Rezoluțiune contract. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal -
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.15/C/2008 -
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: - - - judecător
- -- judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat de pârâtaSC" COM"SRLcu sediul în O,-/A, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.128, jud. B, împotriva sentinței nr.1072/COM din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -rezoluțiune contract -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta pârâtă SC" COM"SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.106 din 22.10.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, intimatul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 23.10.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul pârâtei este legal timbrat cu suma de 1.044,06 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.290-1-36 din 17.10.2007 plus 5 lei timbre judiciare, părțile nu au depus la dosar înscrisurile la care au făcut referire la termenul anterior, cauza este la al cincilea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul intimatului reclamantdepune la dosar un set de 8 poze, respectiv pozele reprezentând starea actuală a imobilului care a fost construit de o altă firmă. Precizează că nu mai are încă un exemplar pentru a-i fi comunicate și apelantei, însă în măsura în care apelanta solicită a i se comunica, arată că se obligă a le comunica. Învederează că nu mai are alte cereri.
Reprezentanta apelantei pârâtedepune la dosar xerocopia adeverinței nr.3150 din 18 iulie 2002 care reprezintă calificarea d-lui și de asemenea și xerocopia carnetului de muncă al d-lui care atestă faptul că avea calificarea în construcții, respectiv era maistru constructor, înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentantul intimatului reclamant. Arată că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța,nefiind alte cereri, excepții, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei pârâte, susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită în principal admiterea apelului și anularea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv a Judecătorie O și în subsidiar admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariul avocațial plus taxele de timbru achitate. În esență învederează instanței că, în ceea ce privește motivul de apel subsidiar, respectiv de modificare a sentinței apelate este întemeiat având în vedere că instanța de fond a ignorat probele testimoniale administrate în cauză, acceptând în totalitate susținerile reclamantului, singurul vinovat de rezilierea contractului fiind reclamantul, prin atitudinea sa pe care a avut-o față de societate, dând afară muncitorii, astfel că, societatea nu a reușit finalizarea lucrării începute. Cu privire la restituirea sumei reprezentând avansul achitat de către reclamant societății pârâte, arată că, în măsura în care s-ar admite acest fapt, acest lucru ar însemna o îmbogățire fără justă cauză. Chiar în ipoteza în care s-ar accepta ideea că, contractul de prestări servicii s-ar rezilia din culpa apelantei, precizând încă o dată că nu este de acord cu această acceptare, tot ar fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză din partea reclamantului, mai mult decât atât instanța de apel trebuie să țină seama de faptul că din suma achitată cu titlu de avans de către reclamant, apelanta, pe lângă munca prestată a achiziționat și materialele necesare construcției. În ceea ce privește daunele morale acordate de instanța de fond, apreciază că, acestea nu sunt justificate, instanța de fond având în vedere în stabilirea acestora, strict declarația martorei, care, după cum a mai arătat, nu este decât concubina reclamantului care locuiește împreună cu reclamantul în apartamentul, proprietatea acesteia. De asemenea, mai arată și că, raportat la susținerile reclamantului din interogatoriul luat în fața instanței de apel, aceste daune nu se justifică față de susținerile contradictorii ale reclamantului. În consecință, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentantul intimatului reclamantsolicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată, conform concluziilor arătate în întâmpinarea depusă în fața instanței de apel. În ceea ce privește motivul principal al motivelor de apel invocate de pârâtă, învederează instanței că, s-a mai pronunțat cu privire la acest fapt astfel că apreciază că nu se mai impune a se aduce în discuție aceste aspecte, mai mult decât atât și prin întâmpinarea depusă a precizat care sunt motivele pentru care nu se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, instanța competentă să soluționeze cauza fiind Tribunalul Bihor, astfel cum rezultă din actele dosarului. Cu privire la fondul cauzei apreciază că, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantului, acesta în susținerea acțiunii sale având probe substanțiale, respectiv și pozele care indicau starea degradabilă în care se afla imobilul. În ceea ce privește daunele morale acordate, de asemenea în mod corect a apreciat instanța de fond că i se cuvin reclamantului, mai mult decât atât, din pozele depuse la dosar care arăta starea degradabilă a imobilului în anul 2005 și cele depuse în dosarul de apel la acest termen de judecată, rezultă foarte clar că a fost vina apelantei, întrucât se vede foarte clar diferența rezultată din munca efectuată de apelantă și firma nouă angajată care a terminat lucrările la imobilul, mai mult decât atât, se poate pune și problema față de care apelanta arăta că vinovat de rezilierea contractului este reclamantul, întrucât acesta nu se înțelegea cu nici unul dintre muncitorii apelantei, însă de ce cu cea de-a doua societate angajată să termine lucrările nu s-a comportat astfel cum a susținut pârâta. În esență solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1072/COM din 27 iunie 2007, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea comercială introdusă de reclamantul cu domiciliul în, nr. 128. B, cod poștal - împotriva pârâtei SC SRL cu sediul în O,-/A, jud. B, cod poștal -.
