Rezoluțiune contract. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 184/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare,pentru pronunțare, după casare, apelurile declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29.12.2006 pronunțată în dosarul nr- (nr. în format vechi 1731/2005) al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații G și, având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 06 octombrie 2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2969 din 29 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis în parte acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâtei Asociația Salariaților
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/ 17 noiembrie 1995 încheiat între AVAS - B, succesoare în drepturi - B și Asociația salariaților Z, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 119.114,40 lei reprezentând valoarea unui nr. de 39675 acțiuni.
Reclamanta a fost obligată la restituirea sumelor de bani încasate în contul acțiunilor ce revin în proprietatea acesteia de 261.600.000 lei ROL din care suma de 201.600.000 lei ROL fost achitată cu titlu de avans iar suma de 60.000.000 lei reprezintă plata ratei 1 și 2 câte 30.000.000 lei fiecare.
S-au respins capetele de cerere privind reținerea de către AVAS sumelor achitate de pârâtă cu orice titlu în contul contractului, obligarea pârâtei la plata sumei de 450.150,92 RON precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 17 noiembrie 1995 între Fondul Proprietății de Stat și pârâtă s- încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 având ca obiect cumpărarea de către pârâtă 40 % din acțiunile de la Carne, respectiv 39.675 acțiuni 25.000 lei/ acțiune.
Potrivit art. 2 din contract "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transferă la cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de contract".
În executarea contractului încheiat pârâta achitat cu titlu de avans suma de 201.600.000 lei precum și rata de 30.000.000 lei din 20 ianuarie 1997 și rata de 30.000.000 lei din 10 iulie 1997 dată după care nu s-au mai achitat alte rate deoarece începând cu anul 1997 Carne intrat în incapacitate de plată, iar prin Încheierea civilă nr. 100/1998 Tribunalului Sălajs - dispus deschiderea procedurii falimentului.
Prin adresa nr. 414 din 22 decembrie 1998 pârâta notificat reclamantei faptul că nu mai are posibilitate să achite diferența ratelor, la data respectivă fiind restanțe mai multe rate, deoarece față de Carne s- solicitat declanșarea procedurii falimentului.
Prin notificare s- arătat că Asociația achitat avansul și două rate în sumă totală de 261.000.000 lei, reprezentând 10.296 acțiuni care intră în proprietatea sa iar diferența de 29.379 acțiuni fiind puse la dispoziția - antecesorul reclamantei, care nu înțeles să ia atitudine cu privire la această stare de fapt.
La data de 19 octombrie 1995 sub nr. 3030, Banca Agricolă Sucursala S, banca finanțatoare a Carne Z, depus cerere de chemare în judecată, societății creditate, la Tribunalul Sălaj prin care declarat- în incapacitate de plată dovedind existența unor credite restante solicitând, declanșarea procedurii de lichidare judiciară, dosar nr. 2066/1995, procedura de faliment fiind închisă.
Analizând contractul nr. 645/ 17 noiembrie 1995 în funcție de clauzele prevăzute de părțile din cauza de față, precum și de dispozițiile legale imperative în vigoare la data încheierii acestuia respectiv Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994, Legea nr. 55/ 1995 și având în vedere cele arătate mai sus s-a observat că ratele neachitate au drept cauză intrarea societății pe lângă care s- constituit Asociația Z, în procedura falimentului.
Aspect cea rezultat și din expertiza contabilă efectuată în cauză ( 219 - 241) respectiv Carne
Din raportul de expertiză a mai rezultat că la data încheierii contractului societatea desfășura activitate nerentabilă, înregistrând pierderi și având datorii neachitate față de bugetul statului și bugetul local, aspect ce nu rezultă din conținutul clauzelor contractului, împrejurări care au determinat și declararea procedurii falimentului.
Pe parcursul desfășurării procedurii falimentului Societății Comerciale - Carne Z - și având cunoștință de faptul că această societate este în faliment și că pârâta nu mai are posibilitate să achite ratele pentru acțiunile cumpărate, reclamanta nu luat nici atitudine raportat la aceea stare de fapt.
