Rezoluțiune contract. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 152/2009
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței comerciale nr.1387/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații-pârâți, - - & SRL, având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că la data de 23 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar, din partea intimaților-pârâți - - & SRL și, extrasul de cont nr. 15/21.10.2009 în care se evidențiază plata facturii nr. -/13.08.2009, iar la data de 26 octombrie 2009, s-a depus la dosar concluzii scrise din partea recurentei - -.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de azi.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1387/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a admis excepția prematurității formulării acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - C-N, împotriva pârâților, și - - & SRL, ca prematur formulată.
A fost obligată reclamanta la plata, în favoarea pârâtei, a sumei de 2.562 lei, cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 10 martie 2009, reclamanta - - i-a chemat în judecată pe pârâții și - - & SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată între reclamantă, în calitate de promitent-vânzător și pârâți, în calitate de promitenți-cumpărători, promisiune autentificată sub nr.1002/17.03.2008 de BNP.
Reclamanta a arătat că la data de 17.03.2008 a încheiat cu pârâții o promisiune de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea către pârâtul de rândul 1 imobilului spațiu comercial situat în C-N,-, -.2, jud.C, cu nr. cadastral 23699/S/, întabulat în CF nr.-.
Prin aceeași promisiune reclamanta se obliga să transmită pârâtei de rândul 2 cota parte indiviză de 0,78% reprezentând 15 mp din terenul intravilan în suprafață de 1.290 mp aferentă apartamentului mai sus indicat.
La data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare s-a stabilit prețul vânzării în cuantum de 400.000 euro, s-a achitat de către pârâtul de rândul 1 suma de 138.631 Euro cu titlu de avans, restul de preț în sumă de 261.369 Euro urmând a se achita în lei la cursul BNR la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Ulterior încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare între părți au intervenit mai multe acte adiționale prin care s-a prelungit termenul de perfectare al contractului de vânzare-cumpărare, ultimul intervenind în data de 05.06.2008 și care a prelungit termenul de perfectare până în 16.06.2008.
La data de 26.01.2009 reclamanta a comunicat pârâților prin intermediul executorului judecătoresc o notificare prin care le-a solicitat ca în data de 06.02.2009 să se prezinte la sediul BNP cu scopul de a semna contractul de vânzare-cumpărare. Notificarea comunicată nu i-a determinat pe pârâți să execute obligațiile asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare, aceștia neprezentându-se la data și la ora indicate în notificare pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare.
Astfel, reclamanta arată că a dorit perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, însă pârâții, debitori ai obligației neexecutate de plată a prețului stabilit, chiar și după punerea lor în întârziere în condițiile art.1079 civ. prin notificarea comunicată, refuză să-și execute obligațiile stabilite prin promisiunea încheiată la data de 17.03.2008. Prin prisma celor arătate reclamanta susține că culpa pârâților-promitenți cumpărători este pe deplin dovedită, fapt care atrage aplicarea dispoziției contractuale din cuprinsul promisiunii conform căreia în cazul în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile menționate nu se poate face din culpa promitenților-cumpărători, aceștia vor pierde suma achitată cu titlu de avans.
La termenul de judecată din 08.04.2009 instanța a pus în discuția părților excepția prematurității formulării acțiunii invocată de către reprezentanta pârâtei cu prilejul dezbaterilor.
Pentru aoa dmite, au fost avute în vedere următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.1002/17.03.2008 de BNP.
Potrivit Deciziei nr.XXXII/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, acțiunile prin care se solicită rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial.
Atât în dreptul substanțial, cât și în cel procedural comercial se aplică legea comercială, iar în lipsa unei reglementări speciale comerciale se aplică Codul civil, respectiv Codul d e procedură civilă ( art. 1 din Codul comercial și art. 721 din Codul d e procedură civilă).
Așadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru au fost avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea specială, în timp ce pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
În speță, obiectul litigiului a fost calificat ca fiind evaluabil în bani de către Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea pronunțată în materia recursului în interesul legii fiind obligatorie pentru instanță în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept, potrivit art.329 alin.3 pr.civ.
Această calificare a obiectului litigiului are consecințe de natură fiscală în ceea ce privește obligația reclamantei de a achita taxa de timbru, dar și consecințe de natură procedurală în sensul că, fiind vorba de un litigiu evaluabil în bani, devin incidente disp. art.7201pr.civ. cu privire la obligativitatea efectuării concilierii prealabile.
Decizia nr. XXXII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi interpretată ca statuând asupra caracterului patrimonial al litigiilor având ca obiect rezoluțiunea unui contract doar sub aspectul obligativității achitării taxei judiciare de timbru la valoarea obiectului contractului, o astfel de abordare înfrângând scopul legii și denaturând considerentele deciziei menționate.
Acesta este motivul pentru care în lipsa dovedirii de către reclamantă a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art.7201pr.civ. excepția prematurității formulării acțiunii a fost admisă, cu consecința respingerii cererii ca prematur formulată.
Împotriva sentinței a declarat apel - -, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului, apelanta arată că rin p. sentința comercială nr. 1387/08.04.2009, comunicată în data de 27 mai 2009, Tribunalul Comercial Cluja respins ca prematur formulată acțiunea subscrisei îndreptată împotriva pârâților și - & Fără a intra în cercetarea fondului, instanța de judecată a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâți, cu referire la art. 7201 Cod procedură civilă.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a invocat în principal dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. XXXII/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora " dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Calificând obiectul litigiului ca fiind de natură comercială și patrimonială, instanța de judecata a concluzionat cu privire la: obligativitatea achitării taxei de timbru la valoare, precum si cu privire la necesitatea îndeplinirii în prealabil a procedurii prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă.
