depuse la filele 19 și 101 din dosarul de fond, ca reclamanta apelantă să depună la dosar originalul acestui act.
Reprezentanta apelantei reclamante precizează că nu deține alt exemplar al Acordului decât cel depus la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtei consideră că se speculează o situație juridică și că pârâta este îndrituită să vadă scriptul original pe care se bazează pretențiile reclamantei. Arată că a doua ștampilă de pe înscrisul depus la fond este sub mențiunea pentru conformitate cu originalul. Își exprimă punctul de vedere conform căruia nu există un înscris original, întrucât acesta nu s-a semnat niciodată, nu a fost perfectat
Reprezentanta apelantei arată că înscrisul depus la fila 101 din dosarul de fond nu are relevanță, că este doar un draft, o schiță, un document pregătit pentru a fi semnat. Arată că Acordul există, că documentul s-a trimis prin fax, că la fila 19 din dosarul de fond se află înscrisul original deținut de reclamantă și depus la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtei arată că conform art. 114 Cod procedură civilă la instanță nu se depun actele originale și că nu există act original semnat pentru conformitate
Curtea, în deliberare, față de susținerile părților, respinge cererea de probațiune, considerând că aceasta nu este utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților asupra apelului.
Reprezentanta apelantei admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii modificate, iar în subsidiar, desființarea tranzacției, cu cheltuieli de judecată, arătând că în fapt părțile au încheiat un acord, că există o sentință arbitrală, că reclamanta a dat mai multe posibilități pârâtei să achite creanța cu eșalonări, care însă nu s-au respectat. Arată că există doar o plată parțială pentru suma de 15.000 euro, iar instanța de fond în mod greșit a reținut că singura sancțiune sunt penalitățile de întârziere. Arată că sentința atacată este motivată sumar și contradictoriu, că nu cuprinde motivarea în fapt și în drept. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin acord și tranzacție și că instanța de fond în mod greși a considerat că tranzacția nu poate fi desființată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 87/PI/05.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea introductivă, reclamanta a chemat in judecată pârâta - SRL, solicitând să se desființeze tranzacția încheiată intre părți la 9 decembrie 2004 ca urmare a neexecutării obligației de plată de către pârâtă, să se desființeze Acordul încheiat intre părți la 11 noiembrie 2004, încheiat anterior Tranzacției, ca urmare a îndeplinirii condiției rezoluțiunii prevăzute de acest Acord și să se repună părțile in situația anterioară încheierii Tranzacției și Acordului, respectiv dreptul reclamantei de a obține executarea integrală a sentinței arbitrale pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj din in Dosar nr. 4564 la data de 14 octombrie 2004, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că urmare a acordului din 11.11.2004 (anexa 2) părțile au convenit să achite eșalonat in două transe suma de 28.452,52 Euro, respectiv 2004 și 2005.
Tribunalul Timișa reținut că reclamanta a invocat faptul că urmare a unei hotărâri arbitrale pronunțată in Anglia pentru nerespectarea clauzelor Contractului nr. SE 2261, părțile au încheiat o tranzacție privitoare la recuperarea debitului de 28.452,52 Euro din care 14226,26 Euro până la 31.01.2005, intenția lor fiind de a institui o condiție rezolutorie la împlinirea căreia, in caz de neexecutare a obligațiilor, urmau să fie repuse in situația anterioară.
Reclamanta și-a completat acțiunea solicitând tot desființarea tranzacției și Acordului încheiat la 11.11.2004 fără să mai insiste in soluționarea capătului de cerere referitor la repunerea in situația anterioară.
În întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivația că tranzacția este legal încheiată și valabilă cu referire la stingerea obligațiilor existente la data recunoașterii lor, obligații înlocuite cu altele respectiv o novație obiectivă, acordul din 11.11.2004, nu a fost perfectat de către pârâtă iar repunerea in situația anterioară nefiind admisibilă.
Privitor la tranzacția din 9.12.2004, Tribunalul Timișa considerat că din cuprinsul acesteia rezultă modalitatea de achitare a debitului in 2 tranșe, așa cum s-a arătat, convenția părților fiind valabilă, însă deși s-a recunoscut nerespectarea termenelor de plată eșalonată de către pârâtă, nu se poate reține clauza condiției rezolutorii, întrucât s-a prevăzut expres că singura sancțiune este perceperea penalităților de întârziere de 1% din suma restantă, iar în acest context nu se poate invoca alt mod de sancționare a pârâtei, față de care nu se reține nici intervenirea unei novații privitor la situația debitului inițial.