S-a dispus rezilierea contractului de prestări servicii încheiat între părți la data de 19 iulie 2005 și a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei suma de 35.580 lei, reactualizată în raport cu rata inflației la data plății, cu dobânda legală, calculată de la data efectuării plății de către reclamant până la data restituirii sumei de către pârâtă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.944,42 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, la data de 19.07.2005 părțile în litigiu au încheiat actul denumit "contract de prestări servicii" prin care pârâta s-a obligat să execute lucrări de renovare a locuinței reclamantului, situată în, nr. 128, lucrările convenite fiind menționate punctual în contract, la fel și prețul total al acestora, de 540.000.000 lei vechi, din care reclamantul a achitat un avans de 165.000.000 lei vechi, iar la data de 10 august 2005 acesta i-a mai achitat pârâtei suma de 5.300 euro, în total reclamantul a achitat suma de 355.800.000 lei vechi, fapt menționat pe contractul de prestări servicii și recunoscut de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, precum și din raportul de expertiză tehnică efectuat de către expertul în dosar nr. 8549/2005, având ca obiect asigurare dovezi, a rezultat următoarele:
Fazele de lucrări pe care s-a obligat pârâta să le execute sunt incomplete pentru predarea locuinței. Din lucrările menționate în contract s-au executat doar următoarele: subturnăturile la fundațiile fisurate; fundații la dormitorul nou, stradă; demontarea acoperișului; crearea de două locuri de sobă teracotă; construirea unei băi din pereți rigips. În fond este în cauză construirea unui perete de rigips, în locul căruia s-a construit un perete din BCA de 10 cm grosime cu h = 1,85, în loc de 2,70; crearea de goluri pentru ferestre și uși, restul fazelor de lucrări din contract nefiind executate.
Privind calitatea lucrărilor, în raportul de expertiză tehnică susmenționat, s-a arătat următoarele: nu s-a respectat trasarea între rânduri la ziduri cărămidă(foto 5,10,13,14); nu s-au respectat legăturile între ziduri conform tehnologiei de execuție sau cu armături la 3-4 rânduri(armături s-au montat la 8 rânduri); la camera 5 s-au găsit abateri pe verticală la zidărie de 2,5 cm, iar pe porțiuni de 70 cm chiar de 4 cm; la camera 7, fundația nou construită are diferența de 6,5 cm față de cota 0(intrare hol), care în final cu șapă și parchet duce la grosimea de 10 cm ce încadrează zidul de BCA(foto 3); la fațadă, stradă, dacă la zidul vertical(ax b-c) se dă tencuiala jos, diferența cu zidul BCA nou construit este de 4 cm(foto 11 și 15).
Expertul a concluzionat că pârâta i-a provocat reclamantului pagube constând în execuția defectuoasă a unor faze de lucrări.
Declarațiile martorilor audiați în cauză la cererea reclamantului -, și, s-a apreciat de către instanță că s-au coroborat cu concluziile exprimate în raportul de expertiză susmenționat privind lucrările ce au fost executate de către pârâtă și calitatea necorespunzătoare a acestor lucrări.
Din declarațiile acestor martori a mai rezultat faptul că angajații pârâtei au depozitat molozul rezultat din lucrările de demolare în curte și în stradă pe trotuar, reclamantul fiind nevoit să angajeze oameni din sat pentru a-l transporta cu căruța. A rezultat de asemenea, din declarațiile acestor martori faptul că lucrările la care s-a angajat pârâta nu au fost finalizate de aceasta, iar după plecarea echipei de muncitori ai pârâtei, lucrările la casă au fost finalizate de către o altă echipă de muncitori cu care reclamantul a colaborat bine(declarația martorei, fila 19 dosar 6188/2006 al Tribunalului Bihor, declarația martorului - fila 48 dosar nr. 24/2006 al Judecătoriei Oradea ).
