Rezoluțiune contract. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr.208/COM

Ședința publică de la 5 decembrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Erol Geli

JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul comercial formulat de reclamantele C și, cu domiciliul ales la mandatar, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 637/COM din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte INDUSTRIALIZAREA LAPTELUI, cu sediul în C, b-dul 1 decembrie 2. nr.21, județul C, prin LICHIDATOR AV., C,-, județul C, PRIN LICHIDATOR, B, sector 3,-, -2, se.1,.3,.9, COM B, cu sediul în B, sector 3, Drumul între nr.2.-174 având ca obiect rezoluțiune contract.

Dezbaterile asupra motivelor de apel au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a da posibilitatea părților de a depune note scrise și a delibera a amânat pronunțarea la data 24.XI.2008; 2.XII.2008, 5.XII.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURT EA

Asupra apelului comercial d e față, constată;

1. Obiectul litigiului și părțile din proces

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr- (6266/30.05.2006) reclamantele C și, prin mandatar au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, INDUSTRIALIZAREA LAPTELUI, prin lichidator și COM, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului cu clauză specială încheiat între Industrializarea Laptelui C și și în subsidiar desființarea contractelor dintre și precum și dintre și s Com cu consecința intrării activului Fabrica de Lapte în patrimoniul reclamantelor în calitate de "avânde cauza" ale vânzătorului Industrializarea Laptelui

În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3109/05.07.1993 Industrializarea Laptelui Cav ândut și sac umpărat construcțiile de pe terenul din M,- denumite "Fabrica de lapte". Terenul aferent s-a atribuit în folosință în schimbul unei chirii lunare, conform clauzei inserate la art.5a " până la obținerea titlului de proprietate de către vânzător-

În data de 08.11.1999 sar evândut către activul "Fabrica de lapte" din - și a cesionat dreptul de folosință asupra terenului. Eroarea materială cu privire la adresă nu a fost niciodată corectată.

La data de 08.05.1997 Industrializarea Laptelui a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 20.000 mp teren situat în M,- (fost 4) iar în urma divizării din 07.09.1999 acest activ a fost preluat de

În anul 2000 a intrat în insolvență comercială iar activul în discuție a fost adjudecat la licitație de s Com

Deși adjudecatara a fost notificată să-și îndeplinească obligația din contract, respectiv să cumpere terenul aferent activului "Fabrica de lapte" conform înțelegerii inițiale cu, aceasta a ignorat aceste solicitări astfel încât să impune rezoluțiunea contractelor de vânzare cumpărare menționate.

Susțin reclamantele că obligația de perfectare a contractului de vânzare cumpărare a terenului revine deținătorului actual al terenului( C și ) și titularului actual al activului, fiind o obligație "scriptae in rem", iar s Com este titulara unui drept de creanță împotriva actualului deținător al terenului.

În drept în susținerea acțiunii formulate se invocă disp.art. 1020-1021 Cod civil.

În susținerea acțiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei: procura specială autentificată sub nr. 197/2006, tranzacția încheiată în dosar nr. 35/2006, proces verbal nr. 3/2006, decizia civilă nr. 240/com/2001 a Tribunalului Constanța, sentința civilă nr. 11731/2000 a Judecătoriei Constanța, contract de vânzare cumpărare cu plata în rate încheiat la 07.11.1994, protocolul privind contractul de vânzare cumpărare nr. 134/1994, factura fiscală nr. -/1995, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 34/2006 și contract de vânzare cumpărare nr. 114/31.09.1993.

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.08.2006 pârâta Industrializarea Laptelui a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât în urma divizării parțiale din data de 03.03.2000 activul "Fabrica de produse M" a fost predat către împreună cu contractul nr. 3109/1993, aceasta fiind deci succesoarea în drepturi și obligații a Industrializarea Laptelui

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.10.2006 pârâta s Com a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei interesului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin precizările depuse la dosar la data de 30.11.2006 reclamantele au arătat că solicită numai rezoluțiunea contractului nr. 3109/1993 dintre Industrializarea Laptelui și s, renunțând astfel la reîntoarcerea activului "Fabrica de lapte" în patrimoniul lor.