S-a mai reținut că nu este admisibil capătul de cerere privind desființarea Acordului din 11.11.2004, acesta nefiind valabil încheiat, respectiv nu a fost însușit de către pârâtă, fiind emis unilateral de reclamantă. Astfel, tribunalul conform art. 948 Cod Civil, 1019, 1020, 1021 Cod Civil, 274 Cod procedură civilă, a respins capetele de cerere privind desființarea tranzacției și a Acordului din 11.11.2004 ca neîntemeiate si cel privitor la cheltuielile de judecată, pe cale de consecință luând act de completarea acțiunii conform căreia nu mai solicită repunerea in situația anterioară, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate pârâtei nefiind evidențiate, având in vedere si concluziile scrise ale reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost modificată, desființarea tranzacției încheiată între reclamanta și la 09.12.2004, ca urmare a neexecutării obligației de plată de către, precum și acordul încheiat între aceste societăți, anterior tranzacției, ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii prevăzută în acest acord.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, așa cum a fost modificată și desființarea tranzacției încheiată între reclamanta și, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate.
În motivarea apelului se susține că prima instanță a respins în mod greșit capătul de cerere având ca obiect desființarea tranzacției, apreciind în mod eronat că rezoluțiunea nu este incidentă. Arată că instanța de fond a reținut, cu privire la desființarea tranzacției, că deși s-a recunoscut nerespectarea termenelor de plată eșalonată de către pârâtă, nu se poate reține clauza condiției rezolutorii, întrucât s-a prevăzut expres că singura sancțiune este perceperea penalităților de întârziere de 1% din suma restantă, iar în acest context nu se poate invoca alt mod de sancționare a pârâtei.". Se mai arată că prin încheierea tranzacției între reclamanta și, acestea au convenit stingerea litigiilor dintre ele, în anumite condiții referitoare la achitarea de către intimată a debitului în cuantum de 28.452,52 Euro, potrivit graficului agreat de părți. Astfel, prima tranșă în cuantum de 14.226,26 Euro trebuia achitată până la data de 20.01.2005, iar cea de-a doua, de aceeași valoare, era scadentă la data de 20.02.2005. De asemenea, părțile cu convenit ca "nerespectarea obligațiilor conduce la perceperea unor penalități de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere (și nu 1% cum în mod greșit a reținut instanța de fond) aplicate la suma restantă".
Se mai arată că, "condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său", iar potrivit art. 1021 Cod civil, rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune. Astfel, se arată că părțile cu înțeles să instituie o condiție rezolutorie subînțeleasă în tranzacție la îndeplinirea căreia - constând în neexecutarea de către a obligațiilor asumate - tranzacția se va desființa cu efect retroactiv.
Reclamanta apelantă consideră că se află în prezența unei tranzacții cu efect constitutiv de drepturi, iar doctrina admite ca în caz de neexecutare a obligației noi, se poate angaja răspunderea contractuală a debitorului, fiind posibilă și "rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea de obligații (ceea ce nu se poate întâmpla în cazul tranzacției declarative) în temeiul art. 1020-1021 Cod civil".
Se susține că faptul că părțile au instituit în cuprinsul tranzacției o clauză penală în scopul evaluării anticipate a daunelor interese moratorii, nu poate duce la concluzia eronată, susținută de instanța de fond, că singura sancțiune în cazul neexecutării culpabile de către a obligației de plată ar fi perceperea penalităților de întârziere și că nu se poate invoca alt mod de sancționare al pârâtei. Astfel, consideră că instanța de fond eludează dispozițiile art. 1021 Cod civil, potrivit cărora, în cazul contractelor sinalagmatice afectate de o condiție rezolutorie tacită, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, are opțiunea de a solicita instanței fie obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, fie desființarea contractului, iar având în vedere că lege îi recunoaște această opțiune, a ales să solicite desființarea tranzacției.
Apelanta a invocat faptul că sentința atacată cuprinde motive contradictorii referitoare la respingerea capătului de cerere privind desființarea acordului. Arată că instanța de fond a reținut că "nu este admisibil capătul de cerere privind desființarea Acordului", iar în paragraful următor s-a arătat că "respinge capetele de cerere privind desființarea tranzacției și a Acordului din 11.11.2004 ca neîntemeiate ", rezultând din aceste considerente că deși excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect desființarea acordului nu a fost ridicată de prin întâmpinare și nici invocată de intimată sau de către instanță din oficiu, instanța a decis în sensul inadmisibilității respectivului capăt de cerere, fără a pune în discuția părților excepția absolută, conform art. 108 alin. 1 Cod procedură civilă. Arată că doctrina și jurisprudența au decis ca instanța poate invoca din oficiu excepțiile absolute în orice moment al judecății, dar înainte de a se pronunța asupra lor, trebuie să le pună în discuția părților, pentru respectarea principiului contradictorialității. Când cu ocazia deliberării se constată existența unei excepții absolute care nu a fost pusă în discuția părților, instanța trebuie să repună pricina pe rol, cu citarea parților pentru a avea posibilitatea să pună concluzii pe excepția invocată de instanță. Arată că aprecierea instanței că un capăt de cerere este inadmisibil și apoi respingerea acestuia ca neîntemeiat constituie o eroare judiciară gravă, aptă să atragă casarea sentinței atacate, doctrina apreciind că "motivarea este de esența hotărârilor, constituie o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar".
