Spete pretentii comerciale. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 516/
Ședința publică din data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Mircea Boar
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE SA B împotriva sentinței civile nr. 523/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-), în contradictoriu cu pârâții intimați SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA B - Sucursala A, prin, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă avocat, pentru pârâta SA consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin fax-ul instanței la data de 23.06.2008, întâmpinare formulată de pârâta SA- Sucursala A, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei, care solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Reprezentanta recurentei depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 1990,58 lei și timbru judiciar de 5 lei, precum și copia chitanței nr. - reprezentând onorariu avocațial.
Curtea, față de cererea de amânare formulată de reprezentanta recurentului, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea ca aceasta să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării, urmând ca cererea de amânare să mai fie discutată în cazul în care se va considera necesar.
La a doua strigare a cauzei, în prezența acelorași părți, reprezentanta recurentului arată că nu mai solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării, arătând că pârâta trebuia să ia măsuri de achitare a sumelor datorate de la prima solicitare a reclamantei, iar dacă avea obiecțiuni la sumele pretinse, acestea trebuiau precizate în scris.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței recurate în ceea ce privește penalitățile de întârziere, cu cheltuieli de judecată, considerând că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 46, că penalitățile solicitate respectă cadrul legal, că acestea au fost solicitate în apropierea termenului de prescripție. Arată că au emis 2 invitații la conciliere pârâtei, în urma cărora nu au primit decât un răspuns telefonic, că nu au avut cunoștință de faptul că pârâta nu a obținut acordul asiguratului său. Invocă reaua credință a pârâtei, întrucât de la prima adresă au trecut mai mult de 2 ani.
Reprezentanta pârâtei SA solicită respingerea recursului, arătând că Ordinul CSA prevede plata amiabilă a despăgubirilor, că nu a avut acordul asiguratului, că penalitățile nu pot fi acordate decât dacă se reține reaua credință ceea ce nu este cazul în speță, arătând că pârâta nu a fost în culpă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 523/21.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și lipsa calității de reprezentant a pârâtului; a admis excepția lipsei concilierii prealabile cu pârâtul și în consecință: a admis în parte acțiunea comercială în pretenții formulată de reclamanta Societatea de Asigurare Reasigurare C-N împotriva pârâților Societatea de Asigurare Reasigurare SA B și; a obligat pe pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare SA B să plătească reclamantei suma de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 5.191, 52 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea față de pârâtul și celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada constatat că la data de 31.10.2007 s-a înregistrat la această instanță, în urma declinării de competență, prin pronunțarea sentinței civile nr. 7293/02.10.2007 pronunțată de Judecătoria Arad, Secția civilă, în dosarul nr-, acțiunea comercială în pretenții formulată de reclamanta Societate de Asigurare și Reasigurare C-N împotriva pârâților Societatea de Asigurare Reasigurare SA B și, prin.
Prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 316.429, 81 lei reprezentând contravaloarea daunei și penalități de întârziere în cuantum de 136.697, 76 lei, cu motivarea că la data de 08.08.2004 autotractorul marca cu nr. de înmatriculare -, tractând remorca nr. -, proprietatea Transport SRL, asigurat, se deplasa dinspre A către D, condus fiind de numitul. Pe raza localității autotractorul a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, care circula din sens opus. Autoturismul condus de a pătruns pe sensul de mers al autotractorului, în urma impactului rezultând decesul numiților și - părinții pârâtului de ordinul 2.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova în dosarul nr. 585/p/2004 din data de 02.03.2005 s-a reținut culpa exclusivă a defunctului în producerea accidentului.
Autotractorul și semiremorca mai sus menționate erau asigurate CASCO la SA, conform contractului seria - - privind asigurarea globală a transportatorilor de mărfuri și de persoane, din 21.11.2003 și a contractului seria - - din 10.10.2003, iar autoturismul cu nr. de înmatriculare - proprietatea lui era asigurat RCA la. SA.