Martorul, audiat la cererea pârâtei(fila 16 dosar 6188/2006 al Tribunalului Bihor ), a arătat că a făcut parte din echipa pârâtei care a lucrat la casa reclamantului, a lucrat în domeniul dulgheriei și zidăriei și că nu este muncitor calificat.
Din probele administrate în cauză, menționate mai sus, a rezultat totodată faptul că pârâta și-a executat parțial, dar total necorespunzător, sub aspect calitativ, obligația asumată, motiv pentru care, instanța a apreciat neexecutarea ca fiind importantă și gravă, echivalând din punct de vedere juridic cu o neexecutare totală a obligației, care se sancționează cu rezilierea contractului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 1020-1021 cod civil, a fost admisă ca întemeiată acțiunea reclamantului și s-a dispus rezilierea contractului în litigiu.
Având în vedere că din prețul total stabilit, suma de 35.580 lei a fost plătită în avans, iar pârâta nu și-a executat obligația contractuală asumată, instanța a apreciat că sancțiunea rezilierii operează în mod asemănător cu sancțiunea rezoluțiunii, pârâta fiind obligată să restituie prețul încasat în sumă de 35.580 lei, reactualizată în raport cu indicele de inflație la data plății, cu dobânda legală, calculată de la data efectuării plății de către reclamant5, până la data restituirii sumei de către pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 1084 cod civil, art. 43 cod comercial.
Având în vedere consecințele dăunătoare, respectiv suferința psihică provocată reclamantului prin fapta pârâtei, constând în executarea total necorespunzătoare a obligației de renovare a casei reclamantului, care s-a săvârșit în condițiile reținute mai sus, instanța a apreciat că această faptă se circumscrie în condițiile prevăzute la art. 998 cod civil, motiv pentru care a apreciat ca întemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, pe care le-a apreciat la suma de 10.000 lei, obligând pârâta la plata către reclamant a acestei sume cu titlu de daune morale.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 5.944,42 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârât SC" COM"SRL O, solicitând admiterea apelului și în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Oradea, în temeiul art.297 alin.2 Cod procedură civilă și în subsidiar, modificarea în întregime a sentinței, în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamant, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că, hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele considerente:
În principal, în opinia sa litigiul promovat de către reclamant este un litigiu comercial și patrimonial, fiind incidente în cauză dispozițiile art.2 pct.1 lit."a" din Codul d e procedură civilă.
Este adevărat că, primul capăt de cerere al reclamantului, acela de constatare a rezilierii contractului de prestări servicii este un capăt de cerere comercial, dar acesta dobândește caracter patrimonial ca urmare a celui de-al doilea capăt de cerere, de restituire a unei sume de bani, prin care practic se urmărește repunerea părților în situația anterioară, fiind vorba de fapt de o acțiune în realizare, evaluabilă în bani.
Cu privire la cererea formulată în subsidiar:
- în ce privește primul capăt de cerere de reziliere a contractului de prestări servicii -
În opinia sa, singurul vinovat pentru rezilierea contractului este reclamantul, care, prin atitudinea pe care a avut-o, dându-i afară de la imobil, a pus-o în imposibilitatea de a finaliza lucrarea începută.
Instanța de fond a ignorat probele testimoniale existente în cauză, acceptând în totalitate susținerile reclamantului.
Solicită instanței să aibă în vedere declarațiile martorilor și, din care rezultă în mod evident că, singurul vinovat care se face de faptul că acest contract nu a putut fi finalizat este reclamantul.
- în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, de restituire a avansului -
- Chiar dacă ar accepta ideea că acest contract de prestări de servicii se reziliază din culpa exclusivă a apelantei - aspect pe care nu-l acceptă - în măsura în care ar restitui reclamantului întreaga sumă de bani achitată cu titlu de avans, acesta s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că, din suma de 35.580 lei, apelanta pe lângă munca prestată a achiziționat și materiale.
În acest sens, în lucrarea de expertiză efectuată în cauză, expertul a stabilit că valoarea lucrărilor efectuate de către apelantă se ridică la suma de 7.850 lei. Însă această sumă nu include valoarea materialelor folosite de către apelantă la lucrare.
Solicită a se avea în vedere "devizul" de lucrări, respectiv ultimele 3 pagini din raportul de expertiză, care arată foarte clar că suma de 7.580 lei, reprezintă contravaloarea lucrărilor, în acest calcul nefiind incluse contravaloarea materialelor cumpărate de către apelantă.