Intrucât, în opinia instanței, nu a fost făcută dovada îndeplinirii procedurii de conciliere, a fost admisă excepția prematurității acțiunii cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca prematur formulată.
In mod eronat, instanța a reținut că apelanta nu a îndeplinit procedura concilierii prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă atât timp cât la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care dovedesc faptul că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului.
Astfel, apelanta, constatând lipsa de interes a pârâților în a perfecta contractul de vânzare cumpărare conform promisiunii autentificate sub nr. 1002/17.03.2009 de BNP, a adresat acestora în 26.01.2009 prin intermediul executorului judecătoresc "notificări" prin care le solicită îndeplinirea voluntară și amiabilă a obligație de "a face", respectiv de a se prezenta la notar în vederea semnării contractului în formă autentică.
Așa cum s-a reținut deja în practica judiciară, prin instituirea procedurii extrajudiciare a concilierii prealabile, legiuitorul a urmărit în fapt soluționarea rapidă a neîntelegerilor dintre comercianți fără a apela la procedura judiciară, mai complexă și mai lentă, precum și degrevarea activității instanțelor de judecată.
Prin transmiterea "notificărilor" scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prevederilor ar. 7201CPC a fost îndeplinit. Astfel, promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu pârâții și autentificată de notarul public nu conține în detaliu un mecanism concret prin care părțile urmează a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, respectiv modalitatea de îndeplinire a obligațiilor reciproce. Prin antecontract parțile au "previzionat" transferul dreptului de proprietate enunțând obiectul viitorului contract, prețul vânzării, obligațiile preliminare, dar nu au fixat în concret modalitatea și forma în care se va semna actul. Față de acest echivoc contractual, "notificarea" adresată pârâților a avut rolul unei veritabile încercări amiabile de soluționare a neînțelegerii, chiar în fața unui notar public. Precizam totodată ca termenul de semnare a contractului în forma autentică a fost în repetate rânduri prelungit prin acte adiționale iar față de lipsa totală de interes a pârâților de a-și îndeplini obligațiile, comportamentul apelantei a fost în fapt singura încercare amiabila și prealabilă de finalizare a raportului juridic în sensul anticipat de parți. În măsura în care instanța de judecată a calificat litigiul dedus judecații ca fiind unul de natură comercială, "notificarea" adresată pârâților nu poate fi interpretată altfel decât exclusiv ca o încercare de soluționare amiabilă a neînțelegerilor și nu ca o punere în întârziere - care din punct de vedere legal nu mai era necesară.
În aceasta situație, deși obligațiile erau reciproce în ceea ce privește semnarea unui contract translativ de proprietate, pârâții s-au comportat cu rea credință, nu au dat curs solicitării din "notificarea" adresată, nu au formulat nici un răspuns și mai mult, nu pot dovedi nici o vătămare datorata faptului că invitația la conciliere a fost realizată în forma menționată. Apelantei nu-i poate fi imputată această pasivitate a pârâților iar pe de altă parte, nu apreciază că sensul dat de legiuitor textului imperativ al art. 7201 Cod proc.civ. este cel de a îngreuna situația reclamantului printr-un formalism riguros.
Intimații prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că litigiul este evaluabil în bani și are o natură comercială, astfel că realizarea procedurii prealabile a concilierii are un caracter imperativ. În cauză nu s- făcut dovada realizării procedurii prealabile a concilierii, notificărilor invocate în cauză de către apelanți nu li se poate atribui o asemenea calificare.
Examinând apelul, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 7201(1) Cod proc.civ. "În procesele și cererile de natură comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte".
Prin instituirea procedurii concilierii prealabile, legiuitorul urmărit, în fapt, soluționarea rapidă neînțelegerilor dintre comercianți, fără apela la procedura judiciară.
Între părți s- încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin care reclamanta se obligă să vândă pârâților un spațiu comercial și terenul aferent de 15 mp. contractul de vânzare-cumpărare urmând să se perfecteze până la data de 28.03.2008.
Întrucât pârâții au manifestat lipsa de interes în a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, conform promisiunii autentificate sub nr. 1002/17.03.2004, apelanta a adresat pârâților la data de 26.01.2009 prin intermediul executorului judecătoresc "notificări" prin care solicită îndeplinirea voluntară și amiabilă a obligației "de a face", respectiv de a se prezenta la notar în vederea semnării contractului în formă autentică. De la data la care au fost adresate notificările (26.01.2009) și până la data înregistrării cererii de chemare în judecată (10.03.2009), au trecut mai mult de 30 de zile.
Deci procedura concilierii este obligatorie, problema care se ridică în cauză este de a determina dacă prin notificările trimise pârâților se poate aprecia ca fiind realizată procedura prev. de art. 7201Cod proc.civ.
Prin notificările comunicate s-au arătat pretențiile existente, temeiul lor, locul și data unde urmează a avea loc concilierea, astfel că formal s-au îndeplinit prevederile art. 7201Cod proc.civ. pe de altă parte, nerespectarea unora din prevederile art. 7201Cod proc.civ. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea adversă dovedește o vătămare, ori, în cauză pârâții nu invocă nici o vătămare.
Deoarece din actele de la dosar rezultă că apelanta încercat concilierea litigiului cu pârâții, fiind astfel îndeplinite prev. art. 720 Cod proc.civ. în mod nelegal s-a soluționat acțiunea pe excepția prematurității.
Întrucât apelul a fost soluționat pe excepție, în baza art. 2972(1)3Cod proc.civ. se va admite apelul, se va desființa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Urmând ca în rejudecare cauza să fie soluționată pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de - - împotriva sentinței civile nr. 1387 din 08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/26.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei
