Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151/2009
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idrieanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2464/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, SC SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SC, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâta a timbrat recursul promovat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 1056 lei și a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar în data de 20.10.2009 adresa din partea apelantei SC SRL pentru depunerea certificatului de grefă emis la data de 08.10.2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție B din care reiese faptul că petenta SC SRL a formulat cerere de-/1285/2009 de la Curtea de APEL CLUJ la o altă instanță egală în grad, formându-se dosarul nr- pe rolul ICCJ, cu termen de soluționare la data de 27.01.2010.
S-a înregistrat la data de 27.10.2009, transmisă prin fax, cerere de amânare din partea intimatei, purtând antetul cabinetului individual de avocatură, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Instanța în deliberare asupra cererii de amânare formulată de intimata, întrucât nu s-a depus nici un act justificativ în susținerea cererii, o va respinge ca neîntemeiată.
Curtea, față de faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și în baza actelor aflate la dosar, constată că apelul se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURT EA,
Prin sentința comercială nr. 2464 din 17 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată, excepția insuficientei timbrări a cererii, invocată de pârâta SC SRL.
S-a admis cererea formulată de reclamanta, domiciliată în C-N, str. -, nr. 26, jud. C, în contradictoriu cu pârâtele SC SRL, cu sediul în com., sat, jud. N și cu sediul procesual ales în B, -,-,. 4, sector 6, la și Asociații SRL și SC SRL, în insolvență, reprezentată de, cu sediul în S,-, jud.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de "" C-
S-a dispus rectificarea CF 84527 C-N în sensul radierii ipotecii de rangul I înscrisă în partea a III-a a CF 84527 C-N în baza încheierii CF nr. 21171/6 iunie 2006 în favoarea pârâtei SC SRL pentru suma de 140.000 euro în baza contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de "" C-
Pârâta SC SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2117,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut asupra excepției insuficientei timbrări a cererii, faptul că valoarea obiectului contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de se impune a fi analizată din două perspective: a timbrajului și a stabilirii competenței materiale. Cele două perspective nu se suprapun, în condițiile în care normele referitoare la timbraj au natură fiscală, iar normele privind competența materială au natură procesual civilă, însă prezintă un element comun, în ambele cazuri valoarea obiectului cererii fiind stabilită pe baza clauzelor contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 11din Legea nr. 146/1997, cererile având ca obiect constatarea nulității absolute a unui act juridic sunt considerate patrimoniale din punctul de vedere al taxării și sunt supuse regulilor stabilite prin dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
Valoarea obiectului contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de este reprezentată de valoarea dreptului real accesoriu de ipotecă, care corespunde creanței garantate, și nu de valoarea imobilului adus în garanție. În acest sens, tribunalul a avut în vedere faptul că debitorul ipotecar poate garanta executarea unei obligații de plată a unei creanțe mai mici, egale sau mai mari decât valoarea imobilului adus în garanție, fiind posibilă și garantarea executării unei obligații de plată prin afectarea mai multor imobile. În consecință, valoarea imobilului adus în garanție nu prezintă nici o relevanță pentru stabilirea valorii contractului de ipotecă.
Or, pentru stabilirea valorii contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de era necesară indicarea întinderii creanței garantate - sumă determinată, conform art. 1776 alin. 1.civ. aspect care nu se regăsește în niciuna dintre clauzele acestui contract.
La data de 10 iunie 2009, pârâta SC SRL a depus la dosar actul adițional nr. 1/2007 la contractul de vânzare-distribuție (acord de cumpărare exclusivă) nr. 1395/20 iunie 2004 (109-116), încheiat cu pârâta SC SRL, în cuprinsul căruia părțile au convenit că la data de 1 aprilie 2007 pârâta SC SRL datora pârâtei SC SRL suma de 1.496.753,56 lei noi. Acest act nu poate fi luat însă în considerare pentru stabilirea valorii obiectului contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de deoarece, pe de o parte, pentru a modifica contractul de ipotecă, era necesar ca părțile să prevadă acest lucru expres în actul adițional nr. 1/2007 de la 116, conform art. 969 alin. 2.civ. iar pe de altă parte pentru că modificarea unui act pentru care legea prevede condiția formei autentice sub sancțiunea nulității actului, conform art. 1772.civ. nu se poate realiza printr-un act sub semnătură privată, ci doar printr-un alt act autentic conform principiului simetriei actelor juridice. În același sens, tribunalul mai are în vedere faptul că contractul de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de nu stabilește o dată de referință pentru calculul obligației pârâtei debitoare SC SRL față de SC SRL, astfel încât luarea în considerare a datei de 1 aprilie 2007 ar reprezenta o măsură arbitrară, lipsită de orice temei legal sau contractual.
În consecință, tribunalul a concluzionat în sensul că contractul de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de este un act care, din punct de vedere material și procesual este neevaluabil în bani, fiind imposibilă stabilirea întinderii dreptului de ipotecă convenit de reclamantă și pârâta SC SRL. Cu toate acestea, din perspectiva taxării, actul rămâne evaluabil în bani, deoarece norma fiscală conține o referință mult mai largă decât cea procesual civilă, prin calificarea drepturilor ca fiind patrimoniale sau nepatrimoniale, respectiv evaluabile în bani în primul caz, generic și nu concret. În acest context, tribunalul a pus în vedere reclamantei să indice valoarea obiectului cererii din perspectivă fiscală, obligație pe care reclamanta și-a îndeplinit-o, indicând valoarea taxabilă a cererii la 10000 euro și achitând o taxă judiciară de timbru corespunzătoare.