Învederează că a achiziționat din banii achitați de către reclamant, materiale de construcții în valoare de aproximativ 15.000 lei, constând în: 20 mc BCA, 3 mc scândură, 150 saci de ciment, 50 saci var, cuie, sârmă, fier beton, 1 mașină de nisip, 4 mașini de agregat pentru preparat beton. La acestea se mai adaugă și transportul oamenilor în fiecare zi și transportul materialelor de construcție.
O repunere în situația anterioară nu înseamnă o restituire în întregime a prețului achitat în condițiile în care s-a prestat munca și s-a cumpărat materiale din acești bani, toate rămânând reclamantului.
- în ceea ce privește daunele morale -
Instanța a stabilit că, reclamantului i se cuvin daune morale având ca și punct de reper în stabilirea acestei obligații, strict declarația martorei, care nu este alta decât concubina reclamantului și care locuiește împreună cu acesta în apartamentul, proprietatea ei.
În drept a invocat dispozițiile art.2 pct.1 lit."a", art.296, 297 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin "Întâmpinare" intimatul reclamant solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în apel.
Cu privire la motivul invocat în principal și anume casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond - Judecătoria Oradea - solicită a se reține că, este greșit. Astfel, a fost deja soluționat de instanța de fond, acțiunea a fost inițial calificată ca o acțiune civilă, introdusă la Judecătoria Oradea, s-a ridicat din oficiu excepția competenței materiale și s-a stabilit că, Tribunalul Bihor este instanța competentă a soluționa cauza, pârâta, apelanta de azi neatacând încheierea de ședință.
Motivarea apelantei că al doilea capăt de cerere al acțiunii ar fi o acțiune în realizare este neavenită din moment ce părțile și obiectul acțiunii este calificat ca fiind comercial.
Cât privește cererea în subsidiar, motivele invocate de apelantă sunt nefondate. Apelanta învederează că, cel culpabil de rezilierea contractului ar fi reclamantul intimat, dând citate din declarațiile martorilor pe care aceasta i-a propus, care toți au fost muncitori necalificați trimiși să efectueze lucrările și care trebuiesc luate cel puțin sub beneficiu de inventar cu privire la moralitatea și adevărul celor descrise.
Relevantă este însă proba științifică administrată în dosarul de asigurare de dovezi și anume expertiza efectuată la fața locului după ce lucrătorii - martori ai apelantei - au părăsit lucrarea, expertiză din care reiese clar că lucrarea s-a efectuat necorespunzător încă de la început, fără nici o regulă de supraveghere.
Din probele administrate reiese că, instanța de fond a apreciat corect și complet întinderea pagubelor și suferinței cauzate reclamantului.
Cât privește materialele la care face referire apelanta, acestea sunt doar calcule fără temei, cereri noi care nu au fost invocate la fond.
Materialele au fost cumpărate de intimat, muncitorii apelantei le-au irosit, efectuând o muncă de cea mai proastă calitate, intimatul fiind mai îndreptățit a formula pretenții și nu apelanta.
Admiterea acțiunii în rezoluțiunea contractului de prestări servicii este fondată și pe deplin dovedită, pârâta fiind culpabilă exclusiv, astfel că se impune respingerea apelului.
În apel a fost suplimentată probațiunea, fiind încuviințat "Interogatoriul" intimatului și audierea martorului.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.295 Cod procedură civilă curtea de apel reține următoarele:
Criticile apelantei, în sensul că se impune anularea hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor, pe considerentul că a fost pronunțată de către o instanță necompetentă material și că se impune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea, sunt nefondate și nu vor fi reținute.
Competența de soluționare a prezentei cauze, dată fiind natura comercială a cauzei și a obiectului său principal - neevaluabil în bani - conform prevederilor art.2 pct.1 lit."a" Cod procedură civilă, aparține în primă instanță Tribunalului Bihor.
În acest sens, prin sentința civilă nr.5281 din 8 septembrie 2006, Judecătoria Oradea, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC" COM"SRL O în favoarea Tribunalului Bihor, iar pârâta nu a înțeles a ataca acea hotărâre.
