Rezoluțiune contract. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.23
Ședința publică din data 08 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
Grefier: - -
S-a luat în examinare -în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1825 din data de 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, - AUTOMOBILE SA având ca obiect rezoluțiune contract.
La data de 28 ianuarie 2008, apelanții au înregistrat concluzii scrise iar la data de 30 ianuarie 2008, intimații au înregistrat de asemenea concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.01.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1825/14.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Sălaja respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților G, și Automobile Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului G 4570 lei, iar pârâților, și automobile service Z suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că la 27.01.2003 între familiile G și, pe de o parte, și și, pe de altă parte, s-a încheiat un act sub semnătură privată denumit "contract - convenție" în vederea cumpărării unui număr de 75.089 acțiuni în valoare de 2.156.856.436 lei pe care grupul Pitești le deținea la Automobile Convenția a fost semnată din partea familiei doar de pârâtul G, părțile stabilind contribuția fiecărei familii la cumpărarea acțiunilor, menționându-se că acțiunile vor fi cumpărate de G, acesta fiind obligat să efectueze și mențiunile în Registrul comerțului și Registrul acționarilor. În convenție nu s-a prevăzut cum va preda familia suma de 1.736.856.436 lei către G și ce se va întâmpla cu acțiunile cumpărate pe numele pârâtului. Referitor la aceeași convenție instanța de fond a precizat că există clauze care se referă la recuperarea sumelor, la cumpărare unor viitoare acțiuni de la Automobile Pitești la cota de participare de 50% pentru fiecare parte contractantă, etc. clauze care, în opinia instanțe, nu au legătură cu obiectul și executarea contractului.
Anterior încheierii acestei convenții familia vândut familiei un apartament în Se mai motivează că în baza înscrisurilor existente la dosar nu s-a putut stabili cum au fost executate obligațiile de plată rezultând din cele două convenții de către familia însă instanța indică patru ordine de plată în valoare totală de 1.022.000.000 lei reprezentând transferul de sume de la la.
La data încheierii convenției, 27.01.2007, pârâtul G achiziționase deja întregul pachet de acțiuni de la Pitești în baza contractului din 24.09.2002, moment în care a achitat cu suma de 647.056.930 lei cu titlu de avans, folosind în același scop suma de 1.495.000.000 lei primită de la.
Referitor la plățile menționate anterior instanța a reținut că la data convenției dintre părți, pârâtul a finalizat cumpărarea de acțiuni de la Pitești.Pârâtul susține că a fost vorba doar de un împrumut în virtutea relațiilor de rudenie, a fiind soră cu.
În raport de starea de fapt reținută, instanța de fond a concluzionat că pârâtul nu a avut interesul și voința reală de a vinde o parte din acțiunile achiziționate ci doar de a obține sprijinul familiei pentru a cumpăra acțiuni și de la alte două societăți acționare la Automobile Z, în baza unor contracte încheiate anterior, iar reclamantul a avut o falsă reprezentare cu privire la dobândirea de către acesta a 50% din acțiunile cumpărate de.
În timpul procesului pârâtul a recunoscut o parte din suma și a făcut ofertă reală de plată la nivelul sumei de 1.218.000.000 lei pe care reclamantul a încasat-o la 3.01.2007.
Cererea privind rezoluțiunea contractului s-a apreciat că este nefondată motivându-se că lipsește acordul de voință al părților cu privire la obligațiile reciproce că nu există acord asupra identității obiectului, actul sub semnătură privată apărând mai degrabă ca un proiect de contract sau o scrisoare de intenție și contractul nu are clauze exprese de vânzare-cumpărare sau de cesiune de acțiuni. De aceea, în opinia tribunalului reclamanții nu pot pretinde că pârâtul G nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate ca să justifice apoi cererea de rezoluțiune a contractului. În plus se arată că reclamanții, la rândul lor, nu au dovedit că și-au îndeplinit propria obligație, aceea de a contribui cu suma totală de 1.736.856.436 lei.
În cauză ar putea fi pusă doar problema nulității sau anulării actului pe temeiul plății nedatorate sau a îmbogățirii fără justă cauză, temeiuri juridice care nu au fost invocate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii precizate, respectiv să se dispună rezoluțiunea contractului- convenție din 27.01.2003 și restabilirea situației anterioare, să fie obligat intimatul la restituirea sumei de 71.485,6436 RON, la dobândă comercială asupra sumei de 193.285,6436 RON calculate de la data virării efective a sumelor de bani până la data introducerii acțiunii, obligarea la plata beneficiului nerealizat ce constă în diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor Automobile la 27.01.2003 și valoarea de piață a acestor acțiuni la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului au arătat că în ciuda celor reținute de către instanța de fond actul intervenit între părți reprezintă acordul acestora de a constitui o veritabilă asociere în participațiune, convenția având obiectul determinat (cumpărarea pachetului de acțiuni cu sumele avansate de fiecare familie), are o cauză licită, părțile au avut capacitatea de a contracta, iar consimțământul lor nu a fost viciat. Prin urmare, susțin apelanții convenția este legală și are putere de lege între părți.
Se maia arată că părțile nu au semnat un contract de îîmprumut, nu au avut niciodată reprezentarea încheierii unui asemenea contract, existența contractului de împrumut fiind o simplă afirmației a intimatului G, pe lângă cea făcută în ședința publică din 15 aprilie 2005 când a susținut că nu a împrumutat nici o sumă de bani de la apelanți.
Soluția instanței de fond este criticată și în ceea ce privește refuzul instanței de a încuviința administrarea probei cu expertiza contabilă, probă necesară pentru a se clarifica contribuția fiecărei părți la cumpărarea acțiunilor.
Analizând contractul pentru a dovedi valabilitatea lui, apelanții arată că acesta a avut ca obiect cumpărarea de acțiuni de către părți, contribuția reclamanților fiind în sumă de 1.736.856.436 lei, iar contribuția comună era de 55.000.000 ROL. părților urmau să fie recuperate din dividende, acțiunile fiind cumpărate de pârâtul în virtutea dreptului de preemțiune conferit de calitatea de salariat și administrator (director general la automobile Z). Cota de participare pentru acțiuni a fost stabilită la 50%. În concluzie în raport de conținutul convenției, apelanții susțin că intimatul nu și-a îndeplinit obligația de a ceda apelanților acțiunile cumpărate pe seama acestora.
Lipsa legalizării contractului de către notar, în opinia apelanților nu afectează valabilitatea acestuia după cum nu afectează valabilitatea contractului nici lipsa semnăturii pârâtei, în virtutea art.35 Codul familiei.
Făcând o inventariere a sumelor plătite intimatului, apelanții arată că au avansat suma de 1.736.856.436 ROL, o parte cu ordinele de plată existente în copie la dos, iar suma de 242.037.765 lei s-a predat intimatului în numerar la 24 septembrie 2002 cu care s-a plătit avansul către Pitești. A fost necesară avansarea sumelor plătite cu ordine de plată întrucât la 120 de zile de la 24.09.2002, data încheierii convenției de către intimat cu Grupul Pitești era scadentă obligația de plată a acestuia.
Totalul sumelor avansate de apelanți reprezintă suma pretinsă prin acțiunea introductivă și corespunde sumei pe care intimatul la rândul său trebuia să o vireze către Pitești, la termenul de scadență.
Reținând că în baza ofertei reale de plată s-a încasat suma de 1.218.000.000 lei, apelanții susțin că au dreptul la restituirea sumeio de 714,856.436 ROL.
În temeiul art.43 Cod comercial și a art.2 din OG nr.9/2000, apelanții susțin că au dreptul la dobândă legală.
Referitor la susținerile intimatului privind plata unor sume făcute de apelanți cu titlul de preț pentru cumpărarea unui apartament, aceștia susțin că într-adevăr a avut loc o vânzare cumpărare având ca obiect un apartament, însă apelanții și-au îndeplinit obligațiile de plată încă din 13 mai 2002,astfel că, deși în două ordine de plată ulterioare se menționează preț apartament, sumele din aceste două instrumente de plată s-au achitat tot în scopul dobândirii de acțiuni.
În concluzie apelanții arată că atitudinea intimatului de a nu recunoaște primirea vreunei sume de bani, restituirea unei sume mai mici decât cea primită, afirmațiile privind plata apartamentului, atestă reaua credință a intimatului.
Intimații,prin întâmpinare și oral prin reprezentant, au solicitat respingerea apelului, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond cu privire la nulitatea contractului pentru lipsa consimțământului, contractul nefiind semnat de intimata
Intimații susțin că în cauză nu este vorba de o convenție propriu-zisă ci de un proiect de contract, că acțiunile s-au cumpărat în nume propriu de pârâtul G, că acesta nu s-a angajat să cesioneze apelanților acțiunile cumpărate astfel că nu există obligație care trebuia îndeplinită de către intimat, iar în apel se face o calificare nouă a contractului ca fiind contract de asociere participațiune. Se mai precizează că nu poate fi stabilită valoarea de piață a acțiunilor întrucât acestea au o valoare nominală, nefiind tranzacționate pre piață.
În apărare se invocă modificarea cuantumului pretențiilor, includerea unor sume care erau achitate cu titlu de preț apartament, că nu este dovadă pentru plata sumei de 242.000.000 lei care s-ar fi făcut cu mult înaintea încheierii convenției, că apelanții au făcut numai o plată parțială în raport cu obligația asumată prin convenție, că în mod eronat se solicită acordarea dobânzii legale din materie comercială întrucât raportul privește persoane fizice, că acțiunea a rămas fără obiect prin încasarea sumei de către apelanți în baza ofertei reale de plată.
Curtea analizând apelul declarat reține următoarele:
Prin dispozițiile art.982 civ. "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul întreg".
Reținând și regulile de interpretare a contractelor precizate de art.979 și 978.civ. Curtea constată că prin contractul -convenție din 27.01.2003 intervenit între apelanții și pe de o parte și G și pe de altă parte, părțile au convenit să achiziționeze în cotă egală pachetul de acțiuni pe care Grupul Sitești le deținea la Automobile
Cota egală de dobândire a acțiunilor rezultă din utilizarea repetată a procentului de 50% (art.2,5,6,7,8). Faptul că intenția părților a fost aceea de a deveni acționari la Automobile A Z și de a dobândi fiecare un număr egal din cele 75.081 acțiuni rezultă în mod evident din clauzele cuprinse în art.5 și 6 din contract, potrivit cărora "cota de participare la capital pentru acțiunile cumpărate pentru fiecare parte este de 50%; cele două părți convin ca pentru acțiunile cumpărate din alte surse decât cele proprii (personale) vor fi considerate ca și cota de participare la capitalul social în procent de 50% pentru fiecare parte.
Plata contravalorii acțiunilor cumpărate urma a se face de către G în nume propriu, iar G "semnatarul plăților făcute" era obligat să efectueze înregistrările în Registrul Comerțului și Registrul acționarilor (art.11 din contract).
Procedând la verificarea documentelor de plată emise de apelantul pentru intimatul, Curtea reține că s-au făcut plăți în valoare de 1.690.818.671 lei, după cum urmează:
100.000.000 lei prin depunerea în numerar la BRD (12)
-.671 lei cu ordinul de plată nr.16/21.01.2002 (12)
350.000.000 lei cu ordinul de plată nr.17/23.01.2003 (13)
350.000.000 lei cu ordinul de plată nr.19/24.01.2003 (14)
350.000.000 lei cu ordinul de plată nr.01/24.01.2003 (15)
123.000.000 lei cu ordinul de plată nr.02/27.01.2003 (16) și
196.000.000 lei cu ordinul de plată nr.15/24.06.2003.
Nu s-au depus la dosar alte documente de plată pentru alte sume plătite de apelanți către intimatul
Nu se poate reține nici că sumele de 350.000.000 din ordinul de plată nr.01/24.01.2003 sau de 120.000.000 lei din ordinul de plată 02/27.01.2003 reprezintă rest din prețul datorat de apelanți intimaților pentru cumpărarea unui apartament pentru două motive: 1 Contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat în formă autentică la 2.04.2002 pentru suma de 600.000.000 lei (148), din care s-a achitat suma de 106.995.000 lei la data încheierii contractului. Diferența de 495.005.000 lei fost achitată la data de 13.05.2002 prin credit bancar (f,189) așa cum s-a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare.
Prin urmare la data de 24.01.2003 și respectiv 27.01.2003, prețul apartamentului cumpărat era de mult achitat.
b) reprezentanții intimaților nu au fost în măsură să aducă instanței argumente privind semnificația mențiunilor "contravaloare apartament", în condițiile în care prețul apartamentului vândut de intimați a fost încasat.
Intimatul Gaf ăcut oferta reală de plată apelanților, aceștia primind prin intermediul executorului judecătoresc suma de 121.800 lei (137).
Deși în oferta reală de plată intimatul precizează că restituie apelanților suma pe care le-o datorează cu titlu de împrumut, această justificare cu privire la natura raportului, respectiv "de împrumut" nu poate fi reținută de către C pentru argumentele ce urmează:
1- nu există un înscris anterior care să ateste că apelanții l-au împrumutat pe intimat;
2- ordinele de plată provenind de la intimatul, în majoritatea lor atestă plăți succesive făcute în perioada premergătoare încheierii convenției, fără a se face mențiune pe ele că reprezintă împrumut acordat intimatului.In mod uzual când se acordă un împrumut aceasta se face într-o singură tranșă;
3- ordinele de plată emise de apelanți către intimat le corespund ordinelor de plată făcute de în beneficiul vânzătoarei acțiunilor, respectiv A Pitești (12,13,14,15,16,17 dosar fond). Aceste din urmă ordine de plată au numere consecutive celor emise de apelant, cuprind de cele mai multe ori aceeași sumă și sunt emise în aceeași zi cu cele semnate de apelantul;
4- conținutul convenției dintre părți este identic cu cel încheiat de intimat la 24.09.2002 sub nr.2829 (8 dosar fond) în ceea ce privește numărul de acțiuni (75.089), prețul acestora (1.15.056.436), proprietarul acțiunilor ( SA. Pitești);
5- atitudinea intimatului de a nu recunoaște primirea nici unei sume de bani ( în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1102/2005), urmată apoi de mențiunea din oferta reală de plată privind " împrumutul".
6- tot cuprinsul convenției exclude ideea de împrumut pentru că din perspectiva unei astfel de convenții nici una dintre părți nu avea nici un interes să se facă referiri la numărul de acțiuni, la procente,la cota viitoare de participare la capitalul social, la efectuarea de mențiuni în Registrul comerțului și al acționarilor etc. Dacă era numai un contract de împrumut era suficient să fie cuprinse clauze specifice, exclusiv privind suma împrumutată, termenul de restituire etc.
Toate elementele menționate anterior coroborate cu scadența plății în contractul nr.2829/24.09.2002 (24 ianuarie 2003), plățile făcute de în contul reprezentând contravaloarea acțiunilor pentru contractul nr.2829 (12-17), lipsa unor alte dovezi privind îndeplinirea de către a obligației de plată asumată în contractul nr.2829/24.09.2002 anterior plăților făcute de apelant, duc la concluzia logică și firească potrivit căreia părțile au convenit să cumpere în cote egale cele 75.089 acțiuni ale prin intermediul intimatului și pentru care acesta singurul era în pericol să le piardă prin neachitarea la scadență a obligației asumată prin contractul nr.2829/14.09.2002.
Sub aspectul soluționării cauzei este nici nu prezintă foarte mare importanță calificarea juridică a contractului, respectiv numirea lui, deoarece nu se pune problema nulității actului pentru a fi analizat prin condițiile ce trebuiau respectate la data încheierii lui, iar practica a dovedit că există o serie întreagă de contracte nenumite.
Instanța a fost învestită să analizeze dacă există obligații asumate de părți și dacă acestea le-au îndeplinit sau nu. Ori din conținutul convenției părților, așa cum s-a mai reținut de altfel și anterior, rezultă că există obligații asumate de părți, că sumele menționate în contract se identifică cu cele din contractul nr. 2829/2002, că ordinele de plată atestă avansarea acestor sume de către apelant cu intenția de a deveni acționar la - SA, fără însă ca acesta să fi devenit ulterior acționar pentru acțiunile cumpărate prin intermediul intimatului.
Prin urmare contractul-convenție din 27.01.2003 nu s-a executat în ceea ce privește dobândirea acțiunilor de către apelanți, iar neexecutarea este imputabilă exclusiv intimatului care, devenind titular al acțiunilor era singurul în măsură să procedeze la efectuarea formalităților în sensul transmiterii acestora către apelanți și pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul comerțului și în Registrul acționarilor ( pct.11 din convenție). Dacă o astfel de obligație era sau nu realizabilă din perspectiva caracterului deschis sau închis al Societății Comerciale Automobile SA Z, în opinia Curții nu prezintă relevanță pentru raporturile dintre părțile din prezenta cauză.Pentru aceasta se are în vedere definiția dată societății de tip închis prin art.2 pct.38 din OUG nr.28/2002 ca fiind societatea comercială care nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată drept societate deținută public iar societate deținută public este o societate comercială pe acțiuni constituită prin subscripție publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate și încheiate cu succes.