s-a referit și la faptul că nici dispozitivul sentinței atacate nu este redactat de o manieră clară și completă, întrucât instanța de fond s-a rezumat la a aprecia că "respinge acțiunea -" fără a preciza dacă acțiunea este respinsă ca neîntemeiată sau ca inadmisibilă, apreciind că redactarea dispozitivului amplifică confuzia generată de motivarea contradictorie.
Apelanta arată că instanța de fond a apreciat ca fiind inadmisibil capătul de cerere având ca obiect desființarea acordului pe motiv că acesta nu a fost valabil încheiat, respectiv "nu a fost însușit de către pârâtă, fiind emis unilateral de către reclamantă", apelanta considerând că această motivare este criticabilă, întrucât analizând probatoriul administrat în cauză, la filele 19 și 101 din dosarul de fond se află același înscris denumit acord, cel de la fila 19 depus de către fiind semnat și ștampilat de către, iar cel de la fila 101, depus de nu poartă semnătura și ștampila intimatei.
Se susține că prin întâmpinarea din dosarul de fond depusă de, aceasta arată că acordul de la fila 19 din dosar a fost ștampilat de 2 ori și semnat de către doar pentru conformitate cu originalul. Apelanta consideră că explicația este alta: fiind indubitabil că acordul dintre părți a fost perfectat doar ca într-o primă ipoteză, inițial acordul a fost semnat și ștampilat de către, iar apoi cu ocazia judecății în primă instanță, a fost aplicată ștampila pentru conformitate cu originalul, sau acordul a fost perfectat fiind doar ștampilat de către intimată, pentru ca aceasta ulterior să aplice o nouă ștampilă și să semneze pentru conformitate cu originalul.
Arată că instanța de fond a luat în considerare acordul depus de intimată, deși acesta avea cel mult valoarea unei variante de lucru, iar în considerentele sentinței atacate nu există nici o analiză succintă a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond în sensul excluderii ca înscris probator a acordului depus de. Astfel, apelanta solicită să se înlăture susținerile intimatei potrivit cărora acordul nu a fost niciodată perfectat între părți și să se considere că înscrisul de la fila 19 din dosarul de fond constituie forma finală a manifestării de voință a părților în ce privește încheierea acordului.
Pârâta intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, arătând că în vederea stingerii litigiului dintre părți, a consimțit la stingerea litigiilor cu apelanta, în anumite condiții stipulate expres în tranzacția extrajudiciară anterior menționată, convenție prin care părțile au recunoscut existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 28.452,52 euro, pe care societatea apelantă o deținea față de intimată, care urma a fi achitată în 2 tranșe: 14.226,26 euro până la data de 20.01.2005 și 14.226,26 euro până la data de 20.02.2005. Arată că prin contractul identificat mai sus s-a convenit ca nerespectarea executării obligațiilor asumate de către societatea pârâtă să îndrituiască creditoarea la perceperea unor penalități de întârziere de 0,05% pe zi, aplicate la suma restantă de plată.
- SRL arată că prin această tranzacție părțile au stins obligațiile existente între ele la data perfectării convenției, pe care le-au înlocuit cu o nouă obligație, cu alte termene de plată și modalități de executare, realizându-se astfel o novație obiectivă, conform art. 1128 pct. 1 Cod civil. Se susține că intenția părților de a rezultă chiar din conținutul tranzacției, unde stipulează că "părțile au convenit stingerea litigiilor dintre ele", timpul trecut folosit arătând faptul că litigiile sunt de domeniul trecutului, inclusiv hotărârile obținute ca urmare a acestor litigii, că în momentul perfectării tranzacției s-a convenit substituirea vechii datorii cu o nouă obligație în sarcina societății pârâte, cu efectul direct și necondiționat al stingerii obligațiilor anterioare. Urmare a novației obiective realizate de părți prin încheierea tranzacției, raportul juridic obligațional inițial s-a transformat într-un nou raport juridic obligațional, părțile luând decizia stingerii litigiilor dintre ele cu consecința că hotărârea arbitrală în cauză devine ineficientă, aceasta nemaiputând face obiectul unei executări silite.