Cu privire la cerea formulată în subsidiar, de modificare a hotărârii se rețin următoarele:
În fapt, la data de 19 iulie 2005, părțile în litigiu au încheiat actul denumit "contract de prestări servicii" prin care pârâta s-a obligat să execute lucrări de renovare a locuinței reclamantului, situată în, nr.128, lucrările convenite fiind menționate punctual în contract. Prețul total al lucrărilor convenite s-a stabilit la suma de 15.000 euro, urmând ca lucrarea să fie finalizată în termen de 6 săptămâni.
La data încheierii contractului reclamantul a achitat un avans de 165.000.000 lei vechi, iar la fata de 10 august 2005 acesta a mai achitat suma de 355.800.000 lei aspect menționat în contractul de prestări servicii și necontestat de pârâtă.
În baza probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză efectuat în dosarul 8549/2005 având ca obiect asigurare de dovezi, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că pârâta și-a executat parțial, dar totul necorespunzător, sub aspect calitativ, obligația asumată, apreciind neexecutarea ca fiind importantă și gravă, echivalând din punct de vedere juridic cu o neexecutare totală a obligației care se sancționează cu rezilierea contractului.
Susținerile apelantei, în sensul că, instanța de fond a ignorat probele testimoniale, acceptând în totalitate punctul de vedere al reclamantului și că acesta ar fi singurul vinovat pentru rezilierea contractului, sunt nefondate.
Concluziile expertizei tehnice și depozițiile martorilor audiați în cauză la cererea reclamantului, evidențiază faptul că lucrările executate de pârâtă nu au fost finalizate, că au fost incomplete și defectuos executate din punct de vedere calitativ.
Declarațiile martorilor audiați la cererea pârâtei apelante - declarații invocate în apel - nu pot duce la concluzia că singurul vinovat pentru rezilierea contractului este reclamantul cum susține apelanta, câtă vreme nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Criticile apelantei sunt în parte fondate în ceea ce privește modul în care instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind restituirea avansului.
Astfel, se reține că potrivit expertizei tehnice și a devizului de lucrări executate de către apelantă - valoarea lucrărilor se ridică la suma de 7.850 RON.
Pe lângă munca prestată, respectiv valoarea lucrărilor efectuate, apelanta a făcut dovada achiziționării unor materiale, cum ar fi: var, ciment, nisip, cuie, sârmă astfel cum rezultă din factura fiscală - din 11 august 2005 în valoare de 1.483,64 lei ( fila 32 dosar fond) și depoziția martorului, audiat în apel( 1.862 lei RON).
În consecință, curtea de apel apreciază că, din suma de 35.580 lei RON achitată cu titlu de avans se impune a fi scăzută suma de 11.195,64 lei, reprezentând 7.850 lei contravaloarea lucrări, 1.483,64 lei contravaloarea facturii fiscale nr.- din 11 august 2005 și 1.862 lei RON contravaloare var, ciment, nisip, potrivit depoziției martorului audiat în apel, urmând a se admite sub acest aspect apelul și a se schimba în parte hotărârea, în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantului suma de 24.384,36 lei RON.
Criticile apelantei în ce privește acordarea daunelor morale stabilite de prima instanță nu vor fi reținute. Instanța de fond a apreciat corect că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale este întemeiată.
Daunele morale acordate de prima instanță reprezintă o măsură reparatorie corectă, pentru faptul că reclamantului i-a fost pricinuită o suferință psihică prin fapta pârâtei, constând în executarea total necorespunzătoare a obligației de renovare a casei, faptă ce se circumscrie în prevederile art.998 Cod civil.
Ca atare, susținerile apelantei în sensul că în stabilirea acestei obligații instanța de fond s-ar fi raportat strict la declarația martorei este nefondată.
În considerarea celor reținute, în temeiul art.296,298 Cod procedură civilă, apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată în parte în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantului suma de 24.384,36 lei RON, reactualizată cu rata inflației la data plății și cu dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății efectuată de către reclamant și până la data restituirii ei de către pârâtă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, iar potrivit art.276 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată în apel vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondatapelul declarat de apelanta pârâtăSC" COM"SRLcu sediul în O,-/A, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.128, jud. B, împotriva sentinței nr.1072/COM din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârâta SC" COM"SRL să restituie reclamantului suma de 24.384,36 RON, reactualizată cu rata inflației la data plății și cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății efectuată de reclamant și până la data restituirii ei de către pârâtă.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 03.03.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
05.03.2008/4 ex.
2 com./06.03.2008
1.- pârâtaSC" COM"SRLcu sediul în O,-/A, jud. B,
2.- reclamant domiciliat în, nr.128, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