Prin urmare este prezentă excepția neexecutării contractului, excepție care atrage rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumelor plătite de apelanți.
Valoarea sumei pe care intimații trebuia să o restituie apelanților este de 472.818.671 lei (ROL) și rezultă ca diferență dintre suma de 1.690.818.671 lei, pentru care sunt documente de plată și suma de 1.218.000.000 lei încasată de aceștia prin oferta reală de plată.
Așa cum s-a mai precizat nu sunt alte documente de plată care să ateste alte sume, iar semnarea contractului de către părți la data de 27.01.2003 nu constituie în sine dovada plății sumei de 17.36.856.436 lei plus 55.000.000 lei denumită "alte surse comune", sume pretinse de apelanți.
Întrucât obligația de restituire privește o sumă de bani, Curtea va obliga intimații G și să plătească în favoarea apelanților dobânda legală comercială calculată asupra sumei datorate începând cu data înregistrării acțiunii, 20.01.2006 până la plata integrală a debitului, în baza art.2 și 3 din OG nr.9/2000 prin raportare la art.1088 alin.2 Cod civil. Pentru aceasta s-a avut în vedere faptul că raporturile dintre părți au fost calificate ca fiind comerciale prin Decizia civilă nr.310/5 dec.2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr.17792/2005 (46) și că în ședința publică din 8 dec.2006 (81), chiar reprezentantul intimaților a arătat că în raport de calificarea făcută anterior raporturilor dintre părți, prezentul litigiu are naturtă comercială, punerea în întârziere operând de la data introducerii acțiunii.
Referitor la cererea apelanților privind acordarea despăgubirilor reprezentând diferența dintre valoarea de piață a acțiunilor la data de 27.01.2003 și valoarea acestora la data introducerii acțiunii, Curtea apreciază că această cerere este nefondată. Pentru aceasta se are în vedere că beneficiul nerealizat de către apelanți îl reprezintă exclusiv dobânda legală, așa cum a fost determinată anterior. Aceștia nu au dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra acțiunilor, nici la data încheierii convenției și nici la data introducerii acțiunii pentru ca, prin raportare la unul dintre aceste momente, să se fi produs un prejudiciu în patrimoniul apelanților reprezentat de diferența de valoare a acțiunilor într-un moment sau altul.
În ceea ce privește intimata, Curtea reține că nesemnarea convenției de către aceasta nu atrage nulitatea absolută a convenției atât timp cât convenția a fost valabil încheiată cu intimatul G, soțul acesteia, și atât timp cât în cauză nu este prezentă ipoteza reglementată de art.35 alin. 2 Codul familiei.
In plus pentru acțiunile dobândite de intimatul operează prezumția reglementată de art.30 alin. 1 Cod fam. prezumție nerăsturnată de intimați. Deoarece acțiunile au devenit bunuri comune ale soților, iar acestea au fost achiziționate cu banii avansați de apelanți, Curtea apreciază că și obligația de restituire are același caracter, astfel că acești intimați vor fi obligați să restituie împreună apelanților restul de bani.
Întrucât pârâții și Automobile Z nu au fost părți în contractul încheiat la 27.01.2003 și nu au beneficiat de sumele avansate de apelanți, aceștia nu sunt titulari de obligații, astfel că nu au calitate procesuală pasivă, drept consecință Curtea va respinge acțiunea față de aceștia.
Față de soluția dată asupra apelului, Curtea, în temeiul art.298 raportat la art.274 Cod pr. Civilă, va obliga intimații G și la plata sumei de 8.965,36 lei (RON) cheltuieli de judecată, în ambele instanțe în favoarea apelanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1825 din 14 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților G și.
Dispune rezoluțiunea contractului - convenție intervenit între părți la data de 27.01.2003.
Obligă pârâții să restituie reclamanților suma de 472.818.671 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 20.01.2006 și până la achitarea integrală a sumei.
Respinge cererea formulată împotriva pârâților și Automobile
Respinge cererea privind plata despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat.
Obligă intimații G și să plătească apelanților 8965,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red./
3 ex./15.02.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Rodica Filip