Pe fond, astfel cum s-a arătat mai sus, tribunalul a avut în vedere faptul că părțile au omis să indice valoarea creanței garantate prin constituirea ipotecii asupra imobilului înscris în CF 84527 C-N sub nr. top. 2972/1, fapt care contravine dispozițiilor art. 1776 alin. 1.civ. care prevăd că ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma pentru care ipoteca este constituită va fi determinată prin act.
Dispozițiile art. 1776.civ. conțin o normă de ordine publică, deoarece vizează regimul juridic al unui drept real opozabilerga omnes, prohibind o eventuală conduită abuzivă a creditorului care, în absența unei limite a garanției, ar putea să o extindă până la valoarea integrală a imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SRL solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate nr. 2464 din 2009, cu consecința admiterii acțiunii principale depusă de către reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în baza titlului executoriu deținut de apelantă împotriva debitoarei, a solicitat executorului judecătoresc demararea procedurilor de executare silită în speță pentru recuperarea sumei de -,57 RON pe care societatea SC SRL o datorează societății apelante.
Suma provine din însumarea debitelor provenite de pe ambele contracte care au fost încheiate, contracte aferente a două divizii.
De la data de 1 aprilie 2007 și până în prezent între debitor și societatea apelantă s-au operat anumite compensări, s-au efectuat punctaje, ajungându-se astfel la un debit de 596.875,51 lei, debit ce însumează ambele divizii și la care se adaugă și penalitățile de întârziere.
Potrivit art. 1776 Cod civil, "ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act", or, suma pentru care ipoteca este constituită este precis determinată la suma de 140.000 Eur, așa cum rezultă din însuși cuprinsul contractului de ipotecă, încheierea nr. 21171/6 iunie 2006 precum și extrasul CF 62402/26 mai 2008.
Câtă vreme, indiferent de cuantumul datoriei societății, al cărei asociat este d-na, aceasta a garantat obligația până la nivelul sumei de 140.000 Eur, ipoteca este valabil și legal constituită, mai mult decât atât reclamanta a consimțit la încheierea contractului de ipotecă cât și la înscrierea acestuia în cartea funciară.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
În esență, acțiunea reclamantei are două capete de cerere distinctă respectiv constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 5 iunie 2006 și autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de BNP pe considerentul neîndeplinirii condițiilor de validitate prevăzută de lege respectiv, inexistența individualizării imobilului ipotecat precum și a întinderii creanței garantate precum și rectificarea cărții funciare prin radierea ipotecii de 1 înscrisă în baza contractului de garanție imobiliară.
În concret, Curtea reține că părțile au omis să indice în contractul de garanție imobiliară a cărei nulitate absolută se solicită a se constata, valoarea creanței garantate prin constituirea ipotecii asupra imobilului înscris în CF 84527 C-N sub nr. top 2972/1, fapt care contravine dispozițiilor art. 1776 alin 1 cod civil în sensul în care ipoteca convențională nu poate fi valabilă decât atunci când suma pentru care aceasta este constituită va fi determinată prin act.
Deoarece dispozițiile art. 1776 Cod civil conțin o normă de ordine publică vizând regimul juridic al unui drept real opozabil erga omnes, prohibind o eventuală conduită abuzivă a creditorului care, în absența unei limite a garanției, ar putea să o extindă până la valoarea integrală a imobilului, în mod întemeiat prima instanță a reținut că încălcarea acestor dispoziții legale atrage sancțiunea nulității absolute a contractului de ipotecă.
Susținerile apelantei în sensul în care contractul de garanție imobiliară a cărei nulitate se solicită a se constata este accesoriu unui contract de vânzare cumpărare încheiat între pârâtă și SC SRL, nu poate fi reținută în speță deoarece dispozițiile art. 1776 alin 1 Cod civil impun obligativitatea individualizării întinderii creanței garantate prin însăși actul de ipotecă.
Simplele trimiteri făcute în cuprinsul contractului de garanție imobiliară la un alt contract autentic de vânzare-cumpărare nu sunt în măsură să suplinească cerințele obligatorii impuse de dispozițiile legale sus amintite.
De asemenea, susținerile apelantei potrivit cărora suma pentru care ipoteca a fost constituită este precis determinată la valoarea de 140.000 Euro, nu pot fi reținute în cauză deoarece valoarea obiectului contractului de ipotecă (garanție imobiliară) autentificat sub nr. 550/5 iunie 2006 de. este reprezentată de valoarea dreptului real accesoriu de ipotecă, care corespunde creanței garantate, și nu de valoarea imobilului adus în garanție. Aceasta deoarece debitorul ipotecar poate garanta executarea unei obligații de plată a unei creanțe mai mici, egale sau mai mari decât valoarea imobilului adus în garanție, fiind posibilă și garantarea executării unei obligații de plată prin afectarea mai multor imobile.
În concluzie, valoarea imobilului adus în garanție nu prezintă nici o relevanță pentru stabilirea valorii contractului de ipotecă deoarece pentru indicarea întinderii creanței garantate ca sumă determinată, se impunea existența unei clauze în contract.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta SC SRL cu sediul în B, -,- 4 sector 6 în contradictoriu cu domiciliată în C-N str. C- - nr. 26 județul C și SC SRL cu sediul în S- județul S prin administrator judiciar SC având ca obiect sentința comercială nr. 2464/2009 pronunțată în dosar nr- pe care o menține în întregime.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - -
Red./
5 ex./12.11.2009
Jud.fond.--
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idrieanu