Reclamanta a mai arătat că în urma accidentului, autotractorul și remorca au fost grav avariate, deschizându-se două dosare de daună pentru fiecare, achitând asiguratului suma totală de 316.429,81 lei, ceea ce nu exonerează de la plată persoana vinovată de producerea accidentului. Asigurătorul acestuia, în baza poliței RCA acordă despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 136/1995, indiferent de existența altui contract de asigurare facultativă încheiat de persoana păgubită. Arată că SA a participat la întocmirea proceselor verbale de constatare a daunelor atât pentru autotractor cât și pentru semiremorca implicate în accident, fără să formuleze vreo obiecțiune; că reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului, potrivit dispozițiilor art. 22 și 57 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, raportat la art. 998-999 cod civil și precizează că dosarul de daună deschis pentru capul tractor, AR/2004 a fost înaintat pârâtei SA cu adresa nr. 2985/22.11.2005, aceasta fiind convocată la conciliere pentru data de 22.02.2006.
De asemenea, dosarul de daună deschis pentru semiremorcă, având nr. 137 AR/2004 a fost înaintat aceleiași pârâte cu adresa nr. 462/21.01.2005, invitația la conciliere fiind făcută pentru 09.02.2005. În data de 30.06.2006 reclamanta a expediat pârâtei SA o nouă solicitare de a-și preciza poziția, solicitare rămasă fără răspuns, motiv pentru care față de acest pârât a fost formulată cererea privind daunele-interese reprezentând penalități de întârziere, astfel cum acestea sunt prevăzute prin ordinul CSA menționat mai sus, în art. 46, al. 2 și 3 și până la plata efectivă a debitului.
Împotriva acestei acțiuni au formulat întâmpinare pârâții.
Prin Întâmpinarea formulată de pârâta Societate de Asigurare Reasigurare SA, s-a arătat că achiesează, în parte, acțiunii, arătând că este dispusă să plătească reclamantei suma de 184.460 lei și solicită respingerea cererii privind daunele moratorii, invocând în favoarea sa Ordinul nr. 3113/03.12.2003 care limitează suma maximă ce poate fi acordată ca despăgubire, în plus, neexistând acordul scris al pârâtului de ordinul 2, nu se putea trece, efectiv, la plata despăgubirilor pretinse de reclamantă. Depune la dosar o serie de înscrisuri în probațiune. Totodată, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune.
După declinarea competenței în favoarea Tribunalului Arad - Secția Comercială, pârâtul de ordinul al doilea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de sine, deoarece nu a fost îndeplinită procedura concilierii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, motivat de faptul că în privința daunelor moratorii nu a fost dovedită reaua sa credință, nefiind notificat.
Analizând excepțiile invocate, Tribunalul Arada constatat că, în privința excepției de tardivitate, aceasta nu este întemeiată, deoarece accidentul a avut loc la data de 08.08.2004 iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată la Judecătoria Arad la data de 06.06.2008, înainte de împlinirea termenului general de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, motiv pentru care instanța va respinge această excepție.
În privința excepției invocate din oficiu, prima instanță a constatat că prin Hotărârea nr. 454/08.09.2004 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului, a fost instituită curatela asupra copilului minor, acesta fiind încredințat la familia și. La data de 16.10.2005 minorul a devenit major, astfel încât efectele hotărârii de mai sus au încetat de drept, potrivit OUG nr. 26/1998, minorul căpătând capacitate deplină de exercițiu și folosință, respectiv capacitatea deplină privind exercițiul drepturilor sale civile, astfel că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și lipsa calității de reprezentant al lui -.
Referitor la excepția lipsei concilierii directe cu pârâtul de ordinul al doilea, instanța de fond a constatat că, potrivit certificatului de moștenitor, al Hotărârii nr. 454/08.09.2004 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului, a declarației proprii a pârâtului făcută prin întâmpinare, domiciliul acestuia este în mun. A,-,. 205,. 5, jud. A, adresă la care pârâtul a domiciliat înainte și după instituirea curatelei. Singura perioadă în care pârâtul a locuit la adresa ului său a fost cea cuprinsă între 08.09.2004 și 16.10.2005, după care, devenind major, a revenit la vechiul său domiciliu.
În plus, s-a considerat de către instanța de fond că în mod greșit invitația la conciliere a fost comunicată minorului " - prin ", confundându-se calitățile celor doi, iar invitația la conciliere a fost comunicată în A,-, conform înscrisului de la fila 9 dosar judecătorie, deși ul locuia în mun. A,-, bloc 542,. 8, conform înscrisului de la fila 11 dosar, pe recipisa poștală fiind consemnat că semnătura aparține "mamei destinatarului", deși aceasta a decedat în accidentul din care au rezultat pagubele pentru care se solicită despăgubiri.
Prima instanță a constatat că invitația la conciliere a fost întocmită la data de 30.06.2006 după ce minorul devenise major și ului îi încetase calitatea și după data la care acesta s-a mutat la vechiul domiciliu. Astfel, prima instanță a admis excepția și a respins acțiunea față de pârâtul pentru lipsa concilierii prealabile.
În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții față de pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare SA, prima instanță a constatat că, potrivit dispozițiilor art.10, alin. 1, lit. a) din Ordinul nr. 3113/2003, limita maximă a despăgubirilor ce se puteau plătii în baza poliței RCA era, pentru nivelul anului 2004, de 200.000 lei RON. A mai constatat că defunctul avea o asigurare obligatorie la societatea pârâtă conform poliței seria - - - și că societatea a făcut demersuri pentru a obține acceptul de plată de la pârâtul de ordinul 2, fără a-l obține efectiv, deoarece și acesta a trimis solicitarea la aceeași adresă greșită ca și reclamanta din A,-, fără să indice blocul și apartamentul și după ce minorul devenise major în condițiile mai sus arătate.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 46, alin. 3 din Ordinul 3113/2003 "asigurătorul de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților", apreciind că acest text nu are aplicabilitate în relațiile dintre societățile de asigurări, deoarece se referă la plata acestor despăgubiri păgubitului și nu societății de asigurare care a făcut plata păgubitului și exercită acțiunea în regres. Prima instanță a mai constatat că reclamanta nu a făcut dovada relei credințe a pârâtei de ordinul întâi, deși legea recunoaște prezumția bunei credințe.
Față de aceste considerente, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Societate de Asigurare Reasigurare SA să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 200.000 lei Ron, conform obligației contractuale ce îi revine acesteia din polița RCA încheiată cu defunctul și va respinge celelalte pretenții ale reclamantei. Reținând dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, raportat la art. 723 cod procedură civilă, văzând că această pârâtă a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii, însă întâmpinarea sa a fost depusă la dosar doar la al treilea termen de judecată, prima instanță a obligat pârâta de ordinul întâi să plătească reclamantei suma de 5191,52 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxe de timbru în valoare de 5.186,52 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, potrivit cu proporția în care a fost admisă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA prin SUCURSALA A, solicitând admiterea recursului și modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii pretențiilor sale și cu privire la penalitățile de întârziere.
În motivarea recursului, recurenta critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pretențiile sale la plata penalităților de întârziere s-au ridicat la suma de 136.697,76 lei, pe care instanța de fond le-a respins, interpretând greșit dispozițiile Ordinului CSA 3113/2003, reținând că art. 46 alin. 3 are aplicabilitate numai în cazul achitării despăgubirilor păgubitului, nu și în cazul relațiilor dintre societățile de asigurare. Se arată că art. 46 prevede că "1) Asiguratorul va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifica în cerere de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația. 2) Prevederile alin. 1 se aplică și în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asiguratorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea 136/1995, cu modificările ulterioare, astfel: a) dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 20 de zile calendaristice; b) dacă există obiecțiuni asupra acestor sume, acestea se vor comunica solicitantului în termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmând ca în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiunilor să se efectueze plata. 3) Față de termenele prevăzute mai sus, asiguratorul de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților."
Recurenta reclamantă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA prin SUCURSALA A consideră că din analiza textului legal de mai sus, este îndreptățită să solicite achitarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, întrucât textul nu face distincție referitor la cei care pot solicita aceste penalități și nu restrânge acest drept numai în favoarea păgubiților persoane fizice sau juridice. Consideră că solicitarea sa este îndreptățită prin prisma coroborării art. 46 din Ordin cu art. 22 din Legea 136/1995, care reglementează subrogarea legală a asiguratorului în drepturile asiguratului său, apreciind că interpretarea obligației legale prevăzute de alin. 3 nu se poate face restrictiv numai în favoarea păgubiților, atâta timp cât acest aliniat este în strânsă legătură cu primele două, textul trimițând atât la termenele prevăzute la alin. 1, cât și la cele prevăzute la alin. 2. Acest din urmă aliniat prevede în mod expres aplicarea textului de lege și în cazul subrogării asiguratorului în drepturile asiguratului său.
Cu privire la al doilea motiv invocat de instanță, cum că recurenta nu a făcut dovada relei credințe a pârâte SA, aceasta precizează că singura interpretare care poate fi dată conduitei asiguratorului RCA este ca fiind de rea credință, întrucât pârâta nu a solicitat vreme de aproape 2 ani de zile acordul asiguratului său pentru acordarea despăgubirilor, tergiversând fără motiv soluționarea dosarului de daună.
Reclamanta recurentă mai arată că deși solicitările sale au fost expediate pârâtei în 2005, abia în data de 22.05.2007, aceasta a i-a comunicat prin adresa nr. 3192 că nu are acordul asiguratului său, reclamanta menționând că la dosar există copiua solicitării de încuviințare trimisă de abia în data de 21.05.2007 catre asigurat, document din care se poate concluziona că 2 ani pârâta nu a solicitat acest acord pentrru soluționarea amiabilă a cererii reclamantei de despăgubire.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041, 312 alin. 2, 316 Cod procedură civilă, art. 46 alin. 1, 2, 3 din Ordinul CSA 3116/2003, art. 22 din Legea 136/1995.
Pârâta intimată SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA - Sucursala Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca netemeinic a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, arătând că așa cum reiese din probatoriul administrat, în temeiul Ordinului 3113/03.12.2003, aplicabil în speță, totalul sumelor ce pot fi achitate cu orice titlu de către o societate de asigurări într-un asemenea caz era de 200.000 lei, pârâta apreciind că s-a conformat prevederilor dispozitivului sentinței recurate și a achitat reclamantei suma de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 5.191,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată, atingându-se în acest fel plafonul maxim legal al răspunderii financiare a acestei societăți.
SA consideră că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada relei credințe în ceea ce o privește, referitor la obligația de plată a sumelor pretinse prin acțiune, pentru ca reclamanta să fie îndreptățită să pretindă obligarea sa la plata de daune interese moratorii. Arată că a fost de bună-credință, deoarece a întreprins toate demersurile legale pentru a obține acordul succesorului asiguratului -, pentru achitarea pe cale amiabilă a pretențiilor reclamantei, acord cerut expres de lege, în lipsa acestuia, achitarea pretențiilor reclamantei fiind prohibită de lege.
Pârâta consideră că reclamanta este de rea credință în formularea recursului, știind că succesorul asiguratului nu și-a dat acordul pentru plata despăgubirii pe cale amiabilă, acest lucru rezultând și din demersurile sale proprii, respectiv adresele 1053/06.02.2006 și 5303/30.06.2006 prin care recurenta l-a invitat pe pârâtul și pe ul acestuia să se prezinte la sediul societății de asigurări pentru reglementarea diferendului financiar existent.
SA consideră că din probatoriul administrat reiese faptul că singurele persoane vinovate pentru plata cu întârziere a despăgubirilor pretinse de reclamantă sunt moștenitorul asiguratului și ul său, persoane care dacă ar fi manifestat bună-voință și intenție de a reglementat această situație, se puteau prezenta la sediul reclamantei sau al pârâtei SA, pentru finalizarea demersurilor în vederea achitării pe cale amiabilă a pretențiilor reclamantei. Arată că în conformitate cu probatoriul administrat, pârâta nu este responsabilă de achitarea cu întârziere a pretențiilor reclamantei, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță singurele persoane cărora li se poate imputa acest fapt fiind pârâtul și ul acestuia.
Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Astfel, din probele administrate în cauză și necontestate de părți rezultă că la data de 08.08.2004 autotractorul marca cu nr. de înmatriculare -, tractând remorca nr. -, proprietatea Transport SRL, se deplasa dinspre A către D, condus fiind de numitul. Pe raza localității autotractorul a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare -, care circula din sens opus. Autoturismul condus de a pătruns pe sensul de mers al autotractorului, în urma impactului rezultând decesul numiților și.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova în dosarul nr. 585/p/2004 din data de 02.03.2005 s-a reținut culpa exclusivă a defunctului în producerea accidentului.
Autotractorul și semiremorca mai sus menționate erau asigurate CASCO la reclamantă, conform contractului seria - - privind asigurarea globală a transportatorilor de mărfuri și de persoane, din 21.11.2003 și a contractului seria - - din 10.10.2003, iar autoturismul cu nr. de înmatriculare - proprietatea lui era asigurat RCA la pârâtă.
În urma accidentului, autotractorul și remorca au fost grav avariate, reclamanta achitând asiguratului său suma totală de 316.429,81 lei. Pârâta a participat la întocmirea proceselor verbale de constatare a daunelor atât pentru autotractor cât și pentru semiremorca implicate în accident, fără să formuleze vreo obiecție, iar reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului, potrivit dispozițiilor art. 22 și 57 din Legea nr. 136/1995, raportat la art. 998-999 cod civil.
În mod corect prima instanță a constatat că, potrivit dispozițiilor art.10, alin. 1, lit. a) din Ordinul CSA nr. 3113/2003, limita maximă a despăgubirilor ce se puteau plăti în baza poliței RCA era, pentru nivelul anului 2004, de 200.000 lei RON, obligând pârâta la plata acestei sume către reclamantă.
Sentința primei instanțe este însă greșită sub aspectul respingerii acțiunii reclamantei în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente sumei datorate de pârâtă reclamantei cu titlu de despăgubiri, respectiv aceea de 200.000 lei.
Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile Ordinului CSA nr. 3113/2003, reținând că art. 46 alin. 3 din acest Ordin are aplicabilitate numai în cazul achitării despăgubirilor păgubitului, nu și în cazul relațiilor dintre societățile de asigurare, deoarece se referă la plata acestor despăgubiri păgubitului și nu societății de asigurare care a făcut plata păgubitului și exercită acțiunea în regres.
Această interpretare este greșită, în opinia instanței de recurs aceste dispoziții aplicându-se și în situația în care asigurătorul s-a subrogat în drepturile asiguratului său, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995 și art. 46 al. 2 din Ordinul CSA nr. 3113/2003.
Astfel, potrivit art. 46 din Ordinul CSA nr. 3113/2003:
"1) Asigurătorul va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifica în cerere de despăgubire modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația.
2) Prevederile alin. 1 se aplică și în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asiguratorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea 136/1995, cu modificările ulterioare, astfel: a) dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 20 de zile calendaristice; b) dacă există obiecțiuni asupra acestor sume, acestea se vor comunica solicitantului în termen de cel mult 15 zile calendaristice, urmând ca în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiunilor să se efectueze plata.
3) Față de termenele prevăzute mai sus, asiguratorul de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, va reactualiza cuantumul despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăților."
În aceste condiții, nu există nici un temei legal pentru a susține că, în cazul exercitării acțiunii în regres de către asigurător, nu s-ar plăti penalitățile de întârziere prevăzute de art. 46 al. 3 din Ordinul CSA nr. 3113/2003 și nici nu interesează reaua credință a celui care trebuia să facă plata.
Așa fiind, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei și penalități de întârziere la suma de 200.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
Întrucât pârâta este în culpă procesuală, în baza art. 274. pr. civ. Curtea o va obliga la plata sumei de 3.495,58 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA B împotriva sentinței civile nr. 523/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA B să plătească reclamantei și penalități de întârziere la suma de 200.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă pârâta la plata sumei de 3.495,58 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.07.2008
Dact. /2 expl./03.07.2008
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Mircea Boar