De asemenea, din nici o probă de la dosarul cauzei nu a rezultat că pârâta ar datora reclamantei suma solicitată cu titlul de daune, dispozițiile art. 21 alin. 1 din nr.OG 25/2002 introduse prin Legea nr. 506/2002 nu sunt aplicate contractului nr. 645/1995, deoarece acestea nu pot retroactiva cu privire la contractul încheiat în anul 1995.
Prin decizia civilă nr. 96 din 20 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJs -au admis apelurile declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR Z împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 893 din 5 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al ÎCCJ s-a admis recursul declarat de reclamanta AVAS împotriva deciziei nr. 96 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, a casat deciziea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
ÎCCJ a reținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 297 Cod procedură civilă când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât instanța nu cercetează fondul când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut iar în speță tribunalul nu a soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale ci chiar cum menține instanța de apel a intrat în cercetarea fondului cauzei pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii reclamantei pe care le-a admis sau respins motivat.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiunea reclamantei invocată de pârâtă prin întâmpinare este de menționat că tribunalul nu a scăpat-o din vedere și chiar în sentință reține invocarea ei de pârâtă fără a se pronunța în mod expres asupra ei și fiind vorba de o excepție absolută ea putea fi invocată și chiar a fost invocată de pârâtă în apelul său și soluționată în calea de atac ceea ce instanța de apel trebuia să facă.
Curtea a mai constatat ca fiind întemeiat și motivul de recurs cu privire la calificarea dată contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 de către instanța de apel ca fiind un contract sinalagmatic cu executare succesivă supus rezoluțiunii.
În rejudecarea apelului, după casare, Curtea de apel reține următoarele:
Apelanta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR Z prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2969/2006 a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii înaintată de reclamantă ca fiind prescrisă iar în subsidiar respingerea acțiunii.
Apelul a fost motivat susținându-se că prima instanță în mod ilegal a admis în parte acțiunea reclamantei fără a face vreo referire la excepția invocată privind prescrierea dreptului de a se solicita rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 645/17 noiembrie 1995.
Având în vedere că de la data achitării ultimei rate, respectiv 20 iulie 1997 au trecut mai mult de 3 ani respectiv 8 ani până la introducerea cererii în baza dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 solicită a se constata ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Acțiunea o apreciază ca fiind neîntemeiată în ceea ce privește fondul acesteia arătând că raporturile dintre cele două părți ale contractului nr. 645/1995 sunt reglementate de dispozițiile acestui contract completate cu dispozițiile Codului civil și nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 25/2002 întrucât legea civilă nu poate retroactiva.
Referitor la rezoluțiunea contractului apelanta subliniază că acesta nu cuprinde clauze rezolutorii astfel că, cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 1020,1021 cod civil și pe dispozițiile art. 969 și 970 privind executarea cu bună credință a convențiilor iar pârâta a înștiințat reclamanta despre imposibilitatea de a achita ratele restante prin adresa nr.414/decembrie 1998.
Apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2969/29 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- a solicitat admiterea apelului iar în urma rejudecării admiterea în integralitate a acțiunii iar în justificarea demersului a arătat că prima instanță deși a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni în mod total greșit nu i-a în considerare legea în vigoare la data pronunțării respectiv Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea OG nr. 25/2002.
Dispozițiile cuprinse în actul normativ menționat statuează că în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului reprezentând după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia.
Temeiul solicitării daunelor interese, susține reclamanta apelantă, rezidă din neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului de către cumpărătoare respectiv ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR.
Nelegalitatea sentinței după aprecierile apelantei mai rezidă și din împrejurarea că, deși nu s-a formulat nici o cerere reconvențională AVAS a fost obligată la restituirea sumelor de bani încasate în contul acțiunilor contrar dispozițiilor speciale aplicabile în cauză.