Pârâta - SRL consideră că tranzacția în cauză îndeplinește formal condițiile generale de validitate a convențiilor prevăzute de art. 948 Cod civil, și a fost încheiată de părți cu intenția evidentă de a stinge litigiile dintre ele în condițiile art. 1704 și următoarele cod civil și ale art. 271 și următoarele Cod procedură civilă, fapt reținut corect de judecătorul fondului. Arată că judecătorul fondului, în acord cu convenția perfectată de părți, a reținut că pârâta și-a executat doar parțial obligațiile asumate prin tranzacție, dar neexecutarea în cauză nu poate conduce la rezoluțiunea tranzacției, așa cum a solicitat petenta.
Pârâta a invocat dispozițiile art. 1171 Cod civil, care stipulează că între părți tranzacția are puterea unei hotărâri judecătorești definitive, și plecând de la efectul extinctiv al tranzacției, părțile semnatare sunt împiedicate în formularea unor noi acțiuni în jusitiție cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin această varietate de contracte. Astfel plecând de la puterea de hotărâre judecătorească definitivă recunoscută tranzacției și efectul extinctiv al unei asemenea convenții, rezilierea acestei convenții este exclusă, în opinia pârâtei, putându-se solicita repunerea în situația anterioară doar în privința obligațiilor noi, asumate prin tranzacție, dar neexecutate culpabil de către debitorul acestora, nu și relativ la concesiile făcute în cadrul tranzacției, dispozițiile legale invocate de apelantă nefiind incidente în cauză.
Pârâta, referindu-se la criticile aduse hotărârii instanței de fond privind capătul de cerere prin care se solicită desființarea acordului din 11.11.2004, arată că își menține argumentele expuse în întâmpinarea depusă la fond, opinând că problema este artificială, falsă și neîntemeiată, întrucât acordul clamat nu a fost niciodată perfectat, în sensul că pârâta nu a consimțit la propunerea de acord remisă de către, recunoscând că apelanta i-a expediat un proiect de acord, dar pârâta nu a consimțit la conținutul acestuia și a expediat propriul său proiect de tranzacție, la care reclamanta a achiesat, expediindu-l pârâtei semnat de reprezentanții săi.
Referitor la capătul de cerere privind "desființarea tranzacției de urmare a neexecutării de către a obligațiilor asumate prin tranzacție", pârâta - SRL arată că este inadmisibil, întrucât prin tranzacție reclamanta a făcut pârâtei anumite concesii, dându-i posibilitatea achitării unei obligații în cuantum redus față de cea constatată în sentința arbitrală și convenind de comun acord cu pârâta la stingerea litigiilor dintre părți în schimbul achitării sumelor arătate mai sus.
Pârâta recunoaște că se poate solicita rezoluțiunea tranzacției pentru neexecutarea culpabilă de obligații, însă opinează că singura soluție legală ce se poate pronunța în cauză este respingerea cererii petentei, prin care s-ar încerca valorificarea dreptului care a făcut obiectul tranzacției, arătând că se face vorbire despre concesiile făcute prin tranzacția respectivă, care nu mai pot fi valorificate printr-o acțiune în rezoluțiune, căci, în privința concesiilor, neexecutarea este exclusă.
Examinând apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor invocate, a apărărilor pârâtei și a prevederilor art. 295 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, în varianta subsidiară, astfel că urmează să fie admis, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, între părți a existat un litigiu legat de nerespectarea clauzelor Contractului nr. SE 2261 A încheiat între părți, litigiu soluționat prin sentință arbitrală de Curtea Internațională de Arbitraj din in Dosar nr. 4564 la data de 14 octombrie 2004.
Ulterior, la data de 09.12.2004, reclamanta și pârâta au încheiat o tranzacție extrajudiciară, prin care au convenit stingerea litigiilor dintre ele, în anumite condiții referitoare la achitarea de către intimată a debitului în cuantum de 28.452,52 Euro, potrivit graficului agreat de părți. Astfel, prima tranșă în cuantum de 14.226,26 Euro trebuia achitată până la data de 20.01.2005, iar cea de-a doua, de aceeași valoare, era scadentă la data de 20.02.2005. De asemenea, părțile cu convenit ca "nerespectarea obligațiilor conduce la perceperea unor penalități de întârziere de 0,05% pe zi de întârziere (și nu 1% cum în mod greșit a reținut instanța de fond) aplicate la suma restantă".
Curtea reține că, potrivit art. 1704 civ. tranzacția este "un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să nască", presupunând existența unor concesii reciproce.
Acest contract este un contract sinalagmatic (bilateral), prin caracterul reciproc al concesiilor părților, astfel încât sunt aplicabile în cauză prevederile art. 1020 și 1021 civ. partea neculpabilă având posibilitatea să solicite desființarea convenției, cu daune interese.
Astfel, potrivit art. 1020 civ. "condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său", iar potrivit art. 1021 Cod civil, rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune.
Curtea consideră că, în situația de față, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin tranzacție decât în parte, fapt recunoscut chiar de aceasta din urmă, reclamanta poate solicita desființarea tranzacției, neputând fi obligată să pretindă numai executarea acesteia, așa cum au susținut pârâta și prima instanță.
De asemenea, față de faptul că prin tranzacție s-au stabilit obligații noi în sarcina pârâtei ne aflăm în cauză în prezența unei tranzacții cu efect constitutiv de drepturi, astfel că în caz de neexecutare a obligației noi se poate angaja răspunderea contractuală a debitorului, fiind posibilă și rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea de obligații în temeiul art. 1020-1021 Cod civil.
Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, adică reclamanta, are dreptul de a solicita instanței fie obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, fie desființarea contractului, neputând fi obligată să aleagă o anumită cale.
Faptul că părțile au instituit în cuprinsul tranzacției o clauză penală în scopul evaluării anticipate a daunelor interese moratorii, nu poate duce la concluzia eronată, susținută de instanța de fond, că singura sancțiune în cazul neexecutării culpabile de către pârâtă a obligației de plată ar fi perceperea penalităților de întârziere și că nu se poate solicita desființarea tranzacției pentru neexecutare.
Susținerea pârâtei că prin încheierea tranzacției părțile au stins obligațiile existente între ele la data perfectării convenției, pe care le-au înlocuit cu o nouă obligație, cu alte termene de plată și modalități de executare, realizându-se astfel o novație obiectivă, conform art. 1128 pct. 1 Cod civil, nu poate fi primită, dat fiind că părțile în mod neechivoc au înțeles să facă o tranzacție și nu o novație.
Oricum chiar în situația în care s-ar accepta acest punct de vedere al pârâtei, în caz de neexecutare a obligației de către pârâtă, reclamanta tot ar fi avut posibilitatea să solicite desființarea convenției încheiat cu pârâta pentru neexecutare, în condițiile art. 102 și 1021 civ.
Este adevărat că, așa cum susține pârâta, art. 1171 Cod civil stipulează că între părți tranzacția are puterea unei hotărâri judecătorești definitive, și plecând de la efectul extinctiv al tranzacției, părțile semnatare sunt împiedicate în formularea unor noi acțiuni în justiție cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin aceasta, însă aceasta presupune ca părțile să își îndeplinească obligațiile asumate prin tranzacția respectivă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, în care pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei pentru desființarea tranzacției datorită neexecutării culpabile a obligațiilor din partea pârâtei este întemeiată, urmând ca în baza art. 296 pr. civ. să fie admis apelul reclamantei, în varianta subsidiară, să fie schimbată în parte sentința apelată și să fie admisă în parte acțiunea reclamantei, în sensul că se va desființa tranzacția încheiată între reclamantă și pârâtă la 09.12.2004, ca urmare a nerespectării obligațiilor de către pârâtă.
În ceea ce privește desființarea Acordului din 11.11.2004, Curtea reține că pârâta nu a putut face dovada că acest acord a fost însușit și de către pârâtă, înscrisul de la fila 19 dosar, depus la dosarul primei instanțe în copie de către reclamantă și pe care se află ștampila pârâtei, nefiind concordant cu înscrisul depus de pârâtă la dosar și aflat la fila 101 din același dosar, care nu poartă ștampila pârâtei.
Așa fiind, întrucât nu s-a făcut de către reclamantă dovada indubitabilă că pârâta a semnat Acordul din 11.11.2004, Curtea va respinge acțiunea reclamantei în ceea ce privește desființarea acestui Acord.
În baza art. 276 pr. civ. fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată la plata sumei de 24,6 lei și 1740 EUR cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 87/05.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea precizată a reclamantei.
Desființează tranzacția încheiată între reclamantă și pârâtă la 09.12.2004, ca urmare a nerespectării obligațiilor de către pârâtă.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Obligă pârâta la plata sumei de 24,6 lei și 1740 EUR cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./01.07.2008
Dact./01.07.2008/4 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