La data de 30.11.2006 prin lichidator a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor precum și excepția lipsă de interes. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 11.01.2007 pârâta s Com a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei deoarece prin acțiunea formulată se solicită rezoluțiunea unui contract comercial încheiat între două societăți comerciale astfel încât, conform art. 2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr.176/11.01.2007 pronunțată Judecătoria Constanța în dosarul nr- a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

2. Hotărârea tribunalului

Prin sentința civilă nr. 637/COM/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor C și, prin procurist; a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantele C și, cu domiciliul ales la mandatar în contradictoriu cu pârâtele Industrializarea Lapetelui, s, prin lichidator, prin lichidator Consult, și s Com ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie rezoluțiunea unui contract de vânzare cumpărare a activului "Fabrica de Produse M" încheiat între două societăți comerciale în vederea efectuării de fapte de comerț (producerea și comercializarea produselor ).

Potrivit art. 2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Față de obiectul acțiunii (părțile contractului și obiectul vânzării cumpărării) se constată că acțiunea de față este o cerere în materie comercială astfel încât sunt aplicabile dispozițiile citate indiferent de persoana care solicită rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare.

În ce privește aplicarea sau nu a criteriului valoric, respectiv dacă prezenta acțiune este evaluabilă în bani, această distincție este făcută de legiuitor în art. 3 din Ordinul MJ nr. 670/1999 potrivit căruia numai în cazul în care se solicită și repunerea părților în situația anterioară se aplică dispozițiile de la acțiunile evaluabile în bani. " a contrario", când nu se solicită "restituirea în întregime",acțiunea este neevaluabilă în bani.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar lua în calcul criteriul valoric al imobilului, de la valoarea înscrisă inițial în contractul de vânzare cumpărare din 1993 (695.634.012 lei vechi), valoarea imobilului a crescut în timp ajungând în 1994 - 5.546.000.000 lei vechi - fila 24, în 2006 - 180.000 Euro (aproximativ 660.732,49 lei noi) deci peste suma de 1.000.000.000 lei prevăzută de art. 2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă.

Față de aceste considerente instanța inițial investită cu judecarea acțiunii a constat corect întemeiată excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția Comercială.

Cu ocazia soluționării cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanța sub același nr- reclamantele, prin procurist, au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâte privind lipsa calității procesual active, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa de interes în promovarea cererii.

În speță, reclamantele arată că argumentația pârâtelor în susținerea excepțiilor este eronată.

Astfel, în contractul de vânzare-cumpărare dintre Industrializarea Laptelui C și s, la art.1) s-a indicat obiectul contractului - transferul dreptului de proprietate asupra activului construcție "Fabrica de lapte". Dat fiind faptul că vânzarea unei construcții nu se poate face fără folosința terenului pe care se află, la art.5 lit.a), părțile au convenit și constituirea unui drept de locațiune asupra terenului în favoarea cumpărătorului. Natura acestui drept născut în temeiul art.5 lit.a) a făcut obiectul dosarului civil finalizat cu sentința civilă nr.11731 (indicată mai sus și depusă la dosarul cauzei).

În decizia civilă a Tribunalului Constanța nr.240/13.01.2001, prin care s-a soluționat apelul împotriva sus numitei sentințe, s-a indicat foarte clar faptul că dreptul de folosință, născut în temeiul art.5 lit.a), este un drept de creanță guvernat de art.1410 și următoarele din Codul civil. Acest drept de creanță urma a se stinge în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare promis asupra terenului.

Pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare dintre Industrializarea Laptelui C și s este un contract sinalagmatic, unde obligațiile reciproce sunt interdependente. Aceasta înseamnă că obligația Industrializarea Laptelui de a asigura dreptul de folosință în favoarea s este în relație de reciprocitate și interdependență cu obligația corelativă a locatoarei de plată a chiriei. O altă reciprocitate și interdependență există între transmiterea dreptului de proprietate asupra construcției "Fabrica de lapte" și plata prețului (art.1 din contract). Dar, din cauză că transferul dreptului de proprietate asupra construcției nu se poate face în afara transmiterii dreptului de folosință asupra terenului, rezultă că orice angajare a răspunderii într-unul dintre rapoarte se va răsfrânge și asupra celuilalt. există și între obligațiile pe care și le-au asumat părțile de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare în momentul îndeplinirii condiției suspensive a obținerii titlului de proprietate.

Nu în ultimul rând, obligațiile Industrializarea Laptelui, născute în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18180/1993 (de garanție pentru evicțiune, vicii, asigurarea dreptului de folosință asupra terenului, de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului) s-au transferat asupra dobânditorilor succesivi ai terenului ( și reclamante) în temeiul art.1441 cod civil care prevede următoarele: "Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin un act autentic sau prin un act privat, dar cu dată certă, afară numai când desființarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuși contractul de locațiune".

În concluzie, reclamantele susțin că au cel puțin calitatea de parte într-un raport contractual astfel cum acesta apare descris în punctul 2 al acestui paragraf, în temeiul art.1441 Cod civil.

Având calitatea de parte, înseamnă că au și posibilitatea exercițiului drepturilor ce formează conținutul raportului juridic respectiv.

Relativ la excepția inadmisibilității întemeiată pe argumentul că nu s-ar fi evidențiat obligația a cărei neexecutare ar întemeia cererea de angajare a răspunderii contractuale reclamantele arată că în cuprinsul acțiunii au arătat că pârâtele au refuzat să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului, obligație care își are temeiul în art.5 lit.a) din contractul autentificat în anul 1993.

În ceea ce privește transferul acestei obligații, odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, către și apoi către s Com, reclamantele arată că această obligație are caracter "scriptae in rem".

Relativ la excepția lipsei de interes față de argumentul că prin reziliere părțile ar fi repuse în situația anterioară, cu consecința reîntoarcerii activului "Fabrica de lapte" în patrimoniul Industrializarea Laptelui C și nu în patrimoniul reclamantelor, ceea ce înseamnă că nu le-ar putea procura nici un beneficiu, reclamantele arată:

Astfel cum au precizat acțiunea, reclamantele au solicitat numai desființarea pe cale de rezoluțiune contractului de vânzare-cumpărare dintre Industrializarea Laptelui C și s, cu consecința desființării contractelor subsecvente, nu și repunerea părților în situația anterioară.

Pe de altă parte, nu se poate nega unei persoane vătămate de culpa contractuală a unei alte persoane dreptul de a cere angajarea răspunderii contractuale sub forma unei acțiuni în rezoluțiune căci, altfel, ar însemna să se limiteze fără temei chiar accesul la justiție.

Pe fondul cauzei, reclamantele arată că obligația de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare a terenului îi revine deținătorului actual al acestuia (adică subsemnatele) și titularului actual al activului "Fabrica de lapte", fiind o obligație scriptae in rem. s Com este titulara unui drept de creanță împotriva actualului deținător al terenului.Acest drept are drept conținut un drept de folosință așa cum apare caracterizat în contractele succesive de transmitere a activului "Fabrica de lapte". Exercițiul acestui drept se face numai în condițiile în care au fost încuviințate prin contractul dintre Industrializarea Laptelui și s din 1993, adică până la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către debitorul dreptului de creanță când se năștea obligația părților de a perfecta contractul de vânzare a acestui teren.

Exercițiul acestui drept de creanță nu poate fi perpetuu prin simple transmiteri succesive ale activului "Fabrica de lapte", întrucât cedentul nu poate transmite cesionarului mai mult decât are, adică să transmită dreptul de folosință în condiții mai avantajoase decât cele în care se află în patrimoniul său.

Cu privire la calitatea de proprietare ale imobilului din M- (fost 4) reclamantele arată că aceasta este dovedită cu decizia nr.4/17.04.2007 de restituire prin echivalent în compensare, în natură emisă de în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Acest înscris are valoarea unui act în formă autentică potrivit art.23 din aceeași lege, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat în favoarea lor în cartea funciară a localității

Pe parcursul soluționării cauzei s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată, soluționată în sensul respingerii, conform încheierii pronunțată la data de 18.12.2007.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că prin declarațiile autentificate sub nr.6367/31.10.2007 la. și 1626/01.11.2007 la., reclamantele și-au însușit cererea de chemare în judecată formulată de în calitate de mandatar.

Procedând la judecarea cauzei instanța va face aplicarea disp. art.137 Cod procedură civilă conform cărora "se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor instanța o constată întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:

Calitatea procesual activă ca și condiție a exercițiului dreptului la acțiune presupune existența identității între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

În speță, reclamantele au învestit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Industrializarea Laptelui și s autentificat sub nr.18180/1993 la notariatul de Stat C pentru neîndeplinirea obligației de cumpărare a terenului aferent construcțiilor ce au făcut obiectul vânzării, și desființarea contractelor încheiate ulterior cu și s Com

Or, rezoluțiunea ca instituție juridică este acea sancțiune care intervine în caz de neexecutare culpabilă a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Pentru a fi admisă rezoluțiunea se cer îndeplinite mai multe condiții: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost prin întârziere, în condițiile prevăzute de lege.