În baza dispozițiilor art. 294 alin 2 Cod procedură civilă reclamanta-apelantă a solicitat cuantumul dobânzilor și penalităților majorat calculat până la data de 29 decembrie 2006 când s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 645/1995 prin sentința civilă nr. 2969/29 decembrie 2006.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la 2 iunie 2005 solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 645/17 noiembrie 1995 reținerea de către AVAS a sumelor achitate de pârâtă cu orice titlu în contul contractului conform dispozițiilor art. 21 alin 1 din OG nr. 25/2002.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.166.809.573 lei reprezentând daune interese datorate AVAS în conformitate cu OG nr. 25/2002 respectiv 169.859.573 lei dobânda contractuală aferentă ratelor 3-14 și 1.996.950.000 lei penalități de întârziere și contravaloarea dividendelor încasate de cumpărător pe perioada de valabilitate a contractului, dividende care pot fi solicitate până la desființarea contractului.
Acțiunea astfel promovată a fost motivată prin invocarea faptului că, între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 prin care au fost vândute acțiunile SC CARNE SA
Părțile au convenit în capitolul IV al convenției menționate asupra modalității de plată a prețului contractual, 20 % din preț urmând a fi achitat până la data de 17 ianuarie 1996 iar diferența de 80 % din prețul contractat urma a fi plătit în 17 rate eșalonate pentru perioada 20 ianuarie 1997-10 ianuarie 2005.
unei rate la scadență atrăgea obligația de a achita o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.
Întrucât la data promovării acțiunii pârâta datora reclamantei mai mult de 2 rate, reclamanta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1020 și 1021 din Codul civil precum și prevederile art. 151din OUG nr. 88/1997 astfel cum a fost modificat și completat prin titlul I al Legii nr. 99/1999.
Reclamanta arată că întrucât pârâta a executat necorespunzător contractul în ceea ce privește modalitatea de plată a prețului contractual având în vedere încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 970 Cod civil și a principiului fundamental de dreptpacta sunt servandaapreciază că este îndreptățită la admiterea acțiunii iar în temeiul dispozițiilor art. 1021 poate să solicite și daunele interese.
subsidiare ale acțiunii sunt justificate prin invocarea incidenței dispozițiilor art. 21 alin 1 din OG nr. 25/2002 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 506/2002.
Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 645 încheiat la data de 17 noiembrie 1995 între FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR Z are ca obiect vânzarea respectiv cumpărarea acțiunilor cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 991.875.000 lei reprezentând 40 % din capitalul social al societății comerciale CARNE SA iar referitor la modalitatea de plată s-a convenit că suma de 201.600.000 lei reprezentând 20 % din prețul contractului va fi plătit în termen de 60 zile de la semnarea contractului respectiv până la 17 ianuarie 2006 pentru ipoteza neachitării acestei sume convenindu-se asupra desființării de drept fără nici o somație a convenției.
Diferența reprezentând 80 % din prețul contractului urma a se achita în 17 rate eșalonate între intervalul 20 ianuarie 1997-10 ianuarie 2005 stabilindu-se o dobândă de 6 % pe an la data scadenței și totodată convenindu-se asupra unei penalități de 0,3 % din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere nefiind reiterată clauza referitoare la desființarea de drept și fără somație a convenției în ceea ce privește nerespectarea clauzelor contractuale.
Probatoriul administrat și pozițiile exprimate de reclamantă și pârâtă au relevat că au fost achitate doar ratele stabilite ca fiind scadente pentru data de 20 ianuarie 1997 și 20 iulie 1997.
Prin decizia civilă nr. 96/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- a reținut că instanța în rejudecare urmează să analizeze excepția prescripției în funcție de regulile de soluționare a acesteia în cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesivă potrivit cărora dreptul la acțiunea în reziliere nu este prescris decât prin raportare la ultima prestație exigibilă și pentru fiecare curge un termen distinct pentru executare sau obținerea despăgubirii.