Reclamantele își justifică, în fapt, calitatea procesual activă motivând că atât ele cât și pârâtele sunt succesoare cu titlu particular ale unei obligații "scriptae in rem" de natura celei reglementate de art.1441 Cod civil și următoarele.

Or, din interpretarea clauzei inserate în art.5 lit.a din contractul a cărui rezoluțiune se cere "terenul aferent activului - se atribuie în folosință cumpărătorului - până la obținerea titlului de proprietate către vânzător conform nr.HG834/1991 când va trece în proprietatea cumpărătorului prin vânzare cu un preț determinat prin negociere (. reiese că, în fapt convenția părților instituie un drept, un beneficiu, în favoarea cumpărătorului activului - acela de a cumpăra la un preț negociat terenul aferent asupra căruia se legitimează cu drept de folosință.

Dreptul de a acționa în instanță, în caz de nerespectare a clauzei mai sus citată aparține, în baza principiului disponibilității ce guvernează desfășurarea procesului civil aparține, din această perspectivă, cumpărătorului, iar nu vânzătorului întrucât, într-o interpretare contrară a convenției părților s-ar aduce atingere principiului consensualismului la încheierea unui act unilateral, astfel cum este dedus din disp. art.942 și următoarele Cod civil.

Reclamantele nu pot afirma cu succes, că, în fapt, contractul părților instituie în sarcina pârâtelor o obligație de cumpărare a terenului pentru a le legitima activ în acțiunea în rezoluțiunea contractului motivată de neîndeplinirea culpabilă a acestei obligații.

Pentru toate aceste considerente, întrucât nu există identitate între persoana reclamantelor și cea de titular al dreptului de a cere executarea unei obligații și corelativ sancționarea neîndeplinirii obligației cu desființarea contractului, instanța a admis excepția lipsei calității procesual active cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de persoane care nu se legitimează procesual activ.

Găsind întemeiată această excepție, în aplicarea disp. art.137 Cod procedură civilă instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici privind lipsa interesului și aceea calității procesual pasive.

3. Apelul

Împotriva sentinței civile nr. 637/COM/2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în termen legal au formulat apel reclamantele și prin mandatar, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele motive:

Instanța a reținut excepția lipsei calității procesuale active reclamantelor, excepție întemeiată pe argumentul că dreptul de a cere încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la teren a fost născut, în temeiul art.5 lit. a), numai în patrimoniul cumpărătorului construcției, nu și în patrimoniul cumpărătorului construcției, nu și în patrimoniul proprietarului terenului.

Interpretarea instanței de fond este lipsită de temei legal, pentru următoarele argumente:

- În contractul de vânzare cumpărare dintre Industralizarea Laptelui și s, la art. 1) s-a indicat obiectul contractului - transferul dreptului de proprietate asupra activului construcție " Fabrica de lapte".

Dat fiind faptul că vânzarea unei construcții nu se poate face fără folosința terenului pe care se află, la art.5 lit. a), părțile au convenit și constituirea unui drept de locațiune asupra terenului în favoarea cumpărătorului.

În decizia civilă a Tribunalului Constanța nr.240/13.01.2001, prin care s-a soluționat apelul, s-a indicat că dreptul de folosință, născut în temeiul art.5 lit. a), este un drept de creanță guvernat de art.1410 și următoarele din Cod civil. Acest drept de creanță urma a se stinge în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare promis asupra terenului.

- Pe de altă parte contractul de vânzare-cumpărare dintre Industrializarea Laptelui C și s este un contract sinalagmatic,unde obligațiile reciproce sunt interdependente. Obligația Industrializarea Laptelui de a asigura dreptul de folosință în favoarea s este în relație de reciprocitate și interdependență cu obligația corelativă a locatorului de plată a chiriei.

- există și între obligațiile pe care le-au asumat părțile de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare în momentul îndeplinirii condiției suspensive obținerii titlului de proprietate.

- interpreta textul contractual al art.5 lit. a în sensul că dreptul de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare aparține numai proprietarului construcției și față de faptul că raportul de închiriere poate înceta numai prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ar însemna acceptarea tezei existenței unui contract de închiriere cu termen numai în favoarea creditorului închirierii ceea ce echivalează cu o locațiune fără termen și care nu poate fi denunțată. Or, o asemenea teză nu poate fi acceptată față de prevederile art.1436 Cod civil.

Intimatele părătei s Com și, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

4. Curtea

Examinând apelul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către apelantă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Din conținutul precizărilor depuse la instanța de judecată la data de 30.11.2006 reclamantele au arătat că obiectul cererii lor de chemare în judecată constă în rezoluțiunea doar a contractului nr. 3109/1993 dintre Industrializarea Laptelui și s, pentru neîndeplinirea obligației de cumpărare a terenului aferent construcțiilor ce au făcut obiectul vânzării, precum și desființarea contractelor încheiate ulterior cu și s Com,renunțând la solicitarea de reîntoarcere a activului "Fabrica de lapte"M în patrimoniul lor.

In baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3109/05.07.1993 părăta Industrializarea Laptelui Cav ândut către s construcțiile de pe terenul din M,- denumite "Fabrica de lapte"iar terenul aferent a fost atribuit în folosință în schimbul unei chirii lunare, conform clauzei inserate la art.5 a " până la obținerea titlului de proprietate de către vânzător".

Ulterior la data de 08 noiembrie 1999 sar evândut către activul în discuție cesionănd dreptul de folosință asupra terenului

La data de 08.05.1997 Industrializarea Laptelui a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 20.000 mp teren situat în M,- 1A fost nr. iar în urma divizării din 07.09.1999 activul a fost preluat de

În anul 2000 activul în discuție a fost adjudecat la licitație de s Com deoarece a intrat în insolvență comercială iar

In aceste condiții se apreciază că să impune rezoluțiunea contractelor de vânzare cumpărare încheiate deoarece cu toate că adjudecatara s Com Laf ost notificată să îndeplinească obligația din contractul inițial, respectiv acela de a cumpăra terenul aferent activului nu s-a conformat.

Raportat la această situație de fapt în mod corect instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor apreciind că excercitarea dreptului la acțiune presupune existența identității între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

Argumentele invocate de către reclamante în motivarea apelului lor nu sunt de natură a justifica substituirea acestora în drepturile adjudecatarei s Com singura care poate iniția o acțiune de natură a determina pârâta cocontractantă a-și executa obligația contractuală asumată,respectiv aceea de a vinde terenul al un preț determinat urmare a negocierii,în aceste condiții părțile au înțeles,ca prin convenția lor să instituie un beneficiu și nicidecum o eventuală obligație, în favoarea cumpărătorului activului respectiv acela de a cumpăra la un preț negociat terenul aferent asupra căruia se legitimează cu drept de folosință.

Din această perspectivă dreptul de a acționa în instanță nu aparține vânzătorului,așa cum am subliniat mai sus,contractul părților neinstituind în sarcina pârâtelor o obligație de cumpărare a terenului,condiții în care nu se poate agreea ideea legitimării active a reclamantelor în acțiunea în rezoluțiunea contractului motivată de neîndeplinirea culpabilă a pretinsei obligații.

Astfel s-a reținut corect faptul că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se justifica rezoluțiunea care reprezintă sancțiunea în caz de neexecutare culpabilă a unui contract sinalagmatic avănd ca efect repunerea părților, prin desființarea retroactivă a acestuia,în situația anterioară încheierii contractului.

Cum din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu există într-adevăr identitate între persoana reclamantelor și titularul dreptului de a cere executarea unei obligații și corelativ sancționarea neîndeplinirii obligației cu desființarea contractului, instanța de fond legal și temeinic a procedat la admiterea excepției lipsei calității procesual active a reclamantelor cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată de persoane care nu se legitimează procesual activ.

Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate urmează a se aprecia faptul că instanța de fond a analizat integral, complet probele administrate în cauză, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți cu consecința unei interpretări și abordări corecte a situației, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală, motiv pentru care se va proceda la respingerea apelului formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul comercial formulat de reclamantele C și, cu domiciliul ales la mandatar, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 637/COM din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte INDUSTRIALIZAREA LAPTELUI, cu sediul în C, b-dul 1 decembrie 2. nr.21, județul C, prin LICHIDATOR AV., C,-, județul C, PRIN LICHIDATOR, B, sector 3,-, -2, se.1,.3,.9, COM B, cu sediul în B, sector 3, Drumul între nr.2.-174 având ca obiect rezoluțiune contract.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

06 ianuarie 2009

Jud.fond.

red.dec.jud. -19.01.2009

tehnored.Gref. - 8ex/20.01.2009

Președinte:Erol Geli
Judecători:Erol Geli, Kamelia Vlad

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Constanta