Recurenta AVAS Bac riticat aceste susțineri ale instanței de apel arătând că această îndrumare nu poate fi calificată ca o dezlegare a unei probleme de drept întrucât AVAS a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni și nu rezilierea acestuia precizând că prin esența lui contractul de vânzare cumpărare de acțiuni este un contract cu executareuno ictuși deci nu poate fi decât rezoluționat iar în cazul în speță numai modalitate de plată fiind stabilită se face în rate fapt care nu schimbă natura juridică a acestui contract de vânzare cumpărare de acțiuni.
ÎCCJ referitor la această critică formulată de recurentă a reținut că este un motiv de recurs întemeiat iar contractul este unul sinalagmatic însă nu cu executare succesivă.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 645/17 noiembrie 1995 este așadar un contract cu executare uno ictu astfel că urmează a-i fi aplicate normele care reglementează contractele de această natură.
Calificarea convenției supusă analizei instanței, calificare de altfel însușită chiar și de reclamanta AVAS B care recunoaște calificarea de convenție cu executareuno ictua acesteia atrage determinarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune în raport de dispozițiile legale referitoare la această categorie de convenții.
Părțile convenției referitor la transmiterea proprietății acțiunilor au convenit potrivit dispozițiilor art.2 din contract că proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de convenția părților.
Vinderea este perfecta între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinta vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat, potrivit dispozițiilor art. 1295 Cod civil.
Reclamanta a recunoscut că ultima achitată, respectiv ultimul act de executare a plății conform convenției părților a avut loc la 20 ianuarie 1997 în raport de această dată fiind formulate și pretențiile referitoare la dobânzi și penalități.
Data de referință în raport de care urmează a se calcula în consecință termenul de prescripție a dreptului la acțiune este așadar 20 ianuarie 1997.
Termenul prescripției este de 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 acesta fiind termenul de prescripție general și unanim admis.
În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita potrivit dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 însă aceste dispoziții legale nu pot fi apreciate ca fiind incidente în cauză pentru considerentele relevate anterior.
Prescripția dreptului la acțiune este o sancțiune instituită împotriva persoanei care deși apreciază că are dreptul de a pretinde un anumit comportament nu acționează în termenul instituit.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond care face de prisos analiza celorlalte apărări formulate de părți astfel că, reținând că în raport de data sesizării instanței 3 iunie 2005, având ca dată de referință data de 20 ianuarie 1997 Curtea va aprecia ca fiind întemeiată excepția prescripției invocată de pârâtă.
Apelul formulat de pârâta apelantă ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR Z apare așadar ca fiind fondat sub acest aspect și în consecință în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează a fi admis.
Apelul declarat de reclamanta AVAS B apare însă ca nefondat criticile formulate în cuprinsul acestuia neputând fi primite în raport de soluția în ceea ce privește apelul pârâtei.
Astfel, susținerile apelantei reclamante referitoare la incidenta în ceea ce privește convenția atacată a dispozițiilor art. 21 alin 1 din OG nr. 25/2002 modificată prin Legea nr. 506/2002 nu pot fi primite având în vedere scopul edictării actului normativ invocat precum și interpretarea unitară a dispozițiilor legale invocate.
Analizarea incidentei dispozițiilor OG nr. 25/2002 este realizată doar pentru justificarea calificării actului atacat, calificare care a determinat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune așa cum a fost reținut anterior.
În cazul desființării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, pana la desființarea acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat întrucât s-a apreciat că a intervenit prescripția dreptului.
Considerentele evidențiate au relevat că apelul promovat de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR este întemeiat întrucât prima instanță în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune atâta timp cât natura convenției relevă că aceasta este un contract cu executare uno ictu urmând a fi aplicate dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 iar pentru aceleași considerente apelul declarat de reclamanta AVAS B apare ca nefondat reținându-se admiterea excepției prescripției astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâtă și va respinge apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR cu sediul în Z- - A. 15 județul S împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 1731/2005 al Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepția prescripției acțiunii invocată de pârâtă și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, str. -.-. nr. 50 sector 1.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - G - - -
Red./
8 ex./5.11.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Gheorghe Cotuțiu
